Profesor universitar şi director al clinicii de Neurochirurgie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, medicul sucevean Constantin Arseni a pus bazele neurochirurgiei româneşti împreună cu mentorul său Dumitru Bagdasar.
Context
” Era în primul rând un medic, un chirurg de excepție. Era extrem de corect, trata pe toată lumea la fel. Cred că a consultat toți membrii Comitetului Central, dar i‑a tratat ca pe oricare pacient. Iar cu rezidenții era foarte aspru. Nu existau pile sau relații, Doamne-ferește! Muncă și studiu. Un om drept și un formator excepțional de neurochirurgi. Practic, a umplut țara de neurochirurgi. Oradea, Sibiu, Galați, Craiova, Constanța, Brașov etc – s‑a dus și a înființat servicii de neurochirurgie. Îi forma și îi îndemna să plece în țară ca să lucreze cât mai mult acolo.” (Profesor doctor neurochirurg Alexandru-Vlad Ciurea).
Începuturile
Profesorul Constantin Arseni, cel care avea să devină unul dintre fondatorii Școlii Românești de Neurochirurgie, s-a născut în judeţul Suceava, în comuna Dolhasca, într-o familie modestă, la data de 3 februarie 1912.
A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în anul 1935, susţinându-şi teza de doctorat la data de 30 iunie 1936 pe tema „Neurotomia juxta protuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente a trigemenului (operaţia lui Dandy)”. Până la acea dată nu se mai elaboraseră teze cu titluri neurochirurgicale, astfel că subiectul stârnește atenţia marilor profesori, care îi acordă calificativul maxim.
Ca student, a lucrat în clinica profesorului Iuliu Haţieganu din Cluj Napoca, însă devine interesat de chirurgia creierului după ce a văzut o operaţie făcută de Dumitru Bagdasar la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti. La vârsta de 23 de ani, Arseni pornește pe drumul neurochirugiei sub îndrumarea directă a profesorului Bagdasar, recent întors din Statele Unite ale Americii.
După un stagiu la Secţia de Chirurgie a Spitalului de Urgenţă Bucureşti, unde a fost învăţăcelul profesorului Iacob Iacobovici, Constantin Arseni a acceptat propunerea lui Dumitru Bagdasar de a lucra în secţia de neurochirurgie a Spitalului Central de Boli Nervoase şi Endocrinologie din Bucureşti.
10 ani lângă profesorul Bagdasar
Între 1936 și 1946 a lucrat direct cu profesorul Bagdasar. Intră în învăţământul medical ca asistent universitar la Catedra de Anatomie patologică condusă de profesorul T.I.
Niculescu. Constantin Arseni a fost singurul chirurg care l-a asistat pe Dumitru Bagdasar în acea perioadă, contribuind substanţial la progresul departamentului neurochirurgical. Studia continuu cazurile împreună cu mentorul său. Și când profesorul Bagdasar pleca acasă, Arseni rămânea în spital. Dormea deseori acolo. Scria tot legat de caz. Ambii stăteau ore întregi la Biblioteca Medicală și se documentau. După rezolvarea îndatoririlor de medici, scriau.
La început, el a fost responsabil pentru tratamentul pacienţilor de la Neurochirurgie, însă a încercat să își completeze cunoștinţele și să înţeleagă cât mai mult din noua specialitate creată.
Primul tratat de neurochirurgie din această parte a Europei îi aparține profesorului Bagdasar in limba franceza. A lucrat la acesta în anii 1945‑1946. ”Un tratat de o valoare deosebită, la care a colaborat si viitorul Profesor C. Arseni, de aproximativ 600 de pagini. Nicio altă țară din această parte a lumii nu a avut atunci un asemenea tratat”, povestește profesorul Ciurea.
Dezvoltă asistența spitalicească în neurochirurgie și formează zeci de discipoli
În 1946, după decesul profesorului Dumitru Bagdasar, tânărul Constantin Arseni devine, la vârsta de doar 34 de ani, șeful Secţiei de Neurochirurgie a Spitalului Central de Boli Nervoase și Endocrinologice din București. La acea vreme era singurul departament de gen din ţară. În 1952 este numit conferenţiar universitar, iar în 1963, profesor de Neurochirurgie.
Muncește și extinde clinica la 80 de paturi, în paralel cu dezvoltarea din punct de vedere al patologiei sistemului nervos. În 1964, numărul de paturi a ajuns la 220. În onoarea mentorului său, Arseni se implică și, în 1975, Clinica de Neurochirurgie din București se redenumește Spitalul Clinic de Neurochirurgie „Prof. Dr. Dumitru Bagdasar.
Pentru a dezvolta tratamentul pluridisciplinar, profesorul Arseni reunește toate domeniile neurochirurgicale: traumatologie cranio-cerebrală, traumatologie spinală, chirurgia proceselor expansive intracraniene, neurochirurgie vasculară, chirurgia tumorilor și bolilor degenerative spinale, neurochirurgie pediatrică, neurochirurgie funcţională, neuro-recuperare și, desigur, neuro-terapie intensivă.
Cu timpul, clinica a fost dotată de profesorul Arseni cu echipament corespunzător cerinţelor europene din acea perioadă. Era cel mai performant și modern Centru neurochirurgical din România. Un element important în procesul de dezvoltare a clinicii neurochirugicale conduse de Constantin Arseni a fost folosirea scanării cu raze X (1982), care a oferit medicilor posibilitatea de a evalua mult mai rapid un pacient şi de a oferi un diagnostic cât mai corect.
Actualmente, Spitalul Clinic de Urgență”Bagdasar-Arseni” reprezintă unul dintre cele mai importante spitale de urgență din București, deservind o populație de aproximativ 4 milioane de locuitori din București și județele limitrofe, având un număr de 558 paturi de spitalizare continuă și 5 paturi pentru spitalizare de zi.
Chirurgie, cercetare, activitate pedagogică și academică
A operat foarte mulți pacienți, peste 25.000 de tumori cerebrale, 5000 de leziuni traumatice cranio-cerebrale, malformaţii vasculare etc.
A ocupat funcţia de asistent la Institutul de Histologie de pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti (1942-1944).
Din 1945, a fost medic primar la Serviciul de Neurochirurgie al Spitalului Central de Boli Nervoase, ulterior Spitalul Central de Neurochirurgie din Bucureşti. Conferenţiar (din 1952), profesor (1963) şi şef al Catedrei de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, până în 1991.
În 1976, a primit titlul de doctor docent.
A creat o şcoală în neurochirurgia românească: a organizat un serviciu modern în cadrul Spitalului de Neurochirurgie şi s-a preocupat de introducerea unor procedee chirurgicale omologate în scurt timp pe plan internaţional. A efectuat o clasificare proprie a tumorilor cerebrale, a proceselor traumatice cranio-cerebrale, a discopatiilor vertebrale şi a fost primul în lume, în 1942, care a abordat studiul tumorilor de nuclei bazali. A descris un nou sindrom neurologic – „logoreea şi hiperkinezia”.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-un număr foarte mare de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate. Activitatea Clinicii de Neurochirurgie în diferite domenii de specialitate a dus la editarea, sub coordonarea profesorului Constantin Arseni, a 56 de monografii și tratate de neurochirurgie, neurologie, neuro-recuperare și in terapie intensivă.
Între lucrările sale: „Epilepsia în tumorile cerebrale” (1950), „Bolile vasculare ale creierului şi ale măduvei spinării” (1965), „Procesele expansive intercraniene” (2 vol., 1973-1974), „Patologia neurochirurgicală infantilă” (1980) etc. A scris un tratat de neurologie si neurochirurgie dedicat tumorilor cerebrale (5 volume), a scris cinci cărți despre hernia de disc lombară și una despre hernia de disc cervicală, mai multe monografii de chirurgie pediatrică.
A fost membru în comitetele de redacţie ale revistelor „Acta neurochirurgia” din Viena şi „Phronesis” din Madrid, precum şi membru al unor organisme naţionale şi internaţionale de prestigiu: Societatea Internaţională de psihoneuroendocrinologie, Academia internaţională de neurochirurgie, societăţile de neurochirurgie din Londra, Madrid, Moscova, Paris, Academia de Ştiinţe din New York. Ca dascăl și mentor, era foarte pretențios. A fost criticat pentru extremismul său didactic și pretenţiile pe care le ridica de la aspiranţii titulaturii de „neurochirurg”, pentru că preda Neurochirurgia „the hard way”, la modul exhaustiv și elitist.
Majoritatea șefilor de secţie din ţară din specialitatea neurochirurgicală sunt foști elevi de-ai lui.
În semn de recunoștinţă pentru contribuţiile aduse medicinei românești, Constantin Arseni a fost ales în 1980 membru al Academiei Române și, în 1984, președintele Academiei de Știinţe Medicale.
S-a stins din viață la 5 iulie 1994, lăsând în urma sa o moștenire de neegalat .
Referințe
https://www.viata-medicala.ro/istoria-medicinei/110-ani-de-la-nasterea-fondatorului-neurochirurgiei-in-romania-25364
https://www.bagdasar-arseni.ro/
