Context
Într-o zi de 16 ianuarie 1605 era publicată, la Madrid (Spania), prima parte a operei literare „Don Quijote de la Mancha”, intitulată „El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha”, de Miguel de Cervantes Saavedra. Romanul lui Miquel Cervantes, ”Don Quijote” (”El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”) a fost tradus, în întregime sau parţial, în peste 60 de limbi. Chiar şi azi se publică noi şi noi ediţii, iar dezbaterile au rămas încă vii, începând cu secolul al XVIII-lea. În acelaşi timp, datorită reprezentării lor pe scară largă, în artă, teatru şi film, personajele Don Quijote şi Sancho Panza sunt, probabil, mult mai familiare din punct de vedere vizual oamenilor decât oricare alt personaj din literatura mondială.
Firul epic al cărții
Cartea „Don Quijote” de Miguel de Cervantes descrie aventurile unui nobil spaniol, care citește atât de multe romane cavalerești, încât decide să devină un cavaler pentru a reînvia eleganța și manierele cavalerilor și a-și servi națiunea. Numele pe care și-l alege este Don Quijote de la Mancha. El povestește aventurile lui Alonso Quijano, care, după citirea mai multor romane cavalerești, nu mai face diferența dintre ficțiune și realitate. El se crede un cavaler vagabond, Don Quijote de la Mancha. Intenția sa este de a ajuta pe cei săraci și defavorizați și de a obține dragostea Dulcineei.
Pe calul său, Rocinante, Don Quijote călătorește pe drumurile Spaniei în căutarea gloriei și a aventurii. Renunță la mâncare și confort, în numele unei femei de la țară, Dulcinea del Toboso, pe care el o consideră prințesă.
Decide să-l numească pe Sancho Panza, un angajat al său, scutierul său după ce îi promite acestuia că îl va numi guvernatorul unei insule. Împreună ei doi trăiesc multe aventuri. În final, Don Quijote învins de Cavalerul Lunii Albe, se retrage acasă unde renunță la toate adevărurile cavalerești pe care le-a urmat și moare de febră. Odată cu moartea sa, apune și epoca cavalerilor vagabonzi.
De-a lungul călătoriei lor, Don Quijote și Sancho Panza vor întâlni hangii, prostituate, păstori, soldați, preoți, condamnați evadați și chiar îndrăgostiți, cu diverse povești de iubire. Don Quijote intervine de multe ori în istorii care nu-l privesc, iar obiceiul său de a nu-și plăti datoriile sub pretext că aceasta este stilul de viață al „cavalerilor rătăcitori” duce la umilințe, bătăi și lipsuri pe care de cele mai multe Sancho trebuie să le îndure.
Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca „relația antagonică realitate-irealitate”, întrucât stăpânul întruchipează idealismul exaltat, iar Sancho — platitudinea și trivialitatea. Însă cei doi se completează reciproc în asemenea măsură încât la sfârșitul romanului vom observa o inversare de roluri.
Istoria operei
Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616), romancier și dramaturg spaniol, creatorul cavalerului rătăcitor Don Quijote – simbol al idealismului exaltat -, s-a născut la 29 septembrie 1547, fiind fiul unui modest chirurg din Alcalá de Henares. Cervantes și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în armată. A luptat în marea bătălie navală de la Lepanto, după care a fost capturat de berberi și făcut sclav în Alger timp de cinci ani. Reîntors în Spania, s-a stabilit la Madrid.
În 1604, pe când se afla la Valladolid, Miquel Cervantes începe să lucreze la roman. Prima parte apare în 1605 și cunoaște imediat succesul. Continuarea romanului apare mai tarziu, în 1615.
Principala sursă de inspirație a romanului a fost propria experiență de viață a autorului, pentru că destinul a făcut ca el să poată fi numit cavaler al tristei figuri.
Prima ediție din 1605 avea o lungă dedicație pentru ducele de Bejar și un motto sugestiv „Spero lucem post tenebras” (Sper în lumina de după întuneric). Povestea lui Alonso Quijano, un nobil iubitor de lectură, care începe să creadă că lumea magică a povestirilor cavalerești a devenit reală, a fost primită cu elogii și l-a făcut celebru pe autorul ei. Prima ediție a fost produsă în aproximativ 400 de exemplare, unele fiind trimise în America. Imediat apar și traducerile în engleză, franceză și italiană. Din cauza edițiilor piratate care circulau pe piață, Cervantes se grăbește să editeze a doua parte a operei, care vede lumina tiparului cu un an înainte ca acesta să se stingă din viață. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, aventurile lui Don Quijote se bucură de un mare succes la public, iar artiștii contribuie la edițiile ilustrate ale operei. O ediție de lux ilustrată de Joaquin Ibarra este realizată în 1780 pentru Academia Regală Spaniolă, caricaturistul francez Honoré Daumier produce numeroase tablouri și desene care au fost expuse la Salonul de la Paris în 1850, iar Gustave Doré semnează care au ilustrat edițiile franceze ale operei. Un secol mai târziu, desenul lui Pablo Picasso a devenit cel mai cunoscut portret al lui Don Quijote.
În 2002, la inițiativa Institutului Nobel din Oslo și prin voturile acordate de o sută de scriitori din toată lumea, „Aventurile lui Don Quijote de la Mancha” a fost declarată „cea mai bună carte a tuturor timpurilor”. Romanul este tradus în română după ediția critică a lui Francisco Rodriguez Marin: Miguel de Cervantes Saavedra, ”El Ingenioso Hidalgo Don Quijote de la Mancha”. Madrid, Ediciones de La Lectura, 1922. Partea întâi a fost tradusă de Ion Frunzetti, căruia îi aparține și traducerea versurilor din ambele părți. Partea a doua a fost tradusă de Edgar Papu (Editura pentn. Literatura Universală, 1965, București).
Două volume din capodopera „Don Quijote de la Mancha”, tipărite în secolul al XVII-lea, au fost adjudecate pentru suma de 504.000 euro, taxe incluse, la o licitație organizată la finalul anului 2022, la Paris, de casa Sotheby’s.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
www.britannica.com/topic/Don-Quixote-novel
historia.ro/sectiune/actualitate/doua-volume-din-don-quijote-de-la-mancha-2228141.html
www.descopera.ro/cultura/19821437-cervantes-autorul-uneia-dintre-cele-mai-populare-carti-scrise-vreodata
