Foto: Emma Toader

„Adolescenții și nu numai țipă ca să se facă auziți, ca să se vadă. ca să fie luați în seamă. Pentru că ceva li se pare nedrept față de ei”, a declarat pentru agenția RADOR, psiholog Emma Toader, specialist NLP ( programare neurolingvistică) și autoarea cărții „Porția de fericire”.

Ea a arătat că țipătul este o formă de neputință, dar și un mod de comunicare.

„Când cineva țipă, e de preferat să ne întrebăm ce e dincolo de țipăt?”Țip ca să îți fac față”, ar putea fi un răspuns. „Țip pentru că nu mă înțelegi,”, ar putea fi un alt răspuns. „Țip ca să mă aud eu pe mine, pentru că am tăcut prea mult și s-au adunat”. Țipăm când nu mai putem pune în cuvinte ceea ce simțim… Iar țipătul devine forma clară de ceea ce simțim – a adăugat specialistul NLP.

Ea a spus că, prima dată, cel care țipă este bebelușul, întîi, când apare pe lume, apoi, când are ceva de semnalizat.

„Cine țipă prima oară? Bebelușul! De ce țipă? Că îi e foame, că îi e sete, că îl doare ceva ( colici. etc), că a făcut pe el și trebuie schimbat (nevoile de bază). Mama știe aproape telepatic despre ce e vorba și sare ca hipnotizată la țipătul bebelușului. Pentru că țipătul bebelușului e semnalul că ceva nu e în ordine și trebuie remediat” – a explicat psihologul.

Nici la adulți nu este diferit. Doar că drumul de la bebelușul devenit copil la adult este un drum în care ești învățat că nu e frumos să țipi. Pentru că ai învățat limbajul, să exprimi ce vrei și să ceri ce ai nevoie folosindu-te de cuvinte și nu de țipăt.

„Bebelușii deveniți adulți recurg, însă, la țipăt când nu își mai găsesc cuvintele. Când au devenit oala sub presiune, care s-a abținut să ceară sau să spună ce o doare. Se spune că țipătul este un strigăt după iubire. Aș spune că țipătul este un strigăt de neputință.” – a adăugat Emma Toader.

Adolescenții țipă pentru că nevoile lor nu sunt satisfăcute.

„Partea bună din această treabă este că ei, adolescenții, nu mai sunt dispuși ca nevoile lor să nu fie satisfăcute. Ei încep să se audă și să se vadă și, mai ales, ei încep să se ia în seamă. Așa că, dacă vedeți un adolescent care țipă, atunci, după ce țipați și voi la el, opriți-vă puțin…și, după ce vă calmați și voi și el, spuneți-i să vă spună în cuvinte ce l-a făcut să țipe… Veți fi surprinși de câte de multe s-au adunat pentru el, în timp, până a început să țipe.!” – a conchis psihologul Emma Toader.

Székely Ervin, RADOR