Leonardo da Vinci a intuit că gravitația este o formă de accelerație cu un secol înaintea lui Newton, după cum sugerează desenele experimentelor sale, care ar fi putut defini constanta gravitațională „g” cu o precizie de 97%, susține un studiu publicat în revista „Leonardo” de inginerii de la Institutul de Tehnologie din California, împreună cu experți de la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Elveția de Vest (HES-SO). Cercetătorii au examinat câteva desene din Codexul Arundel, care reprezintă un experiment, în care o carafă se mișcă pe orizontal, turnând material (apă sau, mai probabil, granule de nisip). Cu adnotările sale, Leonardo demonstrează că este conștient de faptul că materialul vărsat nu ar fi căzut cu o viteză constantă, ci ar fi fost accelerat și că, dacă ulciorul ar fi fost mișcat cu aceeași viteză a forței gravitaționale care varsă materialul, atunci acesta din urmă, prin cădere, ar fi desenat ipotenuza unui triunghi echilateral. „În urmă cu aproximativ 500 de ani, Leonardo da Vinci a încercat să dezlege misterul gravitației și legătura sa cu accelerația, printr-o serie de experimente ingenioase ghidate doar de imaginația sa și de tehnici experimentale magistrale”, scriu cercetătorii în articolul lor. Simularea la computer a experimentului demonstrează că Leonardo a folosit ]n mod corect o ecuație greșită în calculele sale: în ciuda acestei erori, ar fi permis calcularea constantei gravitaționale „g” cu o precizie de 97%, spre deosebire de metodele moderne. „Nu știm dacă Leonardo a experimentat ulterior sau a investigat mai profund chestiunea, dar faptul că a abordat problemele în acest fel, la începutul anilor 1.500, demonstrează cât de departe era gândirea lui”, concluzionează Morteza Gharib de la Institutul de Tehnologie din California. (www.ansa.it – 16 februarie)/oavram/ddaniela