Context
Avocat de profesie, Charles Perrault (n. 1628, Paris — d. 1703) a debutat literar în 1660 cu versuri şi poezii de dragoste. Celebritatea i-au adus-o însă poveștile pentru copii, care, de-a lungul secolelor, au înfrumusețat viața multor prichindei.
Cine n-a auzit de Tom Degeţel, Cenușăreasa, Motanul încălțat, Frumoasa din pădurea adormită, Barbă albastră?
S-a nascut la 12 ianuarie 1628, într-o familie aparținând burgheziei înstărite. Părinții săi au dorit mult ca el să învețe, de aceea l-au trimis de la o vârstă destul de fragedă la Colegiul „Beauvais”, pentru a studia filosofia. Având însă mai multe conflicte acolo, Charles părăsește colegiul. În 1651 absolvea Facultatea de Drept din Orleans, una dintre cele mai vestite în epoca respectivă. În 1660 a publicat primele versuri. Ocupând funcții bine plătite, la stat, mai înâi cu ajutorul fratelui Pierre, apoi prin intermediul altor apropiați, Charles a avut timp suficient să studieze Literele. A îndeplinit, 20 de ani, diferite functii publice în subordinea lui Colbert, prim-ministrul lui Ludovic al XIV-lea. Printre primele sale contribuții, autorul a participat la crearea Academiei de Științe și a Academiei de Arte. Cu toate acestea, în ciuda poziției sale în sfera politică și a relației sale cu arta, Perrault nu a mers niciodată împotriva sistemului. Viața sa s-a limitat la basmele sale și la cinstirea regelui Ludovic al XIV-lea sub formă de poezii și dialoguri, ceea ce i-a adus admirația puternicilor zilei și funcția de secretar al Academiei Franceze în 1663 sub bagheta celui mai mare protector al său, Colbert, consilier al lui Ludovic al XIV-lea.
În 1671 a devenit membru al Academiei. Aici, într-o sedință din ianuarie 1687, a reaprins una dintre polemicile virulente ale vremii, citind un poem închinat regelui, care conținea versurile ”Que l’on peut comparer, sans crainte d’être injuste, le siècle de Louis au beau siècle d’Auguste” – un atac la adresa supremației clasicismului antic, până atunci necontestată. Autor prolific, a publicat mult în timpul vieții, însă notorietetea postumă i-a fost asigurată de „cărticelele “ Contes en vers (1694)” și „Contes de ma mère l’Oye (1697)”, care au dăruit mai multor generații de copii povești minunate precum ”Frumoasa din pădurea adormită”, ”Scufița Roșie” sau ”Cenușăreasa”.
În ultimii săi ani de viață, Perrault s-a dedicat scrierii unor ode monarhiei, regilor Suediei, Spaniei și, în special, lui Ludovic al XIV-lea. Charles Perrault a murit la 16 mai 1703, la Paris.
În scrierile sale, Charles Perrault a făcut apel mereu personajele îndrăgite de copii: prinți, regi și prințese și personaje magice: vrăjitori, zâne, dragoni, pitici, căpcăuni etc. Toate poveștile sale sunt atât de frumoase și magice încât orice copil sau chiar matur este cucerit imediat. Ecranizari sau filme de animatie după basmele sale au devenit capodopere cinematografice.
Teme predilecte și surse din viața reală
Deși în o o parte a operei sale literare (inclusiv cele 46 de lucrări postume publicate) a vorbit despre regi, Curte și situația politică, în Poveștile pentru copii, Perrault aduce o morală pe care a considerat-o necesară în perioade atât de tulburi și decadente precum cele din Franța secolului al XVI-lea. Zânele, pisicile încalțate și prințesele au început să fie inspirate din poveștile care circulau printre clasele superioare ca moștenire a unui folcor din alte țări europene sau exotice. Există la originea unor basme și locuri ori situații reale cum ar fi castelul Ussé, din departamentul Indre și Loire, (care au inspirat ” Frumoasa din pădurea adormită”) sau istoria lui Gilles de Rais, un nobil bogat din secolul al XV-lea, un erou al Războiului de-o Sută de Ani și protectorul Janei d’Arc, (”Barbă albastră”). Acea fată frumoasă, dar umilită de mama vitregă din povestea ”Cenușăreasa”, este inspirată din istoria lui Rhodopis, o femeie greacă al cărei nume înseamnă „obraz roșu”. Când era încă copilă, a fost capturată în Tracia, vândută în sclavie în jurul anului 500 î.Hr. și dusă în Egipt. Înfățișarea ei neobișnuită a făcut-o o marfă prețioasă, iar stăpânul ei i-a făcut cadou o pereche de pantofi aurii. Acești pantofi și Rhodopis au fost observați de Faraon, Ahmose II. El a insistat ca ea să devină una dintre soțiile sale.
Basmul „Motanul Încălţat” a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante, păstrându-se însă personajele şi finalul fericit. Povestea arată că geniile răsar de unde te aştepţi mai puţin; mintea ageră a Motanului a depăşit inteligenţa fiinţei omeneşti, prima dată determinându-l pe fiul de morar să asculte de el, iar apoi pe Rege şi pe Căpcăun.
“Neisprăvitul” este una dintre cele mai citite cărți ale autorului. Această mică operă are o care îndeamnă la studiul comportamentul personajului, dar și propriu, cu o morală care arată că se poate învăța din greșeli.
„Frumoasa adormită” sau ”Frumoasa din pădurea adormită” de Charles Perrault este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure adormită și un chipeș prinț. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în „Histoires ou contes du temps passé” din 1697. Cea mai veche variantă cunoscută este “Perceforest”, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă (picturi, lucrări scrise, muzică, film). (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Charles-Perrault
Lumea poveștilor lui Charles Perrault
learning-mind.com
