Fugi după brad, împodobește-l, fugi după porc, apoi, după cadouri, fugi să dai cu aspiratorul, să ambalezi cadourile, să faci sarmale, prajituri., curățenie generală…etc. Cum facem față acestei agitații de dinainte de Crăciun? Să mai credem în Moș Crăciun? Cum să-și gestioneze stările emoționale persoanele singure de Crăciun? Ne răspunde la aceste întrebări, într-un interviu acordat agenției RADOR, psihologul Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea cărții ”Porția de fericire”.
Rep: Se apropie sărbătorile. Suntem plin de tipare: casa trebuie să fie curată, pe masă să fie de toate, să invităm rudele (cu care altminteri nu suntem în relaţii foarte bune), să cumpărăm cadouri din ce în ce mai scumpe etc. Cum facem faţă stresului de Crăciun?
Psiholog Emma Toader: Deja dacă vedem Crăciunul ca un stres, de stres vom avea parte…
Din nefericire, ne luăm după ceilalți sau repetăm ceea ce făceau părinții noștri, când noi eram copii, adică ne precipităm, ne ambalăm, ne crizăm și ne dăm un ritm interior mai mare decât de obicei. Într-un cuvânt, punem presiune pe noi…!
Adică, dacă devine Crăciunul un maraton pentru ceilalți, hop și noi să alergăm cu ei…, că ei sunt mulți și știu mai bine decât noi cum să facem la maraton și începe goana: după brad, după porc, după cadouri, după…diverse. Normal că este un timp limitat cu multe sarcini autoimpuse…
Acum imaginați-vă o mare de oameni care aleargă și separat de ei o persoană care stă și care se uită la ei. Pare un extraterestru, nu…?! Pentru că vrem să fim acceptați de ceilalți, e o nevoie psihologică de bază și, atunci, facem ca ceilalți. Se stresează ceilalți, ne stresăm și noi…! Face vecinul sarmale, facem și noi, aleargă prietenii după cadouri, alergăm și noi…!
Ideea e să nu exagerăm, deși tendința de exagerare este foarte mare. Și să ne oprim un pic și să ne întrebăm: Ce vreau eu să demonstrez de acest Crăciun? Că sunt o foarte bună gospodină? Dacă încă mai vreau să demonstrez, înseamnă că nu sunt…și nu are rost să mă stresez…! Și să-mi mai răspund la o întrebare: Ce intenționez să fie Crăciunul pentru mine? Un stres sau o sărbătoare? Și, dacă am decis că vreau să fie o sărbătoare tihnită, atunci e de preferat să fac orice fac cu recunoștință, nu cu nervi.
Rep: Pentru copiii mici, Crăciunul are magia lui. Dar după ce cresc încep să aibă suspiciuni cu privire la existenţa Moşului. Ce să facă părintele în acest caz. Să spună adevărul, riscând să strice vraja, sau să evite răspunsul direct (de exemplu: dacă tu crezi, atunci există)?
Psiholog Emma Toader: Bună întrebare! Dacă nu vezi vântul, asta nu înseamnă că nu există… Moș Crăciun există și lucrează prin părinți., prin oameni..! Poveștile au existat dintotdeauna și au rol vindecător. La ce îți folosește să crezi că nu există Moș Crăciun…????! Eu nu le recomand părinților să strice vraja, ci cred că e de preferat să îi întrebe ei pe copii ce cred despre Moș Crăciun… Răspunsurile copiilor sunt mult mai interesante decât certitudinile adulților….!
De fapt, și copiii și adulții pot experimenta magia bucuriei, dacă ei înșiși devin magia bucuriei, adică dacă urcă pe nivelul de conștiință al iubirii și recunoștinței. E de preferat ca adulții să reînvețe de la copii că există Moș Crăciun și nu invers…
Rep: Ce să facă cei care sunt singuri în ajunul de Crăciun. Media propagă cu insistenţă caracterul familial al sărbătorii, iar statisticile spun că în jurul Crăciunului numărul sinuciderilor cresc. Ce să facă cei care nu au o familie, sau în curând au pierdut pe cineva drag?
Psiholog Emma Toader: În primul rând, să nu se uite la știri. Știrile te pot deprima și dacă ai o stare bună.
Apoi, mulți dintre noi vrem să nu fim singuri, ca să nu se simțim singuri. Dar ne putem simți singuri și în grup.
De fapt, psihologic, toți, fie că suntem singuri, fie că suntem în cadrul unei familii, vrem să ne simțim conectați cu alți oameni și vrem să fim utili. Un om care ajunge să aibă o stare de depresie nu își mai găsește sensul vieții și nu se mai simte util. E decuplat de la sine, adică de la Divinitate.
Era un film cu Mr Bean, de Crăciun, el fiind singur și punându-și singur cu bucurie cadoul sub brad și, apoi, cu uimire și curiozitate desfăcându-și tot singur cadoul…! Cam așa e de preferat să ne simțim și noi -fascinați ca Mr Bean – fie că suntem singuri acasă de Crăciun, fie că este casa plină cu oameni…! Să fim recunoscători pentru ce avem, nu supărați pentru ce nu avem. Să ne placă să fim cu noi înșine…, pentru că dacă nu ne place asta, nici o mulțime nu va putea ascunde singurătatea din noi. De abia după ce ne acceptăm pe noi înșine, începem să nu mai fi singuri….Dacă e atent la sufletul lui, la Divinitatea din el, omul nu se mai simte singur.
Și, apoi, există telefoanele mobile, care pot face ca doi oameni singuri și la distanță să fie împreună, la un moment dat. Putem folosi tehnologia pentru a fi împreună și nu separați. Dar și asta este o alegere, uneori.
Mai recomand cititul, rugăciunea,asculatarea unei melodii, vizionarea unui film de comedie, mintea să fie focalizată spre o stare de bine. Și, nu în ultimul rând, să își amintească faptul că sărbătoarea de Crăciun ține doar o zi, două, care vor trece la fel de repede ca și celelalte zile…
Interviu realizat de Szekely Ervin pentru RADOR
