Sofia Șincan: “Am iubit foarte mult radioul!”
După mai multe epurări, în 1958 conducerea Societății Române de Radiodifuziune a hotărât să angajeze tineri absolvenți de facultate. Printre cei selectați să intre în Radio s-a numărat și Sofia Șincan – care terminase Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Ea a fost repartizată la “Direcţia Culturală” care coordona “Emisiunile pentru Tineret şi Copii”, ”Teatrul Radiofonic” şi “Satira”. Pentru Sofia Șincan a urmat o perioadă de acumulare, de muncă. Ajunsă una dintre cele mai bune profesioniste din Radio, mulți ani mai târziu, în 1973, Sofiei Șincan i s-a dat sarcina să organizeze și să conducă Programul III Radio. După o activitate plină de satisfacții profesionale, mulți ani mai târziu, Sofia Șincan a povestit într-o înregistratre care se află în Arhiva de istorie orală care au fost primele impresii când a fost angajată la radio.
„Angajarea mea în Radio fost un noroc pentru că am iubit foarte mult Radioul, pentru cã în familia noastră radioul se bucura de foarte mult respect. Se ascultau unele emisiuni cu sfinţenie. Deci, de copil, am fost obişnuită să ascult cu atenţie și mi s-a explicat de ce o emisiune este frumoasă după gustul celor din familia mea. Şi-mi amintesc că primul aparat de radio a fost unul cu galenă; al doilea cu căşti… Şi prin ’46-’47 tata a reuşit să cumpere un aparat formidabil “Columbia”- fratele meu îl are până în ziua de azi – un aparat mare cu o rezonanţă superbă şi cu ochi magic, ceea ce pentru noi, copiii, era fascinant. Şi crescând în respect faţă de Radio, mi se parea că acolo trebuie să ajungă numai oamenii cu calităţi cu totul şi cu totul deosebite.
În anul III de facultate a venit o fată de la Radio – am aflat că o cheama Eugenia Lipşa – s-a dus la maestrul Costache Antoniu care era rectorul Institutului [de Artă Tetrală și Cinematografică] şi a cerut să vorbească cu o studentă ca s-o invite într-o emisiune pentru studenţi. Moş Costache m-a recomandat pe mine. A venit la clasă, m-a cunoscut şi mi-a zis: “Vino marți la Radio să vorbim despre voi, despre studenţie. Ia şi un băiat că am nevoie și de o voce de băiat.” L-am luat pe Costantin Băltăreţu, un coleg mai mic decât mine. Şi am venit [la Radio]. Eugenia Lipşa ne-a condus în cabina 14 și a făcut cu mine un interviu despre viaţa noastră de studenţi. Era proaspăt înfiinţată Asociaţia Studenţilor, de-abia înfiinţaseră taberele. Eu am fost cu totul şi cu totul intimidată de frumuseţea interioară a clădirii relativ noi, scările de marmură se lustruiau cu ceară, nu era aglomeraţie în birou. Cu toate că încă era o vreme de sărăcie, oamenii erau decent îmbrăcaţi, aveau o anume ţinută, o anume eleganţă. Adică mie mi se părea că fiecare “este cineva” şi el se comportă ca atare. Deci, instituţia m-a impresionat ca aer, ca atmosferă, ca decor. Şi am ascultat interviul cu toată familia, foarte emotionaţi . După aceea n-am mai avut nimic de-a face cu Radio până la repartiţie. În 1958 eu am venit după ce fuseseră scoşi foarte mulţi oameni din Radio. De la Institutul de Teatru, dar şi de la Filologie au venit foarte mulţi. Din seria mea au venit vreo opt. N-au rămas decît doi: eu şi Eugenia Dovides, mai târziu devenită Țundrea. Ea [a fost] la “Teatrul radiofonic”, eu [am fost] la “Cultural”. Pe vremea aceea “Direcţia Culturală” îngloba “Emisiunile pentru Tineret şi Copii”; ”Teatrul radiofonic” şi “Satira”, adică emisiunile de divertisment. Majoritatea oamenilor erau cu liceu; câțiva erau cu studii superioare; dar erau oameni dăruiţi profesiei lor, cum a fost Mihai Jemăneanu care a ţinut patruzeci de ani emisiunea “Noapte bună, copii” în calitate de redactor, dar şi în calitate de autor. Tot în perioada aia la emisiunile pentru copii lucra Catinca Muscan, care a trebuit mai tîrziu să plece din Radio din cauza dosarului (tatăl era chiabur). Au venit însă și oameni de specialitate. De pildă, George Mănăilă a făcut emisiuni ştiinţifice pentru copii, celebrul “Vreau să ştiu!” pe care l-a îngrijit ani de zile. Eu am fost angajată la Cultural pe post de reporter şi omul care m-a primit a fost Octavian Paler. El era redactor şef adjunct la Literar –cum se zicea atunci. Literarul era o componentă a Direcţiei Culturale. Redactor-şef era David Naftuli – conferenţiar la Universitate. El a adus din Universitate foarte mulţi oameni buni. Cum i se părea că un student de-al lui are calităţi, cum îi propunea: “Nu vrei să vii la Radio?” El l-a adus şi pe Paler. Pe Paler l-a cunoscut asistând la o lucrare despre Grigore Alexandrescu pe care Paler o făcuse. Mai întâi l-a adus la REPS [Redacția Emisiunilor Pentru Străinăate], la emisiunile politice. Şi când în 1958 a avut loc o altă aranjare a oamenilor din toate redacțiile, când mulți au fost eliminați, Paler a trecut la Cultural ca redactor-şef adjunct. El m-a primit, i-a plăcut de mine, mie mi-a plăcut de el și am rămas la Cultural”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
