Context
Pe data de 27 februarie 1902 s-a născut John Ernst Steinbeck, în Salinas, California. Acesta a decedat pe data de 20 decembrie 1968, în New York. A rămas cunoscut în istorie pentru scrierile sale cu rol descriptiv, precum ”Șoareci și Oameni” (1937), ”Jurnal rusesc”(1948), ”Iarna Vrajbei Noastre” (1961) și ”Fructele Mâniei”(1962). În 1962, Steinbeck a obținut Premiul Nobel pentru Literatură.
Educația lui Steinbeck
John Steinbeck s-a născut pe data de 27 februarie 1902, într-o familie modestă. Tatăl său, John Steinbeck, a activat în mai multe domenii, pentru a-și putea întreține familia. A avut un magazin, a fost manager la o fabrică de faină și a muncit ca trezorier al provinciei Monterey. Mama lui Steinbeck, Olive Hamilton Steinbeck, a fost profesoară de școală generală. În cea mai mare parte a vieții, Steinbeck a crescut cu cele trei surori ale sale. Inteligent, dar foarte timid, Steinbeck a decis la vârsta de 14 ani să devină scriitor și, prin urmare, a început să scrie de mic, în dormitorul său, poeme și istorisiri. Steinbeck s-a înscris la Universitatea Stanford, în California, unde a urmat cursurile între 1920 și 1926, dar nu a luat examenele finale. Această decizie de a urma cursurile a fost luată mai mult pentru a-și mulțumi părinții, dar a realizat faptul că, pentru a deveni scriitor, nu are nevoie de diplomă de facultate. În 1926 a abandonat școala definitiv.
Pentru a putea câștiga bani, Steinbeck a devenit scriitor freelancer și s-a mutat în New York, unde a găsit de lucru în domeniul construcțiilor. Pe lângă această ocupație era și reporter de ziar, însă s-a reîntors în California, unde s-a angajat ca îngrijitor la lacul Tahoe. Din acest moment, Steinbeck și-a început cariera de scriitor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Steinbeck a fost trimis drept corespondent al ziarului ”New York Herald Tribune”. Tot în timpul războiului, el a călătorit în Mexic pasionat de plante și animale, alături de prietenul său, Edward F. Ricketts, un biolog marin. Din această aventură, Steinbeck a scris cartea ”Sea of Cortez”, care a apărut în 1941.
Viața de familie
Steinbeck a fost căsătorit de trei ori și a avut doi copii. În 1930, Steinbeck s-a căsătorit cu Carol Henning, prima sa soție. Acesta s-a dedicat scrisului, cu ajutorul și susținerea financiară a soției. Cei doi au divorțat în 1942. Steinbeck s-a căsătorit cu Gwyndolyn Conger, în 1943, și a divorțat în 1948. Cea de-a doua căsătorie i-a adus doi băieți, Thomas și John. Steinbeck a divorțat și s-a recăsătorit cu Elanie Anderson Scott în 1950, lângă care a rămas până în 1968, când scriitorul a murit. Moartea lui Steinbeck a fost cauzată de o îndelungă afecțiune cardiacă.
Opera
Scrierea ”Șoareci și Oameni” (Of Mice and Men) a apărut în 1937 și descrie peisajul Californiei în timpul Crizei Economice Mondiale (Marea Depresiune). Personajele principale sunt George și Lennie. Lennie are o boala care îi afectează gândirea și intră tot timpul în belele. Este foarte devotat prietenului său George, alături de care a stabilit să dețină un 1000 de metri pătrați de pământ. Pentru acest lucru, cei doi s-au angajat să lucreze pământurile din Salinas Valley (California). Cu toate acestea, norocul lui Lennie îi trece pe cei doi prin foarte multe provocări. Cartea a fost transformată în piesă de teatru și, ulterior în trei filme: primul a apărut în 1939, al doilea în 1992 și al treilea în 2018.
”Fructele Mâniei” (The Grapes of Wrath) a apărut în 1939 și a fost considerată de critici ca fiind cea mai ambițioasă scriere a lui Steineck, întrucât descrie povestea unei familii din Oklahoma, care a trecut prin multe încercări pentru a supraviețui, în timpul Marii Depresiuni. Cartea a fost un real succes și s-a vândut în aproximativ 10.000 de copii pe săptămână.
Alături de alte opere, ”Jurnal rusesc” este oglindirea călătoriei lui Steinbeck în Uniunea Sovietică, la începutul Războiului Rece. Sunt fidel descrise foametea, restricțiile impuse și problema bisericilor. Steinbeck scrie în carte că exista câte o biserică în fiecare colțișor de pământ al Uniunii Sovietice. Contrastul dintre vechi și nou, alături de problemele întâmpinate pe parcursul călătoriei sale, într-o țară puternic ideologizată, dar, în același timp foarte săracă. Un fragment din ”Jurnal rusesc” descrie aventura lui Steinbeck în momentul în care a întâlnit un grec comunist, care făcea comerț în Uniunea Sovietică, în ciuda naționalizărilor și economiei centrate în jurul statului. Fraza celebră desprinsă din acest episod a fost „Unde este un grec, este și capitalism”.
”Jurnal rusesc” era un volum subțire, etichetat drept „o relatare onestă despre ce am văzut și auzit, fără comentariu editorial, fără a trage concluzii despre lucruri pe care nu le-am cunoscut îndeajuns”.
Cartea lui Steinbeck, ilustrată cu fotografiile frapante ale lui Capa, era o încercare de a explora „măreața parte cealaltă”. Robert Capa s-a născut în Ungaria în 1913 și a devenit unul din cei mai curajoși și respectați corespondenți de război. A acoperit războiul civil din Spania, unde a surprins una din cele mai tulburătoare imagini ale acelui conflict, și al doilea război sino-japonez de la sfîrșitul anilor 1930. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a debarcat împreună cu forțele americane la Omaha Beach în Ziua D și a făcut cele mai faimoase 11 fotografii din acea operațiune istorică. A fost ucis în 1954, la vîrsta de 40 de ani, când a călcat pe o mină anti-personal în timpul războiului francez din Indochina.
„Nu e povestea rusească”, spunea cartea, „e doar o poveste rusească”.
Volumul din 1948 avea la bază o călătorie de 40 de zile în Uniunea Sovietică pe care cei doi o făcuseră vara precedentă, la un an după faimoasa declarație a lui Winston Churchill că „de la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o ‘cortină de fier’ a coborît peste continentul Europei.”
În timpul călătoriei, au vizitat Moscova, Leningrad (acum St. Petersburg), și Georgia. Au petrecut de asemenea nouă zile în Ucraina Sovietică, vizitând Kievul și cateva ferme colective din apropiere. „În timpul șederii lor la Kiev, Steinbeck și Capa au fost însoțiți zilnic de agenți, au fost supravegheați tot timpul, și __”, spune documentul. Era o practică standard a ofițerilor de securitate să lase astfel de spații albe în rapoartele lor, pe care le umpleau ulterior scriind de mână pentru a preveni ca dactilografele să afle informații sensibile. Acest spațiu alb nu a fost însă niciodată completat și rămâne un mister cu ce anume ar fi trebuit să fie umplut.
Potrivit documentului, sovieticii credeau că „cercurile conducătoare din Statele Unite foloseau statura de scriitor a lui Steinbeck și autoritatea lui politică în Uniunea Sovietică pentru a face propagandă pro-americană”. Obiectivul, scriau ei, era să dea vina pe URSS pentru deteriorarea climatului politic internațional. Agenții notează că Steinbeck a făcut declarații publice în favoarea ajutorului economic american pentru Europa și a refuzat să-și exprime sprijinul pentru comuniștii americani și pentru străinii pro-sovietici.
Steinbeck era descris în raport ca fiind „tăcut” și „închis”, cu observația că punea rar întrebări și răspundea fără plăcere când era la rândul lui întrebat ceva. Capa era opusul – neobișnuit de vorbăreț și curios. Cu toate acestea, era clar că sovieticii îl considerau pe Steinbeck șeful misiunii și au dat puțină atenție acțiunilor și declarațiilor lui Capa.
Raportul KGB pretinde că deși Steinbeck nu a pus nici o întrebare, el s-a întors de la fermele colective cu date exacte despre câte tractoare, mașini de muls și generatoare aveau acele ferme. În raport se mai notează că Steinbeck a călătorit de la Kiev direct în regiunea agricolă Don a Rusiei, fără să arate nici un interes pentru a vizita regiunea industrială Donbas din estul Ucrainei.
Agenții sovietici bănuiau că Robert Capa, care era născut în Ungaria, vorbea în secret rusește. Steinbeck scrie în carte că asta nu era adevărat, precizand însă că „într-o lună el a învățat cateva cuvinte pe care le pronunța cu un accent parcă uzbek”.
Raportul sovietic spune însă că fotograful Capa răspundea la întrebări înainte ca interpretul să aibă timp să le traducă, și reacționa la glume și la alte declarații fără să aștepte traducerea. Capa și-a exprimat frecvent simpatia pentru Uniunea Sovietică, se mai spune în raport.
Steinbeck și propaganda
În timpul războiului, Steinbeck a scris inclusiv despre propaganda pro americană, care a era propagată atât în țară, cât și în afară. Cea mai cunoscută lucrare de propagandă a fost ”The Moon is Down”(1942). Povestea acestei scrieri prezintă Norvegia sub controlul regimului nazist. Nu se știe dacă Steinbeck avea într-adevăr o misiune de la guvernul american în timpul călătoriei sale din 1947. Cu toate acestea, cercetătorul Brian Kennard a publicat în 2013 un studiu intitulat „Steinbeck: cetățeanul spion”, încercând să demonstreze legăturile scriitorului cu CIA.
Kennard a reușit să pună mâna pe o scrisoare din 1952 trimisă de Steinbeck la CIA înainte de o călătărie în Europa, în care îl informa pe directorul CIA – același Walter Bedell Smith, care era ambasadorul american la Moscova în 1947 – că i-ar face „plăcere să se pună la dispoziție”.
Într-o altă scrisoare pusă la dispoziție de CIA, Bedell Smith a răspuns cu aprecierea: „Poți într-adevăr să ne fii de ajutor ținînd deschiși ochii și urechile la orice evoluții politice în locurile prin care călătorești”, scria Smith, propunîndu-i lui Steinbeck o întîlnire la revenirea lui în Statele Unite. În 1962, John Steinbeck a obținut premiul Nobel pentru literatură. În toamna anului următor, s-a întors în Statele Unite, vizitînd din nou Kievul. În arhiva fostului KGB nu s-a găsit însă nici un document legat de această călătorie. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/John-Steinbeck
https://www.biography.com/writer/john-steinbeck
https://www.sjsu.edu/steinbeck/resources/biography/steinbeck-american-writer.php
https://www.history.com/this-day-in-history/john-steinbeck-wins-a-pulitzer-for-the-grapes-of-wrath
https://républiquedeslettres.fr/steinbeck.php
https://www.rts.ch/info/culture/livres/12103474-les-raisins-de-la-colere-le-roman-prophetique-de-john-steinbeck.html
