Context
Se împlinesc 162 de ani de la înființarea Corpului Intendenței Militare, una dintre primele structuri militare apărute după unificarea oștirilor Principatelor Moldovei și Țării Românești.
Fie echipamente militare, fie stocuri de aprovizionare, fie coordonarea sistemului militar de transport sau al celui de capabilități specifice, adaptate misiunilor Armatei Române, toate acestea fac imaginea unitară a standardizării conceptului de logistică și de management al resurselor materiale.
Miltarii care își desfășoară activitatea sub această armă sunt cei care susțin administrativ acțiunile colegilor de la alte arme, în cadrul misiunilor naționale și internaționale și care cunosc în profunzime domeniul economico-financiar
Istoric
Ziua intendenţei militare se sărbătoreşte, în fiecare an, la 1 februarie. Este marcată data la care s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, la 1 februarie 1861, actul de constituire a Intendenţei Armatei, prin care s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război.
Tot la 1 februarie sărbătoresc Ziua intendenţei şi reprezentanţii structurilor de specialitate din cadrul Sistemului naţional de ordine publică şi siguranţă naţională.
Tratatul de la Paris, încheiat în anul 1856 între marile puteri europene, care avea să faciliteze Unirea Principatelor Române şi, implicit, unificarea armatelor lor, face ca în anul 1857 să apară în armata moldoveană, ca structură de sine stătătoare, intendenţa militară.
Hatmanul oştirii moldoveneşti, constatând că întreţinerea trupelor de sub comanda sa nu se face în deplină rânduială, raportează în anul 1857 acest neajuns Căimăcămiei Moldoveneşti, propunând înființarea, independent de celelalte arme, un organ militar pentru întreţinerea oştirii.
Prin ,,Ordinul de Zi 24, din 27 Aprilie 1857, Căimăcămia Moldovei aprobă înfiinţarea secţiunii de intendenţă în Armata Moldovei”3, punându-se astfel temeiul originii intendenţei militare românești.
Documentele istorice arată că, în anul 1860, în bugetul armatei reunite a Principatelor Române, se prevedea personalul necesar pentru conducerea administraţiei oştirii pe temeiul organizării Intendenţei din anul 1857. În anul 1860, după Unirea Principatelor Române, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, ofiţerii misiunii militare franceze, chemaţi să organizeze armata, au găsit deja înfiinţată, cu câţiva ani în urmă, Intendenţa Militară, pe care aceaştia o consideră ca fiind insuficientă noii formei de organizare. ,,Ofiţerii francezi, venind în ţară în anul 1860, alcătuiesc proiectul pentru organizarea Intendenţei militare a oştirii, îl prezintă domnitorului Alexandru Ioan Cuza, căpătând fiinţă legală, prin înaltul ordin de zi Nr. 29 din 1 Februarie 1861 (publicat în Monitorul Oastei Nr. 11 din 16 februarie acelaşi an). Intendenţa militară în oştirea românească a luat fiinţă așadar, în forma organizată, în anul 1861”.
Prin acest document, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a consfinţit înfiinţarea Corpului de Intendenţă Militară, alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) şi subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenţi clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncţi clasa I (asimilaţi gradului de comandanţi de batalion – maior) şi şase adjuncţi clasa a II-a (căpitan).
Ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, i-a înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza un raport în care argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenţei. Astfel, „Instrucţiunile asupra funcţiilor Intendenţei Militare”, publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, stipulau că intendenţii militari erau numiţi de guvern pe lângă trupe „ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei” – solda şi subzistenţa, îngrijirea îmbrăcăminţii, a locuinţei, sănătăţii şi înlesnirea mişcărilor.
În 1862, a fost adoptată „Legea privind întreţinerea armatei”, din iniţiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu. Aceasta a cunoscut ulterior o serie de îmbunătăţiri. Legea reglementa pensiile militarilor, raţiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viaţă în corpuri, transportul şi recompensele pentru merite deosebite. În acelaşi an, au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofiţerilor de administraţie, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.
Evoluţia ulterioară a Intendenţei militare a confirmat utilitatea sa în activitatea Armatei României.
Structurile de intendenţă sunt deosebit de importante deoarece asigură elaborarea programelor multianuale de înzestrare a unităţilor cu echipamente şi tehnică specifică în vederea îndeplinirii misiunilor. În articolul intitulat ,,Ofiţerul de intendenţă”, fostul ministru Gr. Trancu Iaşi arăta, în anul 1942, că: ,,Oricât de vitează ne-am închipui o armată, eroismul ei se pulverizează în momentul în care nu va mai avea cu ce se hrăni şi îmbrăca. Războiul Mondial ne stă pildă mereu vie, după care spatele a adus deciziunea, iar nu frontul”.
Napoleon spunea că ,,în intendenţă se desfăşoară mai multă frământare cerebrală, mai multă chiar ca în focul luptei”. În prezent, logistica este un concept indispensabil reunind mai multe domenii, precum proiectarea, testarea, achiziţionarea, întreţinerea şi repararea materialelor şi echipamentelor, transportul personalului şi echipamentelor, achiziţia, construcţia şi întreţinerea instalaţiilor şi a infrastructurii, alimentarea cu carburant, alimente şi muniţii sau achiziţionarea/prestarea de servicii.
La mulți ani intendanților români!
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
Mapn.ro
Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, 160 de ani de intendență militară – autor col.(r). Benone Andronic
https://www.armataromaniei.ro/blog/articles/view/561
