Context
Afacerea Dreyfus a reprezentat un scandal politico-militar al secolului al XIX-lea, care a demascat corupția prezentă atât în mediul politic francez, dar și în mediul militar. Scandalul a început în 1894 și s-a stins abia în 1906. La vremea lui, acest scandal a zguduit din temelii Franța celei de-a treia Republici, obligând mai mulți politicieni și fruntași ai armatei să demisioneze. Scandalul a avut la bază un act de spionaj pentru care a fost învinuit Alfred Dreyfus, care a fost vinovat doar pentru că a fost evreu și a făcut parte din armată. Dreyfus a fost acuzat de diseminarea unor informații militare către un spion german. El a fost acuzat și condamnat la 12 ani de închisoare pe data de 22 decembrie 1894, fiind întemnițat nu în Franța, ci în Guyana franceză, pe insula Île Du Diable (Insula Diavolului).
Alfred Dreyfus
Acesta s-a născut pe data de pe 9 octombrie 1859, în Mulhouse, Franța și s-a orientat către o carieră militară de mic copil. Tatăl lui a fost evreu, negustor de textile. În 1889 a intrat la École Polytechnique (Universitatea Politehnică), dar s-a decis să meargă spre o carieră militară. A fost avansat până la gradul de căpitan în 1889 și deja lucra la Ministerul Războiului din 1894. Dreyfus a fost acuzat pe baza unor scrisori false, care au fost semnate cu numele lui, pentru a-l ascunde pe maiorul Ferdinand Walsin-Esterhazy, care a fost spionul real, însă rangul din armată nu permitea armatei să iasă public și să-l acuze de trădare. Dreyfus a reprezentat exponentul perfect întrucât a fost un rang scăzut, vârstă fragedă, deci extrem de influențabil și faptul că a fost evreu, ceea ce a provocat reacții dure. În secolul al XIX-lea – și inclusiv în secolul XX -, antisemitismul a fost puternic promovat.
Scrisorile au fost descoperite de un spion francez infiltrat în Ambasada Germaniei din Paris, într-un coș de gunoi. După ce au fost puse cap la cap, aceste scrisore au fost semnate Dreyfus, lucru care a trezit suspiciuni Ministerului Războiului. Procesul a durat extrem de puțin, fără posibilitatea acuzatului de a se apăra, întrucât ideea fost ca acest proces să se termine repede, pentru a putea ascunde adevăratul vinovat.
Mai mult decât atât, curentul antisemitismului a fost larg promovat de ziare precum, La Libre Parole, editat de Édouard Drumont, care a folosit scandalul pentru a lovi în comunitatea evreilor francezi. Acesta i-a acuzat pe evrei de trădare și lipsă de loialitate față de țara care i-a acceptat. În apărarea lui Dreyfus au fost Joseph Reinach, un jurnalist, Georges Clemenceau, viitorul Prim-Ministru al Franței, Émile Zola, scriitor cunoscut în epocă și Auguste Scheurer-Kestner, senator francez.
Condamnarea lui Dreyfus
Pe 15 octombrie, Dreyfus a fost arestat și pe 22 decembrie a fost condamnat la 12 ani de închisoare. El a fost trimis în Guineea franceză în aprilie 1895, pentru a fi cât mai departe de Paris, întrucât operațiunea presupunea acoperirea adevăratului vinovat. În apărarea lui Dreyfus a fost și Georges Picquart, membru al spionajului armatei, cu gradul de colonel. Acesta a descoperit noi dovezi care l-au incriminau pe Ferdinand Walsin-Esterhazy de spionaj în favoarea Germaniei Imperiale. Picquart a comparat scrisul prezent pe paginile scrisorii, cu cel al lui Esterhazy, care a reușit inclusiv să imite semnătura lui Dreyfus.
După o cercetare amănunțită, cele două tipuri de scriere au fost identice, lucru care a produs un scandal foarte mare în interiorul Ministerului, întrucât existau persoane care l-au bănuit de trădare pe el, dar nu aveau curajul să-l îndepărteze. Pentru a nu-și asuma verdictul greșit, fruntași cu grad superior din Ministerul Războiului l-au îndepărtat pe Georges Picquart din postul pe care l-a ocupat. Mai mult, Esterhazy a fost chemat în proces, însă a fost achitat în 1898, întrucât a fost o presiune foarte mare pe tribunalul militar din partea superiorilor. Esterhazy a inventat chiar dovezi care au fost demontate de acuzare, însă tot nu a fost suficient pentru a schimba sentința procesului Dreyfus. O nouă ofensivă a plecat din partea lui Émile Zola, care a publicat o scrisoare deschisă, cu titlul “J’Accuse,în ziarul Aurore, care a provocat multă iritare în rândurile populației, mediului politic și armatei, întrucât s-au vândut 200.000 de exemplare ale ziarului. Ziarul Aurore, condus de George Clemenceau, va fi mai târziu acuzat și târât în proces. Zola a acuzat armata și justiția din Franța de mușamalizarea adevărului și de eroare juridică voită.
Cazul s-a transformat în scandal
Cazul a generat apariția a două tabere în societatea franceză, una pro-Dreyfus și alta împotriva acestuia. Latura naționalistă și Anti-Dreyfus a făcut presiune pe guvern pentru a-l aducă în fața justiției pe Zola. Au avut loc proteste antisemite și a apărut o petiție semnată de 3.000 de oameni pentru relurea procesului. Printre acestia au fost: Anatole France, Marcel Proust. Zola a fost trimis în judecată pentru defăimare și condamnat la un an de închisoare, ca și la plata unei amenzi de 3.000 de franci. Zola a fugit în Anglia și nu a mai executat pedeapsa. Într-un final el s-a întors după stingerea procesului.
Între 1898 și 1899, cazul Dreyfus s-a aprins și a fost redeschis. Cu toate că a mai apărut un martor în proces, care a recunoscut în instanță că a ajutat la construcția dovezilor incriminatoare, judecătorii nu au fost convinși de acest lucru, iar Dreyfus a fost găsit vinovat pentru a doua oară. Esterhazy a fugit în Belgia de frică să nu fie condamnat, iar martorul care a recunoscut că a ajutat la fabricarea dovezilor s-a sinucis, însă mărturia s-a a ajutat la construcția viitorului plan de redeschidere a procesului. Între timp, la Ministerul Războiului a fost numit René Waldeck-Rousseau, care a preluat mandatul pe 22 iunie 1899. Acesta a dat ordin să fie redeschis procesul și să fie adus Dreyfus din închisoare pentru a fi rejudecat. Dreyfus a apărut înaintea curții marțiale din Rennes, între 7 august 1899 și 9 septembrie 1899. În final s-a aprobat reluarea procesului începând cu 1904. În iulie 1906, Dreyfus a fost găsit nevinovat de condamnările trecute iar Parlamentul a trecut o lege pentru reintegrarea lui Dreyfus în armată pe 22 iulie, cu decorația Legiunea de Onoare.
În timp a fost promovat la gradul de maior și s-a retras din activitate. Acesta a fost rechemat în armată în timpul Primul Război Mondial.
Concluzie
Acest caz a reprezentat un act important de corupție, prezent în interiorul sistemului Franței, care a scos la suprafața curentul antisemit francez. Acest curent a dominat Europa pe tot parcusul secolului XX și a scos la iveală teama și manipularea oamenilor de către regimurile dornice să identifice un vinovat pentru neajunsurile din societate.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Articole
https://www.britannica.com/biography/Alfred-Dreyfus
https://www.history.com/news/what-was-the-dreyfus-affair
https://guides.loc.gov/chronicling-america-dreyfus-affair
https://www.newyorker.com/magazine/2009/09/28/trial-of-the-century
https://www.historytoday.com/archive/dreyfus-affair
https://historia.ro/sectiune/general/afacerea-dreyfus-o-rusine-pentru-franta-574223.html
https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ2/15Serban.pdf
Lucrări Științifice
Baumont, Maurice, In miezul afacerii Dreyfus, Editura Politică, București, 1980.
