„În general, fumăm, ca să ne dăm mari, pentru că ne simțim mici. E o formă de protest. În cele mai multe cazuri, cei mai mulți dintre noi fumăm pentru că avem o nevoie interioară pe care o punem în act sub formă de fumat”, a declarat pentru agenția RADOR psiholog Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea cărții ”Porția de fericire”.
Psihanaliștii se reped să spună că am rămas în faza orală și țigara substituie sânul matern…Adică, aș spune eu, emoțional, nu am fost înțărcați sau am fost prea repede îndepărtați de obiectul plăcerii, a adăugat psihologul
Fumatul în sine nu este o plăcere. Celor care fumează pentru prima oară (întrebați adolescenții, dacă voi nu vă mai amintiți) li se pare fumatul o mare porcărie. Fumul acela din gură cu care nu ai idee ce să faci, să-l absorbi sau să-l scoți și gustul acela categoric neplăcut este o dezamăgire pentru toți fumătorii începători… Cu toate acestea, mulți dintre cei care încearcă să vadă cum este să fumezi se vor strădui din ce în ce mai mult până vor reuși să fie fumători în adevăratul sens al cuvântului (puțini sunt cei care vor renunța la a fuma)… Cu alte cuvinte, fumătorul începător dezamăgit de primele fumuri, își va îndesa în timp alte fumuri, până se va convinge că trebuie să fumeze… Uneori, ca să fie în rând cu ceilalți, alteori pentru a socializa la o țigară și în alte cazuri ca o formă de rebeliune față de vârstă, față de vremuri și față de autoritate (părinți, profesori etc), a explicat specialistul NLP.
Potrivit psihologului, teoretic, adolescentul devenit adult va găsi în țigară un tovarăș de singurătate. Va aprinde o țigară când e supărat, dar va aprinde o țigară și când e fericit…pentru că fiecare prilej va trebui sărbătorit cu o țigară…
Ea a analizat din punct de vedere psihologic de ce fumăm. Sau, mai concret, ce se joacă la nivel inconştient, atunci când fumăm?
Dacă fiecare va găsi motivația ascunsă pentru care fumează, are mari șanse să se lase de fumat cu multă ușurință. Această motivație este bine ascunsă, după ce dai la o parte straturi de motivații la vedere (de genul, fumez că îmi place, fumez că mă plictisesc, fumez că…).
„Mă voi da ca exemplu pe mine. Am fumat timp de 23 de ani neîntrerupt. Perioada a coincis cu studenția și activitatea intensă de jurnalistă de teren pe politic, pe Parlament. Nu m-am lăsat niciodată în această perioadă, doar am avut momente când mi-am propus să fumez mai puțin. Când îmi ziceam, într-o zi, că ar trebui să fumez mai puțin, primul lucru pe care îl făceam era să merg glonț să îmi cumpăr un pachet de țigări, semn că voința la mine nu era dezvoltată (și așa e la majoritatea)…
După ce am făcut NLP și am devenit și psiholog, s-au întâmplat schimbări profunde în structura mea ca om. În perioada aceea, am repetat ca o mantră, pentru a integra ceea ce realizam că sunt. Fraza pe care mi-o spuneam mie însămi și celor din jurul meu era: a „EU SUNT FEMEIE!”. Integrând această frază, m-am trezit că nu mai fumez ca un efect secundar a ceea ce eram.Nici nu știu când s-a întâmplat asta…”, a povestit psihologul.
Apoi, odată în parc, a văzut un bărbat, o femeie și un copil veniți să se recreeze. „Femeia, cum a ajuns, și-a aprins o țigară și, pentru prima oară, am realizat cât de masculin este gestul de a fuma de către o femeie…
Pentru că, da, dragii mei, când o femeie fumează este în energie masculină, (nu înseamnă că femeile care nu fumează nu pot fi în energie masculină, dar sigur cele care fumează sunt în energie masculină…).
Dacă mergem în triburi, cine fumau pipa păcii? Bărbații, răspuns corect! Nu vedeai femei ascunzându-se prin tufișuri ca să fumeze. Femeile erau ocupate cu casa și cu copiii… Ancestral, aceste lucruri sunt în noi”, a adăugat specialistul NLP.
Bărbații fumau în triburi diverse, pentru că voiau să acceseze anumite niveluri de conștiință…
Or, femeia nu avea nevoie de asta. Pentru că ea însăși este o poartă între cele două lumi. Femeia are o stare modificată de conștiință de beatitudine în general, atunci când este însărcinată și când are copii mici. Corpul ei fabulos secretă o serie de cockteiluri de bucurie și relaxare, de asta femeile însărcinate strălucesc – pentru că au încă o viață în ele (o nouă energie)!
Potrivit psihologului, o femeie care fumează este în energie masculină și este, de regulă, într-o concurență subtilă cu bărbatul, pentru a demonstra că este „mai bună decât el”. Cele mai multe sunt crescute de femei, care au trebuit să se supună bărbatului și și-au antrenat fiicele să fie „puternice”, „independente” și „pe picioarele lor”. Adică să facă, nu să fie! Metaforic, deși fetele erau Luna, mamele lor le-au antrenat să fie Soarele.
„Pe motiv că dacă Luna e Soare, va suferi mai puțin. Greșit! Luna e Lună și soarele e Soare! Cum ar fi ca unul să facă treaba celuilat? Ar suferi mai puțin? Nu, ar fi doar haos. Deci, până aici întelegem că fumatul este un act pur masculin!”, – a adăugat psihologul.
În opinia specislistului NLP, cel care fumează, fie că e femeie sau că e bărbat, este o persoană care ar vrea recunoșterea lumii, pentru că nu a primit recunoșterea din familia de bază. Are încă părți pe care el însuși nu le acceptă. El însuși nu-și recunoaște încă măreția!
Creează cu țigara o relație de atașament pentru că, pe de o parte, așa vede la alții și vrea să se integreze și să fie asemeni lor, iar pe de altă parte, pentru că e mai uşor să ai o relație cu ceva exterior ție decât o relație cu propriul Sine. Pentru că, deși cel mai greu pare că este să te lași de fumat, de fapt cel mai greu este să schimbi ceea ce crezi despre tine – a explicat psihologul Emma Toader.
Székely Ervin, RADOR
