Cristian Popișteanu: “La Radio a fost foarte greu să intru.”
Imediat ce au ajuns la putere (1945), comuniștii au început să-i înlăture pe toți cei care ar fi putut să li se opună. Au fost dați afară toți generalii, apoi 6000 de ofițeri au fost scoși din cadrul activ. În 1947, odată cu îndepărtarea din fruntea Ministerului de Externe a lui Gheorghe Tătărăscu, au fost disponibilizați toți diplomații și funcționarii diplomatici. Și cei care au lucrat la Radio (redactori, crainici, chiar și inginerii) au fost dați afară fiind acuzați că au lucrat într-o instituție care în timpul războiului făcuse propagandă împotiva URSS. În locul lor au fost aduși tineri cu “dosar bun”, cu sentimente de stânga, chiar dacă nu aveau experiență jurnalistică. A fost și cazul lui Cristian Popișteanu, care după mai multe încercări a reușit să se angajeze la Radio, unde a stat până în 1962, când a plecat ca redactor la revista Lumea. Apoi, între 1969 – 1999 Cristian Popișteanu a fost directorul revistei Magazin Istoric. De începuturile meseriei de jurnalist, de încercările de a se angaja la Radio, Cristian Popișteanu își aduce aminte într-un interviu de istorie orală realizat în 1995:
„Primele mele contacte cu Radioul au fost în 1947-’48. Mi-am amintit că, de fapt, în ’47 am adus primele ştiri, dar nu în clădirea radioului, ci în clădirea de la [Liceul] Sf.Sava. Am adus primele ştiri de pe şantierele de reconstrucţie ale Capitalei, unde eu, ca elev, am lucrat împreună cu mulţi elevi. La Emisiunile pentru tineret conduse de Pancu Iaşi am adus ştiri pur şi simplu… ce au făcut elevii în după amiaza asta sau în după-amiaza zilei de miercuri sau de vineri. La sfatul profesorului meu de franceză, Valentin Lipatti, aceste ştiri le-am dat la Emisiunile pentru tineret şi copii. Eram amândoi la Liceul Sf. Iosif [azi Sava] în 1947-48. După aceea, am început să colaborez la emisiunile pentru tineret cu mici recenzii. A urmat îndepărtarea mea de Radio datorită bolii şi apoi revenirea mea. După examenele pe care le-am dat… am intrat la Controlul emisiunilor unde am lucrat din 1950 până în 1954. La Radio a fost foarte greu să intru. Pentru că eu m-am prezentat şi am spus că vreau să lucrez… M-am prezentat ca orice om care vrea să se angajeze undeva. Eram foarte tânăr, în primul rînd. Asta se întîmpla în toamna lui 1950. În septembrie. Eu am plecat din spital, din sanatoriu, şi am început să duc lupta pentru a intra la Radio şi bineînţeles că am încercat în mai multe locuri. Erau concursuri pe vremea aceea. Am avut trei eşecuri. După care am avut succes. Primul eşec: am vrut să fiu crainic şi am dat examen. Cred că am citit îngrozitor din punct de vedere al frazării, al cunoaşterii regulilor de respiraţie. Și vocea mea nu era potrivită. După aceea n-am mai remarcat-o pentru că am făcut zeci de mii de transmisii. Probabil că tracul a fost hotărîtor. Mai era un element esenţial. Eu fusesem ani de zile într-un sanatoriu de boli de plămâni și aveam o capacitate respiratorie redusă la mai mult de jumătate faţă de toţi ceilalţi. Când m-am prezentat la vîrsta de 17 ani într-o cabină de emisie, pe lângă transpiraţie, pe lîngă căldură… era o comisie formată din şapte personae care mi-au dat să citesc… ce credeţi că mi-au dat să citesc? Articolul de fond din “Scînteia”. De trei ori am dat, de trei ori am căzut. Articol de fond. Odată era despre Primăria Capitalei şi despre Consiliul Popular. A doua oară era despre mineri. Și a treia oară era despre întrecerea socialismului. Comisia nu a vorbit cu mine. Ziceau că nu respir bine. Asta a fost!
A doua probă a fost la Direcţia culturală – Secţia de critică literară. La Secţia de critică literară am fost examinat tot de o comisie şi s-a creat un conflict între comisia care m-a examinat şi directorul Direcţiei. Directorul Direcţiei considera că ceea ce făcusem eu era bun. Erau nişte recenzii. Comisia a apreciat că nu sunt bune pentru Radio. Erau probe foarte serioase. Era o discuţie. Aveai un interviu. După care te lăsau într-o cameră cu hârtie şi creion şi să spui despre ultimele trei cărţi pe care le-ai citit. Se pornea de la ideea că citeşti, dacă te angajezi la [ Direcţia culturală]. Am făcut această probă … și am căzut cu succes. Directorul Direcţiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, m-a chemat la el şi am stat de vorbă şi mi-a explicat că sunt foarte tânăr şi nu este nici un fel de problemă. Că el este convins că am să lucrez la Radio. După aceea am colaborat foarte bine cu acest domn care a fost un profesor universitar foarte bun”.
[Interviu realizat de Silvia Iliescu, 1995]
