Teodor Brateș: „În Radio au fost angajați tineri din mediul muncitoresc.”
Fiind un important mijloc de propagandă, Radioul trebuia să transmită din toată țara știri despre realizările noului regim comunist. Nu trebuia neglijată nici o regiune. Trebuia arătat că noul regim acordă atenție întregii țări, indiferent de zonă. Așa că în 1947 a fost creată la Radio o rețea de corespondenți în provincie care trebuia să transmită știri despre realizările fiecărei regiuni. Selecția lor s-a făcut după un singur criteriu: să aibă un „dosar bun”, adică să provină din mediul muncitoresc. Cât despre talentul gazetăresc… trierea lor s-a făcut mai târziu. Printre tinerii chemați să dea o probă la Radio, în 1949, s-a aflat și muncitorul Teodor Brateș. A fost admis și a rămas în această instituție, cu o întrerupere de câțiva ani, până în 1969. Despre activitatea sa în Radio, Teodor Brateș și-a adus aminte într-o înregistrare de istorie orală pe care a făcut-o mulți ani mai târziu.
„Era moda în epocă de a se împrospăta personalul din diferite instituţii cu tineri din “mediu muncitoresc”. Și eu terminasem şcoala profesională, eram frezor la Uzinele Malaxa și eram colaborator la aşa zisele “gazete de perete”. M-am remarcat şi am fost recomandat când oamenii de la Radio au venit la uzină să afle cine avea cât de cât înclinaţii spre scris. Am venit la Radio, am dat o probă şi am fost angajat. În ce a constat proba? Am făcut câteva ştiri (…) şi probabil că ele au corespuns standelor redacţiei şi am fost angajat. La început mi s-a spus că este o probă de șase luni, un fel de stagiu de verificare şi după șase luni mi s-a spus că sunt angajat definitiv.
La Radio am lucrat prima dată într-o secţie care se numea “Provincia”. Această secţie avea două atribuţii: să valorifice textele primite de la corespondenţii din judeţe şi să răspundă “corespondenţilor voluntari”. Ce erau aceşti “corespondenţi voluntari?” Era modelul sovietic care vroia să confere presei un caracter voluntar. “Corespondenţii voluntari” transmiteau ştiri de la locul lor de muncă, opinii despre diferite întâmplări, fenomene, evenimente şi aşa mai departe. Aceste materiale erau valorificate inclusiv în emisie. Unii corespondenţi voluntari au fost angajaţi la Radio. Dacă erau în provincie erau angajați corespondenţi permanenţi ai Radioului și salarizaţi. Unii au fost aduşi în centrală. (…) În anii 1949-1950 toţi salariaţii din redacţii au învăţat să facă radio unii de la alţii. Chestiuni generale de gazetărie am învăţat de la oameni cu experienţă şi aici nu pot să nu-l amintesc pe H. Dona, care în 1951 sau 1952 a devenit redactor-şef la Actualităţi – Redacţia Emisiunilor Politice Interne – REPI. El a fost efectiv profesorul nostru”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
