Context
Pe data 21 decembrie 1804, la Londra, s-a născut Benjamin Disraeli, om politic, susținător la politicii imperiale britanice și scriitor recunoscut mai târziu pentru talentul său narativ. Disraeli a ocupat de două ori funcția de Prim-Ministru al Angliei, alături de : Ministru de Finanțe, Ministru al Trezoreriei și lider al Camerei Comunelor.
Tinerețea lui Disraeli
Benjamin Disraeli a avut origini evreiești și italiene, fiind al doilea copil al lui Isaac D.Israeli și al Mariei Basevi. Până în 1858, evreii nu au putut să acceadă spre funcțiile politice din Parlament, motiv pentru care, Isaac D’Israeli a decis să-l boteze creștin în 1817. Viitorul om politic a primit educație în școli private până la vârsta de 17 ani. A urmat pregătirea pentru a deveni avocat, însă eforturile sale s-au lovit de multe eșecuri care i-au afectat drumul în această direcție. În 1824 a încercat să investească banii câștigat în minerit, într-un proiect subvenționat în America de Sud, dar a pierdut la scurtă vreme tot ce investise, fără să scoată nici măcar un procent de investiția lui. Ulterior, a încercat să-și deschidă un ziar, The Representative, pentru care a discutat cu John Murray, prietenul tătălui său, pentru a face o investiție comună. Disraeli s-a lovit de un nou eșec, întrucât nu a putut plăti contribuția sa la această afacere, motiv pentru care afacerea s-a prăbușit. Povestea primelor sale eșecuri a fost imortalizată în nuvela: Vivian Grey(1826), care a fost publicată sub nume fals. La scurtă vreme, s-a descoperit că Disraeli a fost cel care a publicat-o și a fost aspru criticat în mediul public.
Această experiența i-a provocat o criză de nervi care i-a blocat aspirațiile timp de patru ani. A scris în 1831 nuvela The Young Duke,întrucât din 1830 și a început voiajul de 1 ani și patru luni în jurul Mediteranei. Această călătorie i-au creat cadrul cultural de care a avut nevoie pentru a gestiona relațiile Angliei cu Egipt și Turcia, în timpul mandatului său de Prim-Ministru.
Viața de adult a lui Disraeli
În urma călătoriei în țările din jurul Mării Mediterane s-a întors în Londra, unde a fost preocupat de viața literară și socială a capitalei regatului. Datorită stilului vestimentar și culturii sale a devenit o personalitate publică, invitată inclusiv la expozițiile de modă ale acelor vremuri. Această latură a vieții sale a fost povestită în nuvela Contarini Fleming(1832), în care autorul a discutat inclusiv despre orientarea politică. Această scriere a fost influențată de decizia lui Disraeli de a intra în politică în 1831.
Disraeli a pierdut de două ori locul în consiliul administrativ din High Wycombe, întrucât a candidat fără sprijinul unui partid politic. A realizat o interpretare a conservatorismului, pe care a și publicat-o înainte de alegerile din 1835, la care a participat în calitate de candidat al partidului conservator în Taunton. În 1837, Disraeli a candidat din nou pentru loc în Camera Comunelor și a fost ales pe listele Partidului Conservator. Primul său discurs în Camera Comunelor a fost ușec care și-a atras criticile din partea partidului liberal. În 1849, Disraeli s-a căsătorit cu Mary Ann Lewis, o văduvă care l-a iubit pe Disraeli necondiționat. În schimb, el a fost interesat să-și securizeze poziția în Londra pentru Partidul Conservator. În 1841, Conservatorii au câștigat alegerile iar Robert Peel, liderul partidul și prietenul apropiat al lui Disraeli nu i-a oferit un portofoliu în noul guvern conservator. Acest lucru a generat momente critice între el și partid. Cu toate acestea, în 1845, Disraeli a identificat o problemă în exportul de grâu, faptul că taxele protecționiste determină apariția scumpirilor. El l-a convins pe Robert Peel să modifice politica și să reducă taxele aplicate pentru grâu.
În partid, Disraeli a format latura opoziției împotriva protecționismului lui Peel. Printr-o serie de intervenții și discursuri în care a fost criticată politica dusă de Peel, alături de fundamentele sale economice. Pe lângă grâu, Disraeli a criticat inclusiv taxele introduse pentru porumb. În interiorul partidului a format opoziția care l-a lăsat pe Peel fără sprijin în 1846, obligându-l să demisioneze din funcția de Prim-Ministru și lider al conservatorilor.
Liderul Conservatorilor
În Camera Comunelor, Disraeli a devenit liderul opoziției conservatoare iar din această poziție, a încercat să alunge politicile protecționiste din partid. În 1852, guvernul conservator a căzut iar Contele de Derby a încercat să formeze un guvern minoritar care nu a avut o durată de viața mare. Disraeli a fost a primit portofoliul finanțelor, cu toate că el nu a știut nimic legat de finanțe. Guvernul a fost la putere foarte puțin, întrucât bugetul pe care au încercat să-l adopte, a fost respins în cele două camere iar guvernul a căzut.
În 1858, conservatorii au fost în opoziție iar Contele de Derby a format un nou guvern minoritar, cu Disraeli la finanțe. În 1859, Disraeli introduce un pachet de legi care să ajute partidul conservator la alegerile viitoare, însă, partidul pierde alegerile și intră în opoziție timp de șase ani.
În 1865, Lord Russell a supus dezbaterii un pachet de legi moderate pentru reforma pe mai multe sectoare. Acest lucru i-a atras retragerea susținerii iar Contele de Derby i-a a format un al treilea guvern minoritar, cu Disraeli la finanțe. Nevoia de reformă a fost exprimată de Regina Victoria dar și de Contele de Derby, lucru care l-a determinat pe Disraeli să ducă lupte în Camera Comunelor pentru un pachet de reforme. În 1868, Derby s-a retras din politică și i-a cedat locul lui Disraeli, care a devenit Prim-Ministru.
La scurtă vreme după moartea lui Derby, Disraeli devine și liderul conservatorilor, pe care i-a condus cu mână forte, împotriva lui William E. Gladstone, liderul opoziției liberale. Din 1872, Disraeli a apărat monarhia, Camera Lorzilor și Biserica de radicalismul liberal care s-a concretizat în politică. În 1872, Soția lui Disraeli a decedat în urma unei forme agresive de cancer. Decesul ei a dus la pierderea casei sale din Londra și trecerea moștenirii către rude. La vârsta de 68, starea de sănătate a lui Disraeli nu a fost bună, dar a continuat bătălia în mediul politic. Pentru a umple golul, Disraeli a început o prietenie romantică cu Lady Bradford and Lady Chesterfield, cărora le-a dedicat sentimentele sale până la finalul vieții. Acesta a decedat pe data de 19 aprilie 1881, la Londra. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Benjamin-Disraeli/Conservative-leader
https://www.britannica.com/biography/Richard-Cobden
https://www.britannica.com/biography/Benjamin-Disraeli/Conservative-leader
https://www.historytoday.com/archive/british_prime_ministers/benjamin-disraeli
Foto credit – Wikipedia
RADOR – 21 decembrie
