Războiul din Ucraina, duplicitatea Ankarei în cadrul NATO și transformările prin care trece Uniunea Europeană se numără printre temele cel mai aprins dezbătute în presa internațională în acest weekend.
„Căutând să își intensifice campania militară din estul țării, Rusia a lansat sâmbătă două valuri de atacuri cu rachete care au vizat infrastructura de primă importanță din capitala Ucrainei și din alte orașe, dorind să îi priveze pe localnici de resurse energetice”, relatează The Wall Street Journal, subliniind că „rușii au folosit rachete balistice pe care actuala apărare a Ucrainei nu le poate intercepta”. Bilanțul victimelor atacului de sâmbătă asupra unui bloc de apartamente din orașul Dnipro a crescut la 25 de morți și 73 de răniți, a anunțat duminică președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, citat de CNN. Agenția ucraineană de presă Unian susține că în orașul Soledar luptele continuă, deși Rusia anunțase vineri că l-a cucerit. „Armata rusă încearcă să captureze Soledar pentru a pătrunde şi mai adânc în regiunea Donețk. Ruşii îşi concentrează lupta pe direcția Bahmut, pentru a ocupa complet Donbasul.” The New York Times explică însă că: „după săptămâni de lupte intense, Soledar a fost distrus, iar orașul a atras o atenție exagerată, în pofida mărimii sale și a importanței sale strategice reduse, întrucât Rusia a căutat să îl cucerească după luni întregi de înfrângeri. Potrivit analiștilor, o victorie a Rusiei în Soledar ar fi una simbolică, dar ar avea o importanță strategică limitată.” „Lupta clanurilor la Kremlin: Valeri Gherasimov, un obstacol în calea Wagner?” – titrează France 24. Putin a ales să încredinţeze soarta invaziei din Ucraina lui Valeri Gherasimov, şeful statului major al armatei. Această schimbare „are mai ales importanţă politică. Ea vine într-un moment-cheie al luptei pentru influenţă între Evgheni Prigojin şi mercenarii săi din grupul Wagner pe de o parte şi armata tradiţională de cealaltă. Stăpânul de la Kremlin nu apreciază deloc când o facţiune capătă prea mult ascendent şi «începe să se simtă foarte în largul ei în public». Gherasimov ar fi primit deci autoritatea de a readuce grupul Wagner la ascultare”. Publicația spaniolă 20 Minutos semnalează că „Putin plănuiește să-și numească succesorul la conducerea Rusiei la sfârșitul acestui an, pentru a evita încetarea bruscă a mandatului său, a declarat fostul lui redactor de discursuri, analistul politic Abbas Galliamov”. „Cine ar putea fi succesorul? Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, prim-ministrul Mihail Mișustin sau adjunctul șefului său de cabinet, Dmitri Kozak”, consideră analistul. Revista americană The Atlantic formulează câteva previziuni referitor la evoluția războiului: „În următoarele luni războiul ar putea deveni teribil de sângeros dacă generalii ruși vor decide să arunce în luptă un număr mare de soldați slab instruiți. Totuși, Ucraina deține majoritatea avantajelor care decid în mod tipic soarta unui război. Forțele ei sunt mai bine instruite, mai bine conduse și, cu ajutorul Vestului, mai bine înarmate. Și e probabil ca îndârjirea ucrainenilor să rămână puternică, în parte și pentru că nu au altă opțiune în afară de a învinge”.
„Ministrul turc de externe a declarat vineri că Ankara se așteaptă la o acțiune fermă a Suediei după un incident la Stockholm în cursul căruia a fost spânzurată o efigie a președintelui Tayyip Erdogan, care a adăugat și mai multă tensiune diplomatică în privința cererii Suediei de a adera la NATO”, transmite agenția Reuters. Mevlut Cavusoglu a declarat că Suedia „nu se poate sustrage de la responsabilitățile sale doar condamnând incidentul”. „Potrivit susținătorilor marii comunități kurde din Suedia (aproximativ 100.000 de oameni), spânzurarea lui Erdogan în timpul protestului din fața Primăriei Stockholm a avut drept scop compararea președintelui turc cu dictatorul fascist Benito Mussolini, spânzurat cu capul în jos de partizani la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial”, precizează ziarul spaniol La Razon, care comentează că „turcii au devenit principalul obstacol în calea Stockholmului pentru a-și finaliza aderarea la NATO după mai bine de două secole de nealiniere militară. Din cei 30 de parteneri ai organizației transatlantice, doar Turcia și Ungaria sunt reticente în a-și da aprobarea”. „Turcia blochează, din mai, intrarea Suediei – ca şi a Finlandei – în NATO, acuzând-o că găzduieşte pe teritoriul ei membri ai PKK şi ai organizaţiilor aliate acestuia, pe care le consideră teroriste”, explică și cotidianul belgian Le Soir. În acest context, Le Monde apreciază că „Suedia începe să-și piardă răbdarea”. „Au trecut mai bine de șase luni de când Suedia și Finlanda au solicitat aderarea la NATO” și „nu există niciun indiciu că Turcia le va da undă verde curând. Dimpotrivă”. În plus, „o altă ipoteză îngrijorează autoritățile de la Stockholm: Ungaria, care încă nu a ratificat oficial aderarea Suediei la NATO, ar putea șantaja cu această ratificare pentru obținerea de avantaje, de data aceasta în cadrul UE”. Ziarul turc Sabah se mândrește că alegerile prezidențiale din Turcia sunt „cele mai importante din lume”: „Europa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Africa… Nu ştiu cum ar putea fi definit spaţiul de influenţă al Turciei. Salturile diplomatice ale Turciei sub conducerea lui Erdoğan au ajuns poate, odată cu războiul din Ucraina, la cel mai înalt nivel. Creşterea influenţei Turciei în Orientul Mijlociu şi Africa, moştenire de pe vremea otomanilor, e urmărită îndeaproape de numeroase capitale. Atât relaţiile diplomatice cât şi cele economice şi în special cele din domeniul energiei cu Asia Centrală, pământ strămoşesc, sunt în atenţia foarte multor ţări.” Un editorial din The Washington Post nu neagă relevanța geopolitică reală a Turciei, dar atrage atenția că această „confruntare internă din NATO este un cadou pentru Putin”. „În afară de o înfrângere a Rusiei pe câmpul de luptă ori a unei schimbări de regim la Moscova care să aducă o conducere vindecată de fantezii imperialiste, războiul din Ucraina nu oferă pe moment perspectiva unor avantaje strategice pe termen lung pentru Occident. Cu excepția esențială a extinderii NATO pentru a include Suedia și Finlanda.”
„Europa a inaugurat primul aeroport spaţial construit pe teritoriul ei continental. Complexul a fost inaugurat oficial de regele Suediei, în apropierea oraşului Kiruna din zona arctică a țării sale. Aeroportul va servi şi ca loc de testare a noii rachete reutilizabile Themis şi va fi utilizat pentru lansarea sateliţilor” – informează BBC. Între timp, scandalul de corupție din Parlamentul European începe să producă efecte. Intervievată de Euronews, președinta Roberta Metsola a declarat că „PE va examina călătoriile nedeclarate ale membrilor săi și toate actele legislative care ar fi putut fi influențate în mod nejustificat”. Metsola s-a angajat în privința unui proces de reformă „rapid”, spunând că a primit un „mandat unanim” de la toate grupurile politice pentru a merge înainte cu propunerile sale privind o schimbare „imediată”. Ea a remarcat totuși că „nerespectarea regulilor existente, mai degrabă decât absența regulilor, e la originea scandalului”. Săptămânalul german Der Spiegel publică o amplă analiză privind starea „motorului european”, sub titlul „Relația franco-germană se răcește într-un moment critic”. „Comunicarea dintre Berlin și Paris se poticnește. Războiul din Ucraina a expus limpede divergențele fundamentale dintre cei doi parteneri.” Mai exact, „a adus în prim-plan multe chestiuni cruciale – politica de apărare comună, viitorul aprovizionării cu energie și poziția unită a Europei în raport cu Rusia”. Chestiuni până acum fie evitate, fie abordate cu „țârâita” doar la nivel ministerial. Dar războiul nu mai permite acum nici o tergiversare. Vestea bună e că Parisul și Berlinul lucrează la o „foaie de parcurs” care va fi prezentată luna aceasta și care va schița „în linii mari planurile pentru următorii 15 ani și va răspunde la întrebarea: ce fel de Europă își doresc germanii și francezii?”. O altă schimbare majoră de direcție e anunțată de președintele Consiliului European, Charles Michel, într-un editorial găzduit de portalul european Politico. Războiul din Ucraina a creat „o nouă realitate geopolitică pentru UE”, care a determinat Consiliul să hotărască deja consolidarea celor „trei piloni ai suveranității europene” – capacitatea militară, reducerea dependențelor energetice și inovația tehnologică. În plus, SUA au adoptat un plan masiv de subvenționare a economiei, o politică existentă demult și în China, ceea ce înseamnă că acum UE e „forțată să-și regândească modul în care își protejează competitivitatea”. În consecință, Michel propune să li se permită statelor membre să-și subvenționeze companiile, dar și înființarea unui „Fond UE al Suveranității” pentru „investiții în proiecte noi și de importanță strategică în domeniile energiei verzi, tehnologiei digitale și militar”.
Andrei Suba, RADOR
