Context
La 30 ianuarie 1840 vedea lumina tiparului primul număr al revistei ”Dacia literară”. Între fondatorii săi se afla Mihail Kogălniceanu.
În anul 1838, abia întors de la studiile din Franţa şi din Germania, Mihail Kogălniceanu editează, împreună cu Gheorghe Asachi, directorul ziarului ”Albina românească”, suplimentul literar ”Alăuta românească”. Ulterior, Kogălniceanu s-a gândit să-i invite la colaborare şi pe scriitorii munteni. Merge la Bucureşti şi discută Grigore Alexandrescu, la recomandarea lui Costache Negruzzi. Impresionat de proiectul artistic, poetul muntean i-a promis sprijinul. Kogălniceanu procedează la fel şi cu Ion Heliade Rădulescu, iar la Iași îi cooptează pe Costache Negruzzi şi pe Vasile Alecsandri. Aşa se naște ”Dacia literară”, la 30 ianuarie 1840.
Apărută într-o perioadă dificilă pentru publicaţiile autohtone, revista a marcat un nou început pentru literatura română, reprezentând o noutate a presei. În acea perioadă, puținele publicaţii existente prezentau preponderent fapte politice, iar acest nou produs jurnalistic era pată de culoare din presa românească, prin caracterul său literar.
Revista va promova ideile unei generații tinere de scriitori (Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Alecu Russo), care vor impune un suflu nou în literatură. Generația scriitorilor pașoptisti pune pentru prima dată in literatura română problema elaborarii unui program literar coerent, bazat pe niste principii estetice clare. Principala intenție a acestei generații este de sincronizare cu exigențele literaturii europene și de reliefare a specificului național.
Însuși Kogălniceanu face în articolul său-program intitulat ”Introducţie”, o sinteză a actualității jurnalistice în privinţa publicaţiilor naţionale. Sunt menţionate circumstanţele politice anterioare ce au împiedicat dezvoltarea presei până la momentul respectiv.
Kogălniceanu aduce în discuţie şi celelalte ziare naţionale, ”Curierul Românesc” (fondată în 1829, Ion Heliade Rădulescu), ”Albina Românească” (1829, Gheorghe Asachi) și ”Foaia Inimii” (1838, George Barițiu). Acestea ”au mai mult sau mai puţin o coloră locală” şi includ prea multă politică, fără să pună accentul necesar pe literatură. Astfel, ”Dacia Literară” este prima revistă care se angajează să publice doar lucrări literare şi din toate zonele ţării, ca un liant al românilor în plan literar. O altă noutate este că se va cere originalitate în creaţiile publicate, (fiecare cu ideile sale, ”cu limba sa, cu chipul său”), astfel promovându-se cultura naţională şi eliminându-se treptat influența literară străină.
Totodată, Mihail Kogălniceanu face și o introducere în critica literară, anunţând intenţia revistei de a-şi exprima părerea asupra respectivelor opere: ”Critica noastră va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana”. Obiectivul revistei este de a oferii ţării ”o limbă şi o literatură naţională”.
Revista va aborda, spunea Kogălniceanu, marile teme romantice, istoria, natura şi obiceiurile româneşti, care ar trebui să slujească autorilor drept surse de inspiraţie: ”Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice, pentru ca sa putem găsi şi noi sujeturi de scris, fără să avem pentru această trebuință să ne imprumutăm de la alte nații.”
Poate de aceea revista a fost considerată manifestul romantismului românesc.
Care erau rubricile ”Daciei literare”?
Rubricile erau marcate prin supratitluri:
Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul), Scene pitoreşti din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi româneşti (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Curierul Românesc” şi „Albina românească”), Telegraful Daciei (ştiri culturale);
Nr. 2: Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia şi Moldova de D. A. Damidoff, şambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare şi comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi româneşti („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei;
Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florenţa), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi româneşti („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei.
Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată şi va mai apărea abia după 1859, în ediţia a doua. „Dacia literară” este de o valoare incontestabilă. Aici publică scriitori care, în scurt timp, îşi vor confirma valoarea. Aici a debutat Vasile Alecsandri, cu nuvela „Buchetiera de la Florenţa”. Grigore Alexandrescu a apărut cu poezia „Anul 1840”, care conţinea expresia unor îndrăzneţe avînturi spre libertate.
Poetul muntean nu avusese curajul să o publice în Bucureşti, iar aici o semnează cu iniţiala „U”. Şi nici redacţia nu avusese curajul să reproducă, în întregime, cuvântul „tîlharilor”, din versul: „Că lumea moştenire tâlharilor s-a dat”, ci l-a redus la literele „tha”. În ediţiile ulterioare, Grrigore Alexandrescu va înlocui riscantul cuvânt cu altul: „despoţilor”. Tot în „Dacia literară”, Costache Negruzzi va impune, în literatura noastră, nuvela istorică şi socială, publicînd scrierile „Alexandru Lăpuşneanu”, „Zoe” şi „O alergare de cai”.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https:/mnlr.ro/mihail-kogalniceanu-si-epoca-daciei- literare/
http://literatura-pasoptista.blogspot.com/2009/12/dacia-literara.html
https://www.revistaromaniamare.ro/revista-dacia-literara
