Bătăliile literare ale lui Alexandru Macedonski

Context

Pe data de 14 martie 1854, s-a născută în București, România, poetul, prozatorul și dramaturgul Alexandru Macedonski. A fost al treilea fiu al lui A.D. Macedonski, fost general și Ministru de Război, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În epocă, Macedonski a fost considerat un “mofturos” datorită  confortului financiar pe care familia i l-a oferit. În societate, Macedonski a adoptat un aer de superioritate la adresa intelectualilor contemporani cu el. Poetul a avut o personalitate dificilă și  ambițioasă, din dorința de a evolua constant. Școala primară și liceul le-a  finalizat la Craiova. Personalitatea zdruncinată l-au adus de multe ori în situații complicate, precum abandonul studiilor universitare, din pricina conflictelor cu cadrele didactice.

Debutul

În 1870, a debutat în literatură cu poezia „Dorința poetului” care a fost publicată în revista „Telegraful Român” din Sibiu. Primul volum de versuri a fost intitulat „Prima Verba” și a apărut în 1872. Aproape de sfârșitul anilor 80,  ai secolului al XIX-lea, Macedonski se poziționează împotriva curentului junimist, care a fost în  ascensiune. Opoziția lui Macedonski s-a datorat faptului că poetul nu și-a găsit locul în rândurile acestora. Mai mult, Junimiștii au fost apropiați de ideologia conservatoare, iar Macedonski a fost, se pare,  apropiat de liberalism. Acesta a fondat revista „Literatorul”, care  a reprezentat  un instrument împotriva Junimiștilor, pe care a editat-o începând cu 1880. Macedonski l-a atacat pe Alecsandri, prin intermediul versurilor, întrucât Alecsandri a primit din partea Academiei Române un premiu. În epocă, Alecsandri a publicat poezia “Fântâna Blanduziei”, în care descrie polemica dintre el și Macedonski, ca o antiteză în invidiosul poet Zoli și Horațiu. În apărarea sa, Macedonski a publicat  o epigramă la adresa lui Alecsandri : „Coprins de-al gloriei nesațiu/ Albit de ani, dar tot copil/ E lesne sa mă faci Zoil/ Când singur tu te faci Horațiu” (Historia). În acest conflict literar, a intervenit și poetul Mihai Eminescu, care a sărit în apărarea prietenului său. Eminescu a publicat câteva versuri: „Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire — un spor real de puteri — atunci Homer ar trebui să fi fost un măgar și Macedonski un geniu — pe când tocmai contrariul e adevărat” (Adevărul.ro, 2018).

La rândul său, Macedonski l-a numit pe Eminescu „nebun”, iar conflictul dintre aceștia va ajunge la punctul critic în anul 1883, când Eminescu a fost internat la sanatoriu. Epigrama publicată de Macedonski la adresa lui Eminescu: “Un X pretins poet-acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum/ L-aș plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun/ Căci până ieri a fost nau/ Şi nu e azi decât nebun”. (Adevărul.ro, 2017). Efectul acestui răspuns s-a întors împotriva lui Macedonski, care a fost criticat de toată opinia publică, inclusiv de colaboratori ai revistei „Literatorul”. Cu toate că Macedonski a încercat să justifice că epigrama nu a făcut referire la Eminescu, Grigore Ventura, un fost colaborator al revistei „Literatorul”, a scris un editorial în care a justificat de ce personajul descris în epigrama lui Macedonski a fost Eminescu.

Ziarele au refuzat să-i mai publice poeziile, iar prietenii au început să-l ocolească. Mai mult, toți colaboratorii l-au părăsit, iar poetul a rămas fără nici o sursă de venit.

Fuga la Paris

Întrucât nu a mai avut posibilitatea să se întrețină, Macedonski s-a stabilit o vreme la Paris, unde a încercat să se impună ca poet, întrucât simbolismul prinsese teren în ziarele și revistele vremii. A revenit în țară în 1885, unde a fost tratat cu aceeași ostilitate care l-a determinat să părăsească țara. Alături de disputele cu Eminescu și Alecsandri, Macedonski a fost bănuit în epocă că ar fi construit acuzații de plagiat la adresa operei „Năpasta”, scrisă de Ion Luca Caragiale. Caragiale l-a ironizat pe Macedonski în publicația „Ghimpele”, sub pseudonimul Aamsky, prin care era atacată presupusa origine lituaniană a lui Macedonski.  În 1901, când un tânăr publicist și discipol a lui Macedonski a lansat public acuzații de plagiat la adresa lui Caragiale, acesta din urmă  a intentat proces de calomnie. În timpul procesului, Caragiale a fost apărat de Delavrancea. Chiar dacă procesul s-a finalizat cu câștig de cauză pentru Caragiale, Macedonski a continuat atacurile și după pronunțarea sentinței.

În 1875, Macedonski a fost arestat la Craiova pentru defăimare și incitare la rebeliune împotriva Partidului Conservator și al Ministrului Lascăr Catargiu. A fost condamnat la trei luni de închisoare, fiind eliberat cu ajutorul Partidului Liberal. În 1876, Macedonski a fost numit în funcția de Prefect Interimar al regiunii Bugeac, funcție pe care a fost nevoit să o părăsească după ce s-a opus guvernului.  În 1877, a fost numit de C.A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna, dar a refuzat funcția pe care a considerat-o nedemnă de valoarea lui.  Ulterior, în același an, a fost numit director de prefectură al plășii Silistra Nouă și s-a mutat la Cernavodă. În anul 1879, a ocupat funcție de inspector general financiar.

Macedonski a considerat că postul de funcționar nu este demn pentru o persoană literată, întrucât el a aspirat toată viața pentru poziții înalte în ierarhia de stat. Veșnica problemă a acestuia, precum și altor intelectuali ai epocii, au fost banii.

 Decesul poetului

Alexandru Macedonski a trecut la cele veșnice la vârsta de 66 de ani. Pe data de 24 noiembrie, poetul a cerut să i se aducă roze, ca ultimă dorință a acestuia.

 Epigramele lui Macedonski

Unui poet (anume lui Alecsandri, care a scris „Fântâna Blanduziei”)

Găsesc fântâna dumitale
Un monument ce nu se-ntrece,
Dar trebuia, spre-a fi deplină,
Să scrii pe dânsa: apă rece.

(Autor : Alexandru Balaci)

Bibliografie

https://historia.ro/sectiune/portret/alexandru-macedonski-cel-mai-artagos-poet-din-641120.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/alexandria/viata-fabuloasa-a-orgoliosului-alexandru-1643712.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/focsani/de-ce-se-dusmaneau-mihai-eminescu-si-alexandru-1903902.html

http://epigrame.citatepedia.ro/de.php?a=Alexandru+Macedonski