Context
Fondul Monetar Internațional (FMI) reprezintă o instituție specializată în acordare de credite pentru țări, care are ca scop cooperarea economică și stabilizarea ratelor de schimbare a banilor. FMI este, de asemenea, o agenție specializată pe tranzacții și împrumuturi financiare, parte a Națiunilor Unite.
Formarea FMI
Prima jumătate a secolului XX a adus în Europa două confruntări mondiale, care au fost urmate de foamete și distrugeri pe o scară largă. Sistemul economic extrem de fragil existent în perioada dintre cele două războaie globale a produs o criză economică, denumită și Marea Depresiune. Mai mult decât atât, foametea și sărăcia a adus la putere mișcările totalitare care au produs un conflict mondial. Pentru a nu mai exista bariere, liderii vestici ai Europei au gândit că este nevoie să apară o instituție care să sprijine depășirea barierelor economice dintre țări. Frecvența împrumuturilor în sistemul ante război era scăzută, întrucât încrederea dintre țări cunoștea, de asemenea, cote inferioare. Politicile economice antebelice au urmărit protecționism de piață și creșteri de taxe, de multe ori războaie vamale cauzate de competitivitatea prețurilor.
Prima conferință economică referitoare la situația relațiilor dintre țări a fost în 1944, unde au participat doar țări aliate cu Statele Unite. Evenimentul a avut loc la Bretton Woods, New Hampshire, Statele Unite, în luna iulie a anului 1944. În urma acestei conferințe a fost redactat un document, cu rol de propunere, în care a fost trecută și apariția Fondului Monetar Internațional. Prin acest acord, persoanele care au scris această propunere au crezut că vor promova dezvoltarea financiară în raport cu diferite probleme, însă nu toate țările au agreat politica americană. Documentul pregătit a fost ratificat de 29 de țări și a intrat în folosință pe data de 27 decembrie 1945. S-a stabilit să aibă o conducere formată din 12 directori executivi, cu sediul în Washington D.C. În mai 1946, FMI și-a început activitatea.
Organizarea
FMI este guvernat de un comitet de directori, format din reprezentanți a aproximativ 180 de state. Directorii sunt de regulă miniștri de finanțe ai țărilor membre sau directori din partea Băncii Centrale din statul respective. Toți participă la un meeting anual. Operațiunile de zi cu zi sunt gestionate de consiliu de execuție, format din 24 de directori, care se întâlnesc de cel puțin trei zile pe săptămână. Opt dintre directori reprezintă țări precum: China, Germania, Rusia, Franța, Japonia, Marea Britanie, Statele Unite și Arabia Saudită, în timp ce restul de 16 directori sunt persoane care fac parte din regiuni cheie ale lumii. Majoritatea deciziilor se iau prin consens, foarte rar aceste decizii se iau prin vot. Consiliul este condus de manager, care este numit de consiliu, cu un mandat de cinci ani. Acesta supervizează și cei peste 2.700 de angajați, recrutați din mai multe de 140 de țări. Conform tradiției, managerul este în general un european, și nu în american. Un exemplu este Christine Lagarde, din partea Franței, prima femeie în post de conducere. Ea a fost aleasă în iunie 2011.
Fiecare membru contribuie cu o sumă de bani, în raport cu economia și bogația țării. La fiecare cinci ani, fiecare țară contribuie cu suma pentru ca instituția să poată funcționa. De exemplu, contribuția Statelor Unite este de aproximativ 87 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 17 procente din contribuția totală a țărilor către FMI. Voturile sunt controlate de grupul celor mai industrializate țări, precum Marea Britanie, Italia, Japonia, Germania, Rusia, Franța, Canada și Statele Unite. România are către FMI o contribuție de 1,811.4 miliarde de dolari, reprezentând 0.39% din suma totală a contribuțiilor.
Modificarea ratelor de schimb
În dobânzile inițiale FMI s-a ghidat după un standard bazat pe rata aurului pe piață. Fiecare membru și-a declarat moneda în conformitate cu diferența dintre ea și dolarul american. Rata de schimb în moneda națională a unui membru poate fi diferită cu un procent în minus sau în plus de valoarea declarată initial. În august 1971, președintele Richard Nixon a pus căpăt sistemului de calculare a valorii monedei naționale prin intermediul comparării cu altă monedă (Pegged Exchange), prin refuzul de a vinde aur celorlalte state membre, la un preț stipulat. Din acel moment, fiecare membru are dreptul de a-și alege metoda prin care își poate evalua moneda, pentru a putea determina care este raportul față de celelalte sisteme monetare internaționale. Țările care au deficit pot împruna bani în monede străine, pe care trebuie să îi achite prin intermediul plății creditului, nu în moneda statului de la care împrumută, ci din moneda lor, care este apoi schimbată. Fiecare membru poate lua până la 25% din sumele pe care le plătește anual către FMI.
Sumele pentru împrumut sunt calculate în sistemul Special Drawing Rights, inventat de britanici. Acest sistem presupune existența a patru monede după care se fac calculele privind valoarea monedei naționale: yen, dolar, pound și euro. Acest sistem reprezintă de asemenea și o rezervă de bani, înființată în 1969, de către FMI, pentru a suplimenta banii pe care membrii îi achită, alături de aurul care există în depozite. În general, un membru este nevoit să achite suma în intervale de trei-cinci ani, iar cei care oferă împrumuturi în moneda națională către alte țări, primesc apoximativ 4% din suma împrumutată.
Critici
FMI a fost criticat constant pentru dobânzile imense care au urcat datoriile publice ale țările, de-a lungul timpului. Chiar dacă FMI are un departament care analizează situația economică a țărilor și oferă sfaturi despre împrumuturi. În ultimii ani departamentul a încurajat țările în timpul crizelor să împrumute bani la dobânzi foarte mari și perioadă de plată foarte mică. Unii analiști economici spun că împrumuturile accesate de state nu ajută la creșterea economică, ci oferă dezechilibru pe piață și impune țărilor să pornească politici austere pentru a strânge banii.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/International-Monetary-Fund/Financing-balance-of-payments-deficits
https://www.britannica.com/topic/Special-Drawing-Right
https://www.imf.org/en/Publications
http://www.mae.ro/en/node/52923
https://www.bnr.ro/Fondul-Monetar-International-(FMI)–1447-Mobile.aspx
