Context
Pe data de 12 ianuarie 1916, s-a născut în Africa de Sud Pieter Willem Botha, om politic, prim-ministru al Africii de Sud între 1978 și 1984 și președinte, între 1984 și 1989. Pe durata mandatului său ca premier al Africii de Sud, Botha s-a bazat pe o politică de forță, cu ajutorul instituțiilor militarizate, pentru a contracara politicile anti-apartheid manifestate de către populația de culoare din țară. Botha a fost membru al Partidului Național, care a dominat politica din Africa din 1948 până în 1994. Politica externă a fost construită pentru a lupta împotriva curentului pro populație de culoare din Africa. Acest curent a prins contur în momentul în care în țări precum Angola, Mozambic și Zimbabwe au ajuns în funcții politice persoane de culoare, care exercitau presiune pentru izolarea sau dispariția albilor din Africa. Botha a utilizat diverse tehnici pentru a provoca proteste la granițele acestor țări, pentru a le slăbi politica internă și a încuraja apariția anarhiei. La nivel mondial, Botha a fost obligat de mediile internaționale să se retragă din Namibia, care a fost anexată de către Africa de Sud în Primul Război Mondial, întrucât fusese un teritoriu controlat de Germania Imperială. După ce a fost anexată de către Africa de Sud, Namibia a fost denumită Africa de Sud-Vest. În ciuda presiunilor, Botha nu s-a retras, însă a încercat spre finalul mandatului să identifice o cale prin care albii și negri să coexiste.
Viața lui Botha
S-a născut în provincia Orange, o parte care s-a desprins din Africa de Sud în 1995, unde au conviețuit burii înainte de apariția europenilor. A urmat studiile Facultății de Drept a Universității din Orange, din Bloemfontein, între 1932 și 1935. Nu și-a definitivat studiile, întrucât a renunțat la facultate pentru a intra în politică. S-a mutat în Cape Town la vârsta de 20 de ani pentru a face parte din Partidul Național. A lucrat ca reporter cu jumătate de normă la ziarul Die Volksblad și a fost membru al Uniunii Studenților Africani (Afrikaanse Nasionale Studentebond).
În cadrul Partidului Național s-a ocupat de organizarea internă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a manifestat simpatie pentru Germania Nazistă, alături de J. B. Vorster. În Cape Town a ajutat la deschiderea Ossewabrandwag, o organizație pro-germană, cu puternice sentimente anti-britanice. A fost atât de puternic motivat de convingerile germane, încât a fost aproape de a se înrola în armată. În 1941, din pricina certurilor interne, organizația Ossewabrandwag l-a îndepărtat pe Botha de la conducere și anul următor, D. F. Malan a ordonat tuturor membrilor să părăsească organizația. În consecință, Ossewabrandwag s-a destrămat. În 1946, cariera politica a lui Botha s-a schimbat, întrucât a fost numit în funcție de ofițer însărcinat cu propaganda politică a Partidului Național.
În 1948, a fost ales în Parlament din partea Partidului Național, din provincia Cape, în circumscripția George. Relația sa cu personalele de culoare din Africa a fost neutră.
În 1958 a fost ministru de interne, funcție pe care a deținut-o pentru trei ani. Pe 31 mai 1961, Africa de Sud a devenit republică. În 1966 a fost ales liderul Partidului Național, poziție pe care deținut-o până în 7 octombrie 1980. În 1966, în Namibia (Africa de Sud-Vest) au început revoltele față de Africa de Sud și au început luptele de stradă. Organizația SWAPO (Suidwes-Afrikaanse Volks Organisasie) a început să se opună sistematic Guvernului Africii de Sud, cerând independență. Concomitent, Africa de Sud a purtat un război cu Angola, iar Botha a fost implicat, în numele guvernului, în cadrul negocierilor cu Angola.
Între 1961 și 1980 a deținut mai multe funcții publice, intre care ministru pentru dezvoltare comercială, ministrul pentru relații inter-etnice și ministru al lucrărilor publice. A ajuns apoi prim-ministru.
Prim-Ministru
În 1978, demisia lui B. J. Vorster a șocat conducerea Partidului Național, astfel încât s-a căutat un înlocuitor din rândurile partidului. Botha, fiind și președintele partidului și liderul uneia dintre cele mai influente filiale, a fost votat în funcția de prim-ministru. Față de guvernele anterioare, Botha a mizat mult pe adaptare la noile realități, prin reforma politicilor apartheid și dispariția treptată a segregării. Scopul său a fost de a construi legi noi, care să modernizeze aparatul de guvernare, dar și țara. A căutat descentralizarea industriei și cooptarea în administrația centrală a persoanelor de culoare.
Cu toate acestea, el nu a admis pe durata mandatului său că apartheidul a fost inutil, ci că a fost costisitor și neproductiv, întrucât grosul muncitorilor venea din interiorul populației de culoare, care a fost marginalizată în detrimentul albilor. A încercat să modifice anumite politici din apartheid, dar acest lucru a dus la divizarea partidului, în două părți, susținătorii săi și dreapta extremistă, care s-a organizat în Partidul Conservator, în 1982. A încercat să efectueze o reformă la nivelul administrației publice, prin reducerea numărului de funcționari și a departamentelor.
Acest lucru a ajutat la producerea de economii, însă a generat și mai multă dezamăgire în rândul partidului său, întrucât a fost nevoie de mai mulți oameni în Departamentul de Stat. În 1984, politica reformatoare a lui Botha a dus la apariția unui război civil în Africa de Sud, între activiștii pentru drepturile negrilor și conservatorii, susținătorii apartheid-ului. Guvernul condus de Botha a răspuns prin intervenția armată a forțelor de ordine și persecuția celor două tabere. În 1984, a ajuns președinte, însă nu a putut rămâne la putere foarte mult, întrucât a suferit un accident cerebral și a demisionat în 1989, în favoarea lui Frederik W. de Klerk, care a adus sfârșitul politicilor de segregare și l-a eliberat pe Nelson Mandela din închisoare.
Ultimii ani
Pieter Botha a trăit în maximă discreție după ce a ieșit din politică, fiind convocat în 1998 pentru a depune mărturie în fața Comitetului pentru adevăr și reconciliere. El a fost acuzat de mai multe crime în timpul apartheidului, însă a refuzat să depună mărturie în fața Comitetului. A fost acuzat oficial, însă a făcut apel și instanța l-a declarat nevinovat.
A avut avut trei fete și un băiat. Din 1998 și până în 2006, a trăit alături de soție în Wilderness, vestul provinciei Cape. Pe 31 octombrie, 2006, ora 20:00, a murit în propria locuință, la vârsta de 90 de ani. La o zi după decesul său, Frank Chikane, directorul general din biroul președintelui Africii de Sud a vizitat-o pe soția lui Botha și i-a comunicat că Guvernul și președintele doresc să îl înmormânteze cu onoruri naționale, însă soția sa a refuzat, întrucât a amintit ca Botha nu și-ar fi dorit asta. Cu toate acestea, a fost construit un memorial, unde oamenii au putut veni să-i aducă un omagiu lui Willem Botha.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://www.sahistory.org.za/people/pieter-willem-botha
https://www.britannica.com/place/Orange-Free-State
https://www.britannica.com/biography/P-W-Botha
