Context
Victor Ciocâltea s-a născut la 16 ianuarie 1932, la Bucureşti. Înainte de a începe să practice şahul de performanţă, a fost component al lotului naţional de juniori la tenis de masă. S-a remarcat ca talentat şahist la un campionat organizat de elevii liceului „Gheorghe Lazăr”, unde învăţa. Abordândun stil de joc combativ, agresiv şi imprevizibil, a reuşit de mai multe ori victorii spectaculoase.
În 1952, la vârsta de 20 de ani, a devenit pentru prima dată campion naţional, poziţie pe care o va mai dobândi de alte şapte ori. În 1962, la un turneu desfăşurat la Varna (Bulgaria), l-a învins pe Bobby Fischer – cel considerat de mulţi drept cel mai mare şahist al tuturor timpurilor (în 1966, Bobby Fischer avea să fie învins şi de Florin Gheorghiu).
În anii ’70, Victor Ciocâltea, din poziția de mare maestru internaţional, a fost unul dintre căpitanii echipei naţionale a României. Era un răsfăţat al presei datorită caracterului său foarte prietenos. Şi-a dobândit titlul de „cel mai indrăgit jucător de şah din România”. Ciocâltea avea şi un stil de joc foarte spectaculos, care îi fascina chiar şi pe jucătorii mai puţin avizaţi. În cele trei decenii de activitate a concurat la peste 100 de turnee internaţionale. A reprezentat România la 11 Olimpiade de șah între 1956 și 982.
A publicat numeroase articole în Revista Română de Şah şi în reviste din străinătate şi este co-autor, împreună cu Sergiu Samarian al celebrei lucrări în două volume, Teoria modernă a deschiderilor. A primit titlul de „Maestru internațional” în 1957 și cel de „Mare maestru internațional” în 1978.
A murit, subit, în Barcelona, la vârsta de 51 de ani. În septembrie 1983. Victor Ciocâltea şi soţia sa Elena au plecat spre Barcelona cu maşina personală, un Volkswagen Beetle. La 9 septembrie 1983 Victor a jucat ultima sa partidă. Soţia sa spune că nimic nu a anunţat moartea subită a şahistului român: „În dimineaţa de 10 septembrie el s-a trezit primul.
A mers să facă duş. După un timp, văzând că nu mai iese, am intrat peste el. Era lungit în baie”. Ciocâltea a murit în ambulanță, în drum spre un spital din Barcelona. Avea 51 de ani. Victor Ţacu, şahist, medic şi bun prieten al lui Ciocâltea: „El avea un anevrism. A făcut un accident vascular şi a murit în câteva minute. I se putea întâmpla oricând. S-a întâmplat în Spania. S-a spus că Ciocâltea a murit la masa de şah, dar nu e adevărat. A murit în baie”. Prietenii şi foştii colegi spun că Victor Ciocâltea era un fumător înrăit. Bea şi cafea.
Statul român nu s-a implicat pentru repatrierea corpului neînsufleţit al lui Victor Ciocâltea. Elena Ciocâltea a fost nevoită să aleagă între două variante: să-şi înmormânteze soţul în Spania, sau să accepte incinerarea şi să-i transporte urna cu cenuşă până în România cu maşina personală. Ea a ales a doua varinată. Toate formalităţile de incinerare au fost suportate de federaţia Catalană de Şah.
Ajunsă la Bucureşti, urna cu cenuşă a fost înhumată în cimitirul Ghencea civil. Ziarul „Sportul”, principalul canal de informaţii sportive din România comunistă, a consemnat vestea morţii lui Ciocâltea într-un colţ de pagină.
În cinstea lui Victor Ciocâltea, fraţii Haralambie şi Gogu Candea, de la clubul sportiv RATB (unde Ciocâltea era legitimat) organizează în fiecare an „Memorialul Victor Ciocâltea”.
(Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
www.gsp.ro/opinii/povestile-lui-oprisan-sah-victor-ciocaltea-660862.html
