Metropola São Paulo se află în partea de sud-est a Braziliei, la doar 75 de kilometri de apele Oceanului Atlantic. Este poziționată exact pe Tropicul Capricornului, în partea de sud a Podișului Braziliei, între Serra do Mantiqueira și Serra Paranapicaba, la o altitudine de aproximativ 720 de metri. Această imensă așezare umană se află la aproximativ 400 km de Rio de Janeiro și la aproximativ 1000 km de capitala țării, Brasilia. Este capitala unității federative braziliene cu același nume, São Paulo.
Regiunea metropolitană a municipiului are peste 19 milioane de locuitori Orașul are o deviză latină: „Non ducor, duco” însemnând „Nu sunt condus, conduc”.
Context
Pe 25 ianuarie 1554 orașul São Paulo a fost fondat de o un grup de călugări iezuiți. Numele inițial al orașului a fost St. Paul, însă a fost modificat ulterior în São Paolo. Este recunoscut pentru cea mai rapidă creștere a numărului de locuitori din lume. São Paolo este, de asemenea, și cel mai mare oraș, ca întindere, din emisfera sudică și unul din cele mai întinse orașe din lume. În secolul al XIX-lea, orașul São Paolo a devenit principalul centru al activităților economice cu cafea, iar în prezent este metropolă. Totodată, migrațiile din Europa și interne au dus la apariția diversității culturale. La ora actuală, Sao Paolo a fost întrecut de Rio de Janeiro, ca populație și industrie, deși la începutul secolului XX cele două erau apropiate din punct de vedere al cifrelor economice.
Fondarea
Primul călător care s-a stabilit în zonă a fost João Ramalho, un navigator portughez, a cărui navă s-a scufundat. El a fost primul explorator care a cercetat zona, ulterior stabilindu-se aici o misiune religioasă. Misiunea iezuiților a primit obiectivul de a converti populația din Guainás la catolicism. Între 1556 și 1557, iezuiții au construit și prima școală în regiune. Orașul a fost strategic așezat, între ocean și pământurile fertile din vest. São Paolo a devenit capitala în 1711. În perioada de început, orașul a devenit bază pentru Bandeirantes (purtători de steag) care vânau sclavi și îi vindeau. La început, nu exista lege care să oprească exploatarea sclavilor, dar nici recrutarea acestora. Pe lângă de sclavi, acești Bandeirantes au explorat mlaștinile, dealurile și munții, în căutare de metale prețioase sau pietre. Unul din cei mai nemiloși Bandeirantes, Rapôso Tavares (1598-1658), a ars iezuiți și i-a făcut sclavi pe membrii misiunilor de creștinare. În explorarea teritoriului Braziliei, sute de mii de oameni au murit.
Zăcăminte de subsol
Aurul a fost descoperit în Minas Gerai, la finalul secolului al XVII-lea. Apariția aurului a dus și la mai multe explorări ale Braziliei. Unele profituri de aur au fost investite în construcția plantațiilor de zahăr, care au erau extrem de profitabile în aceea perioadă. Cafeaua a fost introdusă în 1727 în Brazilia, fiind crucială pentru economie. São Paulo a fost primul oraș care a experimentat noutatea cafelei, care a atras în zonă numeroși neguțători. În secolul al XIX-lea, orașul a devenit un centru comercial concentrat în jurul cafelei și a și primit imigranți din 1860, majoritatea europeni săraci. La scurtă perioadă, au emigrat aici și japonezi, chinezi, coreeni și arabi. Sclavia a fost interzisă în 1888, însă acest fenomen a dus la apariția unei crize a forței de muncă. Tot în perioada de final a secolului al XIX-lea, populația evreiască s-a stabilit aici, iar în jurul anului 1900, numărul membrilor comunității evreiești crescuse exponențial.
Familia regală a Portugaliei a fugit în 1807 din calea lui Napoleon în São Paulo, unde au întemeiat o curte regală, prin care au condus Portugalia. În practică însă, Napoleon a patronat curtea regală a Portugaliei, alături de posesiunile țării, precum Brazilia. Familia regală s-a mutat în Portugalia după înfrângerea lui Napoleon, dar Pedro, fiul cel mare, a rămas să conducă Brazilia. Planurile curții regale a Portugaliei fuseseră de a transforma Brazilia într-o colonie, însă Pedro a luat partea populației și, în 1822, Brazilia și-a declarat independența, cu Pedro împărat. São Paulo a devenit cel mai bogat oraș, datorită minelor de aur și industriei de cafea. Muncitorii din partea de nord a Braziliei s-au mutat în São Paulo. În perioada interbelică, Brazilia a avut aspirații pentru Germania nazistă, întrucât era împotriva englezilor, francezilor, spaniolilor și portughezilor, pe care i-a considerat direct responsabili pentru colonialism.
Din 1950, orașul a devenit cel important pentru industria automobilelor. Sub Luiz Inácio Lula da Silva, președintele Braziliei, orașul São Paulo a continuat să se dezvolte, devenind cel mai important pentru business și comerț. Fraza care a descris cel mai bine orașul a fost O locomotivă care împinge Brazilia spre dezvoltare. În secolul XXI, caracterul economic al orașului nu s-a schimbat, doar faptul că Rio de Janeiro a fost capitala până în 1960, în prezent fiind. Brasília. Brazilienii susțin că banii pe care îi faci în São Paulo, îi cheltuiești în Rio de Janeiro, întrucât Rio reprezintă un oraș al distracției.
Clima din São Paulo
Temperatura medie în São Paulo este 23 de grade, iar cea mai rece lună din an este iulie, când sunt 14 grade. Clima este temperat-tropicală. Cea mai caldă temperatură medie este în februarie, când sunt 21 de grade și plouă constant. Ploaia este prezentă în metropolă din octombrie până în martie, când temperaturile sunt ridicate. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/place/Sao-Paulo-Brazil/Climate
https://www.thoughtco.com/the-history-of-sao-paulo-2136590
https://www.britannica.com/topic/bandeira
Articole
LUNA, F. V., & KLEIN, H. S. (2018). An Economic and Demographic History of São Paulo, 1850-1950 (1st ed.). Stanford University Press. https://doi.org/10.2307/j.ctvqr1f7f.
