Context
Marcatorul all-time al naţionalei României de hochei pe gheață, Doru Tureanu, este considerat de specialiști drept cel mai valoros hocheist român din istoria acestui sport în țara noastră. A fost comparat și considerat ”Dobrin” al hocheiului românesc. Șesarul naţionalei tricolore a fost în teren la victoria legendară în faţa Statelor Unite ale Americii, acel 5-4 din 1977, a condus echipa către două ediţii ale Jocurilor Olimpice, în 1976 şi 1980 şi la 17 ediţii ale Campionatelor Mondiale, în mai multe divizii valorice.
Într-o zi de 11 ianuarie 1954 se năștea la București Doru Tureanu. S-a născut și a crescut în sectorul 2, pe Bulevardul Muncii, astăzi Basarabiei, la câteva sute de metri de patinoarul “ 23 August”, “Mihai Flamaropol” actual. Chiulea de la școală și se furișa pe patinoar, admirând alunecarea pe gheață și dexteritatea mânuirii crosei și a pucului de către hocheiști.
În jurul vârstei de 11 ani a luat primul contact cu sportul – cu fotbalul, pe care l-a jucat alături de Mircea Sandu. Ulterior, maestrul Mihai Flamaropol l-a pus să aleagă între fotbal şi hochei, pe care începuse să-l practice, iar decizia lui a fost să rămână cu crosa în mână. A început să joace la I.P.G.G. Sportul, după care a cunoscut consacrarea la Dinamo, la 14 ani.
Tehnică, forță, rafinament, asta vedeau cei care îi priveau jocul. A promovat la seniori încă junior fiind și s-a impus repede ca lider al echipei. Era perioada competiției celor de la Dinamo cu Steaua și Miercurea Ciuc. Colegii mărturiseau că, în derby-urile acelea, mai ales cu militarii, parcă se transfigura, lupta cu o ardoare incredibilă și întotdeauna era cel mai bun. A cucerit șase campionate cu Dinamo și a fost mereu cel mai bun marcator. Trăgea atât de tare încât crosele deveneau de multe ori niște surcele în mâna sa.
Antrenorul Mihai Flamaropol, mentorul său, l-a titularizat rapid și la echipa națională, unde a avut o carieră impresionantă. A participat la 17 ediții ale Campionatelor Mondiale, a fost golgeter all time al tricolorilor, a fost remarcat permanent de presa străină. La 15 ani juca deja în echipa naţională și echipei Dinamo i-a rămas fidel până la sfârșitul carierei, în pofida ofertelor internaționale primite (1969 – 1987).
În tricoul lui Dinamo a contribuit la memorabila victorie din 1972, când a învins Steaua cu 3-2. ”A învins” pentru că el a marcat atunci toate golurile echipei sale. Era coleg de linie cu alţi doi jucători de legendă, Marian Costea şi Dumitru Axinte. Cei trei se reuneau şi la lotul național.
În 1976 participă cu naționala la Jocurile Olimpice de la Innsbruck și marchează șase goluri pentru România, iar în 1980 este din nou portdrapelul echipei reprezentative, la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, unde a reușit cinci goluri.
Alături de echipa națională a jucat în Grupa Mondială de la Campionatul Mondial de hochei pe gheaţă din 1977. În acel an, dinamovistul punea umărul la una dintre victoriile istorice ale hocheiului românesc, echipa Statelor Unite ale Americii fiind învinsă, cu scorul 5-4. După această performanţă, Doru Tureanu a intrat în atenţia lui Montreal Canadiens, iar formaţia din NHL era dispusă să-i ofere un contract foarte bănos. “Eram în Elveţia cu echipa României. Au venit cei de la Montreal Canadiens cu un diplomat plin cu bani. Mi-au spus că îmi oferă două milioane de dolari pentru câteva sezoane, doar să vin să joc la ei. Mă văzuseră în meciuri şi mi-au spus că mă vor. Le-am spus că nu plec! Viaţa mea era în România”, avea să povestească peste ani Doru Tureanu, care a decis să rămână alături de mama sa, grav bolnavă. În momentul în care canadienii l-au ofertat, echipa lor tocmai câştigase pentru a 20-a oară trofeul Stanley Cup. Trei ani mai târziu, doi oficiali canadieni au venit la București pentru a-l determina pe Tureanu să plece la Montreal, dar Securitatea a blocat transferul. Tureanu a fost ulterior reținut și a primit mai târziu interdicția de a părăsi teritoriul României.
Doru Tureanu este marcatorul all-time al naționalei, cu 112 puncte (74 de goluri și 39 de pase decisive), participând la două ediții ale Jocurilor Olimpice (Innsbruck 1976, și Lake Placid 1980) și la 17 ediții ale Campionatului Mondial (1971-1987). În 1987, la 33 de ani, Doru Tureanu s-a retras din sport de la Dinamo Bucureşti, echipă alături de care câştigase titlul naţional de şase ori. În cele două participări olimpice, Doru Tureanu a jucat 11 meciuri, în care a înscris 11 goluri şi a pasat decisiv de 8 ori. Deşi după retragerea din sport a fost oarecum înlăturat din lumea hocheiului românesc, Federaţia Internaţională avea să îi recunoască meritele pe 15 mai 2011, când l-a inclus în Hall of Fame-ul Hocheiului Internaţional. La înmânarea distincției au fost prezente doar 13 persoane. Era al al doilea român, după Eduard Pană, care primea această distincţie.
S-a stins viaţă, pe 11 martie 2014, la 60 de ani.
(Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
www.csdinamo.ro
www.rohockey.ro
www.prosport.ro/sport-life/special/fostul-mare-hocheist-doru-tureanu-a-decedat-a-fost-multiplu-campion-national-cu-dinamo-si-inclus-in-hall-of-fame-12240295
