Răzvan Moceanu
Duminică, 26 februarie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Jean Moscopol, cântăreț şi compozitor român de muzică ușoară care s-a remarcat în perioada interbelică.
* * * * *
Ioan Moscu, pe numele său real, s-a născut la 26 februarie 1903, la Brăila, într-o familie de origine greacă, mama sa, Terpsihore, era din Constanța, în timp ce tatăl său, Lascăr, avea origini în Mesembria (azi Nesebar în Bulgaria), dar se stabilise la Brăila.
Încă din primii ani de viață, micul Moscu a fost atras de muzică, iar talentul l-a moștenit de la mama sa, care avea o remarcabilă voce de soprană.
A studiat chitara şi a cântat la Biserica „Buna Vestire”, unde dirijorul Gherasim i-a acordat îndrumarea muzicală cuvenită.
A urmat cursurile liceale la Galați, la Liceul Pelarinos, unde va învăţa, cu mare ușurință, cinci limbi străine.
S-a înscris apoi la Universitatea Politehnica București, perioadă în care cânta ocazional la renumitul restaurant Zissu, şi lucra şi la Întreprinderea Optică „Lares”, care îl va trimite la Berlin la specializare.
Acolo, Moscu se va înscrie la Universitatea de Artă, secția muzică.
După revenirea în țară s-a întors la Brăila şi fiind hotărât să-și perfecționeze studiile muzicale, s-a înscris la Conservatorul Lyra, secția de canto, la clasa profesorilor Umberto Manao și Jean Andrian.
Va fi angajat, apoi, la Agenția maritimă „M. Embiricos et Co.” din Brăila, ca funcționar.
În anul 1924, s-a mutat la București, unde s-a angajat la secția devize a Băncii Chrissoveloni, apoi s-a înscris la Facultatea de Aeronautică.
Însă muzica era în continuare marea lui pasiune, așa că și-a întemeiat o mică orchestră, va cânta la banjo și voce.
Va participa și la concursurile organizate de Institutul Electronic și Radiofonic, clasându-se de fiecare dată pe primele locuri.
În anul 1929, în vreme ce se afla cu prietenii la barul „Zissu”, va cânta câteva melodii, iar conducătorul orchestrei, Alfred Pagony, l-a redescoperit astfel pe fostul student, care cântase acolo cu ani în urmă.
I se va propune un angajament pe o sumă frumuşică, primind şi un nume de scenă, Jean Moscopol.
Tot în acea perioadă de început să înregistreze și prima placă cântată, cu melodia „Balada fumului de țigară”.
Şi tot atunci, în toamna anului 1929, sosește la București un reprezentant al His Master’s voice din Londra, care îl aude cântând la „Zissu” și îi face, pe loc, o ofertă. Dincolo de tentaţia financiară, Moscopol era atras de posibilitatea de a-și înregistra muzica pe un suport de foarte bună calitate, drept urmare, va merge la Viena, unde înregistrează o serie de plăci care îl fac cunoscut.
După un an de colaborare, Pagony și-a deschis apoi propriul bar pe Strada Academiei, iar Moscopol va continua activitatea la barul „Zissu” de pe Calea Șerban Vodă, acolo făcând inclusiv epigrame pe moment celor de la mese.
Moscopol devenise atât de popular încât oamenii veneau la bar doar ca să-l audă pe el.
Va fi acompaniat, pe mai departe, de orchestra Alexandru Leoar, alături de care a debutat la posturile de radio din București.
Jean Moscopol – un celibatar râvnit de toate frumuseţile vremii, un cântăreţ de muzică uşoară, rafinat şi sentimental, un compozitor de luat în seamă, un pasager funcţionar bancar, dar şi epigramist, apoi un călător pribeag, un bun actor şi cântăreţ de operetă – artistul şi omul Moscopol, devenise un nume care apărea frecvent în paginile publicaţiilor interbelice din Bucureşti.
Jean Moscopol, trubadurul graseiat, mereu îmbrăcat în frac, care cucerea inimile tuturor prin vocea sa caldă şi-a făcut debutul radiofonic la 14 decembrie 1929, atunci când prin melodiile sale a descris în faţa microfonului tabieturile celor care ieşeau la plimbare pe înserat. Era momntul în care nu doar cu vocea a cucerit primele generaţii de ascultători, ci şi prin obiceiul său căpătat în copilărie – acela de a fluiera şlagăre ale vremii, un obicei păstrat şi în anii de glorie, în melodiile sale de neuitat…
Tot atunci lua lecții de canto de la profesorul Jean Walidosky, iar în urma unui examen, a devenit artist profesionist, urcând ulterior pe scena Teatrului de Revistă „Alhambra”, unde a interpretat operetele: „Alhambritta” și „Lăsați-mă să cânt”(de Gherase Dendrino).
În anul 1931, a făcut un turneu prin țară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Național din București.
În 1932, Moscopol a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, şi a luat lecții de canto cu profesorul Korst.
La Casa Parlophon va înregistra 10 discuri, care îi vor aduce un succes fulminant.
Patronii de restaurante vor începe curând lupta de a-l avea în programul lor artistic.
Moscopol va mai cânta la „Colonade” și la bomboneria Lafayette, apoi la „Lother Park” și „Vișoiu”, la „Răcaru”, la „Rex”, ba chiar la casionul din Sinaia, până la declanşarea celui de-al doilea război mondial, când va participa la toate concertele organizate în scop filantropic.
A înregistrat pe discuri de gramofon/patefon peste 300 de cântece, de facturi diverse, românești și străine.
Jean Moscopol a cântat multe tangouri, printre care „Dă-mi gurița s-o sărut!”, „Garufa”, „Mână, birjar!”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Tu nu mai ești a mea!”, „Vrei să ne’ntâlnim sâmbătă seara?” și două compoziții remarcabile ale lui Ionel Fernic: „Mai spune-mi încă o dată!” & „Minciuna” (cântată și de Cristian Vasile sub celebrul titlu ,,Pe boltă când apare luna…”).
În anii celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit membru al Societății Compozitorilor din România.
A fost cooptat și în distribuția filmului-document „O noapte furtunoasă” (1943), după piesa de teatru a lui Ion Luca Caragiale, unde Jean Moscopol a făcut figurație, interpretând rolul șansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”.
După război, „Micul Paris”, așa cum era supranumit Bucureștiul, avea o dulceață a plăcerilor, o boemie de necontestat, cu celebrele sale restaurante, bodegi, berării, localuri pentru toate gusturile și toate buzunarele. Bucureştiul acelor ani era marcat de marii cântăreţi, precum Maria Tănase, Ioana Radu, Grigoraș Dinicu, Rodica Bujor sau Ion Luican.
Moscopol se va afla în totală contradicţie cu regimul instaurat în ţară după război şi, în vreme ce românii învățaseră să tacă pentru a nu ajunge la închisoare sau la „canal”, Jean Moscopol a compus balade și cuplete anticomuniste în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Va scăpa ca prin minune fără să fie arestat, însă, în 1947, va pleca la Paris, fiind ajutat de actrița Elvira Popescu.
De acolo a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă şi, în cele din urmă, s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții, însă unde nu va uita nicio clipă meleagurile natale. Patriotismul său se manifestă cu tărie la Jean Moscopol prin cântece în care critică regimul comunist de la Bucureşti şi Cântece de exil – melodii care-i aminteau de locurile natale, cu acompaniament de chitară sau pian.
E de la sine înţeles că înţară, cenzura comunistă va face totul pentru ca Jean Moscopol să fie şters din memoria colectivă.
Deși era un bărbat admirat de femei, Jean Moscopol n-a fost căsătorit niciodată.
A murit în anul 1980, la New York, la vârsta de 76 de ani.
