Magdalena Boiangiu: „În 1983 [când au fost epurări] s-a invocat restrângere de personal”
Cu toate că dosarul politic era atent verificat la angajare, Serviciul de cadre facea periodic controale. Era un mare „păcat” dacă se descoperea că de la ultima verificare o rudă a rămas în străinătate sau a fost condamnată din motive politice. Imediat se desfacea contractul de muncă și cel învinuit cu greu își găsea un loc de muncă potrivit pregătirii sale. Așa s-a întâmplat cu Magdalena Boiangiu – absolventă a Institutului de Teatru și angajată la Radio redactor la Redacția Teatru.
„În 1983 m-au dat pe uşă afară! M-au chemat, mi-au spus ce redactor minunat sunt eu şi mi-au spus că nu mai pot lucra în Radio…Am întrebat de ce… Nu mi s-a dat nici o explicaţie. Eu ştiam de ce. Pentru că aveam o soră în SUA! Dar la data aia, în 1983, ea era plecată de opt ani. Dar ştiam – trăiam în România! – că există indicaţii de la partid, de la Secţia de cadre a partidului, ca în aparatul central să nu mai ramână oameni care au rude în străinatate. Noi am fost 70 – 80 de oameni care am aflat în acele două, trei zile – era în vară – că nu putem lucra nici în Radio, nici în presa centrală şi că peste două săptămâni contractul nostru de muncă cu Radiodifuziunea încetează! Eu m-am interesat la un avocat. Era legal pentru că articolul invocat era „restrângere de personal”. Instituţia era oricând liberă să procedeze aşa. Așa că mi-am luat lucruşoarele din birou şi am început să-mi caut un seviciu, ceea ce au făcut şi alţii aflaţi pe aceeaşi listă cu mine. Eu am intrat la Teatrul Bulandra, vindeam bilete. Nu m-a umilit chestia asta”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
