Emisiunea: „De 10X România” – Realizator: Răzvan Petre – Vreau să vorbim despre un nou proiect Radio România. Astăzi s-a lansat site-ul știrilerăzboiului.ro. Inițiator, Adelina Tocitu. Bună dimineața, Adelina! Bine ai revenit la radio! Bine te-am regăsit!
Adelina Tocitu: Bună dimineața tuturor!
Realizator: Bună dimineața, Flavia Voina, manager București FM.
Flavia Voinea: Bună dimineața!
Realizator: Bună dimineața și Carmen Ionescu! Manager Agenția de Presă RADOR.
Carmen Ionescu: Bună dimineața!
Realizator: Cum ați aflat voi despre proiectul ăsta? A venit Adelina la voi? Ca să nu o întreb pe Adelina cum s-a gândit ea la proiect, așa cum s-ar fi așteptat toată lumea. Cum ați primit voi vestea asta?
Flavia Voinea: Adelina a venit întâi la mine, da, să îmi spună că are o idee și să mă întrebe ce cred despre ideea ei. În primul moment am stat așa puțin și m-am gândit dacă este potrivit ca un radio local, regional, axat pe actualitatea bucureșteană și parte din rețeaua Radio România Regional, să se implice într-un proiect de documentare pentru știri internaționale, pentru o situație care, e adevărat, se întâmpla la doi pași de noi, dar reprezenta totuși un tip de conținut editorial care nu era specific radioului nostru. Însă am avut nenumărate motive care m-au făcut să spun „Da”. Unul dintre ele era că toată actualitatea bucureșteană era dată peste cap de problemele refugiaților. Aveam campanii în minte, căutam modalități de ajutor, căutam modalități prin care să-i informăm pe oamenii care au ajuns la noi despre ceea ce se întâmplă în oraș, cum pot să stea, unde pot să locuiască, cum pot să țină legătura cu cei de acasă. Toate astea au schimbat perspectiva noastră; și atunci m-am gândit că să adunăm într-un loc tot începutul acestui război ar fi un lucru interesant. Plus că noi credem mult, noi, București FM, credem mult în tânăra generație și în ajutorul pe care trebuie să-l dăm studenților. Carmen este, de asemenea, adepta acestui lucru. Carmen este și profesoară la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, de unde vin adesea copiii, studenți în practică la noi și atunci, cumva, răspunsul a venit firesc „Da”.
Realizator: Și cum a ajuns vestea și la Carmen Ionescu, managerul Agenției de Presă RADOR?
Flavia Voinea: Am trimis-o pe Adelina.
Realizator: A, okay.
Carmen Ionescu: Exact.
Realizator: Deci, așa s-a întâmplat. Într-o zi, ai primit o vizită într-o zi, prietenoasă, a Adelinei, da…
Carmen Ionescu: Exact. Într-o zi, am primit o vizită foarte prietenoasă. Ușa s-a deschis și o cunoșteam pe Adelina, poate mai puțin de la radio, dar mai mult din lumea cercetătorilor.
Realizator: Să ne apropiem un pic de…
Carmen Ionescu: Deci, o cunoșteam pe Adelina mai mult din lumea cercetătorilor, pentru că împreună am participat la mai multe conferințe de media și comunicare și știam că are această preocupare. În al doilea rând, echipa de la RADOR, într-adevăr, făcea o treabă foarte bună în tot timpul războiului./abranescu/asalar/ Dar mai ales în prima lună, s-au făcut, cum să spun, sute de monitorizări din presa din toate limbile pe care noi le acoperim, acoperim în 15 limbi străine, şi mai ales în ucraineană, în rusă și în engleză în acest caz, și mi s-a părut extraordinar să putem cumva păstra această istorie, pentru că ştirile, după cum ştim cu toţii, sunt un produs efemer. O știre nte bucură enorm, „wow ce ştire am dat eu astăzi”, dar, după câteva minute chiar, ea poate deveni istorie. Prin intermediul acestui proiect am reușit să fixăm cumva într-un document ceea ce s-a întâmplat în prima lună de război. Și pentru noi am mai fost încă o lecție, Răzvan, să știi, a fost o lecție în care noi, cei de la RADOR, am învățat să lucrăm într-o echipă, într-o echipă mai mare, cu jurnalişti de radio, şi te rog să ne crezi că asta ne-a plăcut teribil.
Realizator: Păi, implicarea unei agenții de presă în produsele de radio, mai ales în cele online, în 2023, consider eu că e foarte importantă, dacă nu vitală, pentru presa digitală. Și acum trec la Adelina. Adelina, un vechi prieten și colaborator al meu la Radio. Ne știm de aproape 20 de ani, dar ea, acum 15 ani, a mai demarat o campanie, dteci nu e prima campanie în care s-a implicat, ea știe cum stă treaba cu campaniile, s-a tot implicat și în alte lucruri mai de lungă sau mai de scurtă durată. Este doctorand în jurnalism, deci lucrul ăsta i s-a potrivit mănușă. Adelina, totuși, stăteai așa într-o seară și te gândeai, nu?
Adelina Tocitu: Da. Cam așa s-a întâmplat. Cam așa s-a întâmplat după ce m-am dezmeticit, cred că la vreo lună de zile după ce a început acest război, mi-am dat seama că e un flux de informație foarte, foarte, foarte mare şi recunosc, am încercat să urmăresc singură acest flux de știri, uitându-mă pe fluxul colegilor de la RADOR și mi-am dat seama că este imposibil să fac asta. Nici dacă, nu știu, aș fi stat în fața laptopului nonstop, dacă aș fi „dormit” în faţa laptopului, n-aş fi reuşit de una singură să monitorizez tot fluxul de informaţie care venea. Și atunci, da, după ce am vorbit cu Flavia și mi-am dat seama că nu pot să fac singură lucrul acesta, am luat legătura cu cei de la RADOR. Carmen Ionescu m-a primit și am primit, într-adevăr, buletinele de știri. Eu am început această monitorizare a știrilor de război din 21 februarie, de când Putin a declarat independența celor două regiuni, pentru că pentru mine acela a fost un moment limită, adică pentru mine în momentul ăla declanșarea războiul era doar o chestiune de timp./lcoman/asalar/ De aceea am și început de atunci, puteți vedea pe site-ul știrilerăzboiului.ro ştiri până în 22 martie. Şi vreau să spun că cei de la RADOR au muncit enorm. Dacă în 21 februarie un buletin de știri de la RADOR avea 70 de pagini, având și alte informații, nu numai cele dedicate războiului sau războiului care urma să înceapă, în 24 februarie un buletin de știri de la RADOR avea 150 de pagini, 170 de pagini chiar, și practic, actualitatea conţinea numai știri care veneau din această zonă și cu declarații din această zonă. Iar pe site-ul știrilerăzboiului.ro sunt știri politice, sociale, economice, de mediu. Practic vedeți declarațiile celor care sunt implicați direct în acest război, celor care nu sunt implicați în mod direct, dar cumva sunt acolo; sociale, drama refugiaților. Și pentru mine a fost ceva nou în acest război. M-am întâlnit cu primii refugiați la trei zile de la declanșarea acestui război, la Biserica Ucraineană din București. Și n-a fost ușor. Nu vreau să îmi imaginez ce a fost în sufletul celor care au fost la graniță sau, nu știu, în sufletul corespondenților de război, ai noștri, care sunt și astăzi în Ucraina, de exemplu, Mario Balint și Alex Buzică…
Realizator: Vom vorbi şi despre ei.
Adelina Tocitu:..sunt în Odesa în acest moment, iar Mario Barint chiar mi-a trimis alaltăieri fotografii din Herson, acolo unde au avut loc ultimele atacuri.
Realizator: Spunea un pic mai devreme și Carmen Ionescu, și Flavia Voina e de acord cu mine, este ceea ce gândesc și eu „verba volant, scripta manent”, tot ceea ce nu este fixat și e doar vorbit la radio nu rămâne și la un moment dat nu mai contează, este fermel, cum s-a exprimat Carmen Ionescu. Pentru noi, jurnaliștii, este foarte clar, e limpede ca lumina zilei faptul că acest sau de ce acest site, acest demers e atât de important. E foarte clar. Dar de ce atât de important pentru opinia publică, în părerea ta?
Adelina Tocitu: Stăteam și – din punctul meu de vedere, de ce e important pentru opinia publică – stăteam și mă gândeam la mine, și aici am să mă dau pe mine exemplu, cumva, ideea asta de a aduna tot la un loc mi-a venit tot urmărind un proiect al nostru, al Radioului. Am în fața mea un volum care se numește „E un început în tot sfârșitul”. Este apărut în 1998, de asemenea la Editura Casa Radio, Societatea Română de Radiodifuziune, Departamentul Secretariat General, Direcția de Patrimoniu, Secția de Istorie Orală. Ce mi-a plăcut mie în acest volum sunt știrile de la Revoluție. Eu aveam trei ani la Revoluție. Deși am niște amintiri vagi de atunci, din casă, care m-au marcat, mi-e greu să… îmi imaginez, să țin minte ceva de la trei ani de zile, dar îmi aduc aminte de întunericul din casă, pe mine acest volum cu știri din perioada aceea m-a ajutat să înțeleg ce s-a întâmplat într-un moment în care eu aveam trei ani. Și n-aveam, sigur, discernământul unui om adult să înțeleg implicațiile și consecințele unui eveniment atât de important, de exemplu pentru societatea noastră. Și mi-am dorit foarte mult să avem la un loc această informație, astfel încât să vedem ce s-a întâmplat, să înțelegem consecințele, să înțelegem implicațiile. Pentru cei de vârsta mea sau mai mici decât mine, cred că este primul război pe care, nu știu, îl conștientizăm cu adevărat, înțelegem exact ce se întâmplă la foarte aproape de noi./rpatulea/asalar/ Sigur că au mai fost conflicte după ’90 în zonă, dar dacă stau să mă gândesc la ce s-a întâmplat, eram mult prea mică ca să înțeleg ce se întâmplă.
Flavia Voinea: Despre asta e vorba. E vorba de cum îl percepem acum și cât de aproape se întâmplă.
Realizator: Ca să afli ce s-a întâmplat atunci, pentru că și atunci a fost o situație geopolitică destul de grea și destul de apăsătoare. În prima jumătate a anilor ’90, dacă-mi aduc aminte, chiar pe la granițele noastre s-au întâmplat destul de multe lucruri. Ele n-au rămas totuși fixate într-un mediu ușor accesibil. Sigur că ai nevoie de un documentarist sau să știi unde să mergi ca să găsești ceva documentare despre asta, dar lucrurile s-au mai repetat. Acum, dacă lucrurile astea există în mediul digital, sunt mult mai ușor de înțeles și de accesat mult timp de acum încolo. Ce conține acest site – ştirilerăzboiului.ro – și încă o întrebare, dacă îmi permiți, Flavia, de ce doar primele 30 de zile ale invaziei Rusiei în Ucraina?
Flavia Voinea: Deci, site-ul conține exact așa: știrile din primele 30 de zile. Începutul nu a fost din 24 februarie, așa cum suntem astăzi, ci din 21 februarie. Adelina a explicat un pic – atunci a fost momentul practic al semnalului declanșării războiului. Toată lumea a înțeles de atunci că este chestiune de timp. A durat trei zile până când s-a produs. Din 21 februarie până în 22 martie sunt adunate toate știrile care au trecut prin mâna RADOR-ului, ca să zic așa. Cu toate sursele, deci, avem și perspectivă rusească, și occidentală și foarte multe surse acolo menționate, grupate de Adelina pe cele cinci domenii – politic, militar, social, economic și mediu. De ce 30 de zile? Păi și pentru că este un semnal, un simbol, și pentru că eu cred că doar Carmen a înțeles, când noi ne-am apucat de joaca asta, ce presupune. Cred că doar Carmen a înțeles volumul pe care îl presupun cele 30 de zile. Când a venit Adelina la mine prima oară cu…
Adelina Tocitu: Două săptămâni, 13 zile, de fapt…
Flavia Voinea: … a venit cu un produs intermediar, ca să zic așa, cu 13 zile din cele 30, și mi-a adus print. Nu vă pot explica cât era.
Realizator: O să vreau să vorbim și despre asta, pentru că are categorie separată în site.
Flavia Voinea: Am vrut să-l arăt președintelui-director general, care știa de proiect și care ne îndemna să-l facem, și i-am spus ”vreau să vin să îți arăt ceva, dar nu mă pune să-ți trimit o poză pe WhatsApp, te rog, primește-mă să îți arăt, să vezi cu ochii tăi”; şi m-am dus cu acel document care era un…
Realizator: Teanc de hârtii.
Carmen Ionescu: Cam două – trei teze de doctorat una peste alta, cam aşa arătau.
Flavia Voinea: Exact, exact, era un DOOM întreg și i-am spus ”uite”, ochii mari și la mine, și la și la el, desigur. Și am zis: acesta este, de fapt, mai puțin de jumătate din ceea ce va fi la final./dpop/asalar/ Okay… Cred că doar Carmen a înțeles volumul, pentru că știa ce presupune asta. Știi de ce mi se pare mie foarte important să adunăm aceste știri? Sigur, și pentru perspectiva istorică pe care o putem… la care ne putem întoarce oricând de acum încolo, dar și pentru noi, acum, la un an. Mi se pare interesant să ne uităm la surse și să vedem evoluția mesajului care vine din diferite locuri, să vedem cum s-a schimbat, să vedem nuanțele care au apărut între timp, să vedem, dacă vrei, schimbările, uneori mari, alteori abia sesizabile, și să te întrebi de ce au apărut și să analizezi un pic mai mult, de la conexiuni, de la alianțe până la modalități în care acestea s-au rupt.
Adelina Tocitu: Vreau să spun că pe pagina de Facebook București FM rulează acum mărturiile colegilor noștri de la Agenția de Presă RADOR, cei care au fost în tură în dimineața în care a început, noaptea, în dimineața în care a început acest război, cum au reușit ei să gestioneze emoțiile, teama, fluxul de informație care venea în această dimineață acum un an. Și puteți vedea asta pe pagina noastră de Facebook, precum și, sigur, motivele despre care vorbim și acum în emisiunea „De 10X România”.
Realizator: Vreau să o întreb pe Carmen Ionescu, managerul Agenției de Presă RADOR, o chestiune legată de perspectiva didactică a acestei povești. Văd cartea scrisă de Adelina Tocitu, cu sprijinul București FM și al Agenției de Presă RADOR, are 1.318 pagini în total.
Carmen Ionescu: Da, adevărat. Este adevărat. Da.
Realizator: Are 1.318 pagini. O s-o răsfoiesc, promit, în weekendul ăsta, că am ceva mai mult timp. Dar, din perspectiva didactică, astfel de demersuri pot fi utile în sistemul de învățământ universitar?
Carmen Ionescu: Da, sunt extraordinar de utile. Sunt extraordinar de…
Realizator: Mă refer la demersul online, digital, la cel digital.
Carmen Ionescu: Da, bineînțeles. Este un material accesibil. Nu doar profesorii și cercetătorii vor putea găsi acolo anumite detalii care îi interesează pentru a analiza prima lună de război, să ne gândim că există un întreg câmp de cercetare. Vorbim despre fake, vorbim despre propagandă, vorbim despre multe câmpuri de cercetare care pot fi deja decelate în prima lună de război. Dacă suntem un pic atenți, o să vedem un ton al știrilor până în data de 4 martie, când, în data de 4 martie Rusia dă celebra lege privind expulzarea unor corespondenți străini, a mass-media străină, deci chiar așa, in incorpore, și vorbește atunci despre faptul că jurnaliștii vor fi pedepsiți dacă dau știri false, dar știri false în opinia lor, despre armata Rusiei. Veți vedea imediat schimbarea de ton înainte și după 4 martie, putem să spunem…/abranescu/asalar
Realizator: Ştirile false însemnând, de fapt, ştirile nepreluate de la agenţiile oficiale de presă ale Kremlinului.
Carmen Ionescu: Adică oricine îndrăznea să vorbească despre cuvântul război, și nu operaţiunea specială, deja dădea o știre falsă, în opinia Rusiei. Deci, inclusiv din acest punct de vedere este deosebit de interesantă prima lună de război de analizat. De asemenea, este foarte interesant pentru studenți. Studenții au tot felul de teme de făcut, iar acest material este foarte util. Și, haideți să fim serioși, câți studenți mai merg acum în biblioteci? Foarte puțini. Când noi eram la facultate, știu că la BCU era, așa, o efervescență, ne și plăceau sălile acelea. Era cool să citești în sălile acelea, să bei o cafea cu prietenii. Nu, ei acum sunt online și, din acest motiv, eu cred că demersul nostru de a pune online acest volum şi să explicăm în acest site, să detaliem toate aceste capitole, cred că este un demers extrem de util.
Realizator: Plus că anumite cuvinte-cheie sunt foarte ușor de găsit într-un volum cu 1.318 pagini.
Flavia Voinea: Da, din acest punct de vedere, faptul că avem pe site… pe site avem două lucruri. Avem o dată cartea integrală așezată așa cum cer regulile de documentare, de cercetare profesioniste, în ordinea strict cronologică, pe zile, și mai avem articolele, care au fost ușor modificate din punct de vedere vizual, de colegul nostru Vicențiu Andrei, așezate cuvinte- cheie și așa mai departe, pentru ușurința lecturii.
Adelina Tocitu: Pe zile.
Flavia Voinea: Pe zile și pe perspective, așa cum spuneam, cele cinci perspective din care putem analiza prima lună de război. Conținutul nu este modificat din punct de vedere ștersături, eliminări, adăugiri, dar este doar o așezare mai facilă, dacă te interesează o anumită zi din cele pe care noi le avem în carte. Dar, repet, avem ambele variante, tocmai pentru a fi ușor de găsit, în funcție de ceea ce dorește să urmărească în acest site cititorul. Mi se pare foarte interesant, vai de mine, cum a trecut timpul, credeam că o să stăm…
Realizator: Mai avem vreun sfert de oră, da.
Flavia Voinea: Ştiu, ştiu, dar sunt surpinsă că este aproape fără un sfert. Vreau să spun un lucru pe care l-am perceput eu şi pe care cei care urmăresc în momentul acesta filmulețul de pe Facebook-urile, București FM, RADOR și ale colegilor din Radio România Regional, toți colegii din rețeaua Radio România Regional au distribuit acest filmuleț, mi se pare foarte interesant să vedeți cât de diferite sunt abordările colegilor de la RADOR. Pe lângă faptul că ei sunt nepermis de ascunși în spatele calculatoarelor, și nu ies în mod normal să vorbească despre ceea ce scriu, dacă-i ascultăm, este foarte mare diversitatea de abordare. Ceea ce este foarte interesant, pentru că asta arată cât de complete sunt știrile pe care ei le livrează./lcoman/asalar/ Unii dintre ei ne-au vorbit despre fake news, alții dintre ei ne-au vorbit despre importanța de a căuta mai multe surse atunci când vrei să urmărești un subiect. Alții ne-au vorbit despre acele surse despre care știu, rusești de pildă, despre care știu că livrează știri îndoielnice, alții – despre perspectiva umanitară a ceea ce cauți într-o operațiune specială, adică război.
Realizator: Spuneam un pic mai devreme, aici, „De 10X România”, povesteam, de fapt, despre primul proiect București FM, de World Radio Day, piesa „Heal the World”, refăcută cu 22 de artiști celebri. Al doilea alături de Agenția de Presă RADOR, acest minunat site știrilerăzboiului.ro, mâine, colegii de la Radio România Cultural au un alt demers în acest demers complex de evenimente prilejuite de comemorarea unui an de la invazia Rusiei în Ucraina. Este vorba despre un concert care are loc la Sala Radio „Viața într-o valiză”, organizat de Radio România Cultural, alături de Orchestrele și Corurile Radio, şi …
Flavia Voinea: Și care poate fi ascultat de…
Realizator: De toți ascultătorii rețelei regionale Radio România. Mâine seară, de la ora 19:00, preț de oră și un pic, deci de la 19:00 fiți aici pe frecvență, pentru a asculta acest concert, alături de violonistul Alexandru Tomescu, la Sala Radio, alături de muzicienii Orchestrelor și Corurilor Radio. Văd, însă, în fața ta, Flavia Voinea, cum să-i spun, un bilet de sală, un material promoțional…?
Flavia Voinea: Putem să-i spunem o cartolină, un flyer.
Realizator: O cartolină, un flyer. Nu prea îmi place mie cuvântul ăsta, flyer.
Flavia Voinea: Nu știu, pentru că arată ceva trecător, zburător.
Realizator: Da. Nu-mi mai plac chestiile așa…
Flavia Voinea: Deci, mâine, toți spectatorii care vor veni în Sala Radio vor primi aceste cartoline care vorbesc despre site-ul știrilerăzboiului.ro şi care au un QR cod care te trimit la site. Într-adevăr, pentru că ni s-a părut că este mai în 2023 să arăți așa un site decât să vorbești pur și simplu despre el. Dacă îți place cum arată, și sigur îți place cum arată, este pentru că Mihaela Ioniță, redactorul-șef al București FM, și-a pus mult mintea la contribuție ca să găsească o formă cât mai ușor de accesat. Și pentru că al nostru coleg Cosmin Boroiu a pus în grafică totul. Mihaela este cea care a jucat și rolul regizorului pentru filmulețul care rulează acum pe Facebook-ul nostru și ne-a spus tuturor ce avem de făcut, şi din cauza lucrurile au mers minunat, din cauza asta… adică datorită acestui lucru au mers minunat./rpatulea/asalar/ Mai avem de spus din site, este un lucru pe care Adelina l-a făcut, de asemenea, anul trecut, și anume interviuri cu cei trei corespondenți…
Realizator: Aici voiam să ajung.
Flavia Voinea: Foarte interesante abordările lor. Adelina s-a gândit, vă spun eu la ce s-a gândit și pe urmă vă spune ea la ce s-a gândit.
Realizator: Trei generații de corespondenți, până la urmă, cel mai tânăr – Alex Buzică, Mario Balint și Ilie Pintea, ei au fost corespondenții Radio România în Ucraina.
Flavia Voinea: Adelina a vrut să arate perspectiva umană a acestui război, pe lângă ceea ce rece citeam noi în știri. A vrut să vadă ce au simțit oamenii aceia, ce au trăit oamenii aceia, ce pot transmite dincolo de știri.
Realizator: Noi îi cunoaștem de ceva vreme, ne cunoaștem destul de bine, noi, cei din Radio România, cel puțin cei din rețeaua Radio România Regional, dar îi cunoaștem și pe colegii din sediul central destul de bine. Cum i-ați regăsit, după prima experiență Ucraina pe Alex Buzică, pe Mario și pe Ilie?
Adelina Tocitu: De exemplu, pentru Alex Buzică eu știu că este prima experiență în calitate de corespondent de război. Ce pot să spun despre toți trei este că și-au dorit să facă asta și cred că trebuie să îți dorești să fii corespondent de război, pentru că, din punctul meu de vedere, este extrem de dificil. Adică, pe lângă faptul că trebuie să ai curaj, trebuie să ai motivație, spunea Ilie Pintea. La un moment dat eu i-am întrebat din ce e făcut un corespondent de război și Ilie Pintea, cel care a inaugurat ieri expoziția din foaierul Sălii Radio – „Ucraina în chipuri de război” – mi-a spus motivație. Mario mi-a spus la un moment dat ignoranță, nu știu dacă… Iar pentru Alex este prima experiență de război. El fiind reporter de eveniment, și nu numai, are multe alte proiecte în desfășurare, îmi spunea că, dacă ar fi s-o ia de la capăt, tot asta ar face. Au povești incredibile despre oamenii pe care i-au întâlnit acolo. Interviurile sunt în format video, și îi mulțumesc colegii mele, Andra Aron, pentru că a dat, a făcut în așa fel încât aceste interviuri să fie la calitatea pe care o veți vedea pe site, pentru munca pe care a depus-o în ultimele zile. Vreau să-i mulțumim și lui Cosmin. Eu îi spun „Cosminul magic”, de fiecare dată când îi scriu lui Cosmin Boroi îi spun „Cosminul magic, te rog frumos” și el, săracul, cred că spune „aoleu, ce mai vrei?”.
Flavia Voinea: Asta este un laitmotif al nostru. „aoleu, ce mai vrei?”.
Realizator: Da.
Flavia Voinea: Deci asta, Adelina, mă bucur că ai recunoscut. Când intră Adelina în birou, de fapt, asta este ceea ce noi… prima noastră reacție, „aoleu, ce mai vrei?”. Cred că o să-i facem un tricou de ziua ei, „aoleu, ce mai vrei?”.
Realizator: Însă eu aș vrea să repet totuși întrebarea, pentru că vreau să fim, să răspundem totuși la întrebarea pe care am lansat-o eu un pic mai devreme. Eu știu că fiecare dintre cei trei corespondenți Radio România au tot mers în diferite locuri. S-au întors pentru o scurtă perioadă în România, au plecat iar în diferite locuri din Ucraina. După prima experiență în Ucraina, cum i-ai regăsit?
Adelina Tocitu: Marcați./abranescu/asalar
Realizator: S-au schimbat nişte lucruri la fiecare dintre ei?
Adelina Tocitu: Marcați. Sunt marcați de tot ceea ce văd acolo şi povestesc în interviurile pe care le veți vedea pe site și le vei și citi, pentru că sunt și în varianta tipărită, scrisă, le-am transcris. Sunt efectiv marcați de poveștile oamenilor, de dramele care sunt acolo și toți trei povestesc despre felul în care, cumva, schimbă perspectiva atunci când vin în țară și de subiectele, cumva, pe care le abordează atunci când revin la viața lor de corespondent aici, în România, și de subiectele pe care le abordează atunci când sunt în Ucraina. Toți trei vorbesc despre oamenii pe care i-au întâlnit acolo, despre oamenii care îi ajută în Ucraina, despre fixeri, ce sunt fixerii veți descoperi în interviurile pe care le veți urmări. Sunt acei oameni care, într-o viață fără război, au niște profesii diferite, de la, nu știu, profesori universitari, muzeografi, nu știu, oameni care lucrează, de exemplu, pe diferite… accesare de fonduri, în administrație, iar acum sunt ghizii corespondenților de război în Ucraina. Practic, se asigură că colegii noștri pot avea traduceri, pentru că nu s-ar descurca atât de bine să facă traducerile din limba ucraineană pentru știrile care ajung la noi în redacție. Vă invit să urmăriți aceste interviuri și să descoperiți povestea colegilor noștri care au ajuns în Ucraina din primele zile de la declanșarea acestui război și care au povești cutremurătoare despre ceea ce se întâmplă acolo. Carmen, voiai să mai spui ceva, cred.
Carmen Ionescu: Da, voiam să spun că și în spatele poveștii unora dintre traducătorii de la RADOR se ascund astfel de povești personale. Deci unul dintre traducătorii noștri avea familia în Ucraina. A fost dramatic pentru el să fie pe post aproape 24 de ore din 24, și să știe că sora lui este într-un buncăr la Kiev, și să nu știm cum să o extragem de acolo. Ne-am chinuit vreo trei zile și până la urmă a reușit ea să fugă cu un copil mic către Cernăuți. A fost, într-adevăr, foarte, foarte delicat. Aveam…
Realizator: Şi asta este doar una dintre miile de drame.
Carmen Ionescu: Este una dintre miile de drame. Mai sunt și alți colegi de-ai noștri care aveau familie în Rusia, bărbați care nu mai puteau pleca etc. Deci sunt foarte multe povești chiar în spatele jurnaliștilor noștri, povești din spatele poveștii.
Flavia Voinea: Astfel de povești sunt triggerele pentru care și colegi de-ai noștri din studiourile regionale au simțit nevoia să facă tipuri de campanii la care până atunci nu s-ar fi gândit, colegii de la Cluj, colegii de la Reșița care s-au dus aproape de cei care aveau nevoie…
Adelina Tocitu: Cu ajutoare, cu donații, cu transport…
Flavia Voinea: Cu ajutoare, cu donații, exact, colegii de la Iași, atât de aproape de locurile…/dpop/asalar
Adelina Tocitu: Colegii de la Constanţa au fost la Punctul de Trecere a Frontierei de la Isaccea, şi nu numai. Practic, Radio România a transmis știri în limbile ucraineană pe posturile regionale care sunt aproape de graniță și nenumărate campanii pe care le-am organizat pentru conștientizare, așa cum este și proiectul știrilerăzboiului.ro, pentru că ne dorim să să știm ce s-a întâmplat, ne dorim, e vorba aceea, să nu se repete istoria la un moment dat.
Flavia Voinea: Și pentru că, oricât de mult dacă am ține noi la știri, jurnaliști cu experiență, cum suntem, nu putem să privim Ucraina doar ca pe o sursă de conținut editorial pentru noi. Este mai mult decât atât ceea ce se întâmplă acolo.
Carmen Ionescu: Da, să spunem și despre campania pe care de fapt am făcut-o împreună RADOR și studiouri regionale în favoarea unor copii instituționalizați. Ei au venit din zona Odesa și au fost repartizați la două centre din regiunea Vălenii de Munte. Și încă de la început, din luna martie, noi am mers acolo cu ajutoare, voluntarii noştri, împreună cu ajutorul colegilor de la studiourile regionale. Au fost şi astfel de lucruri, am încercat să ne lăudăm, să spunem, mai puţin cu ele, pentru că am simţit efectiv omenescul. Am fost alături de voluntarii din Gara de Nord…
Flavia Voinea: Despre asta e vorba…
Carmen Ionescu: Exact.
Realizator: Dacă ar mai fi ceva de spus, sigur găsiți pe rador.ro, bucurestifm.ro, știrilerăzboiului.ro, începând de astăzi, pentru că este site-ul pe care Bucureşti FM și Agenția de presă RADOR l-au lansat chiar astăzi, la un an de la invazia Rusiei în Ucraina. Flavia Voinea, manager Bucureşti FM, mulțumesc. Weekend frumos!
Flavia Voinea: Mulțumesc și eu. Sunt bucuroasă că am avut parte de încă un exemplu că munca în echipă are rezultate.
Răzvan Petre: Mulțumesc, Carmen Ionescu, manager Agenția de presă RADOR.
Carmen Ionescu: Mulțumesc mult!
Răzvan Petre: Şi, ca în fiecare zi „De 10X România”, mulțumesc Adelina Tocitu.
Adelina Tocitu: Mulțumesc. Ne auzim, luni, de la 10:00./lcoman/asalar
BUCUREȘTI FM (24 februarie)
