1 MARTIE – Sărbătoarea Mărţişorului şi a florilor

Istoria Mărțișorului
În Roma antică, Anul Nou era sărbătorit pe 1 martie – „Martius”, așa cum era numită această lună în cinstea zeului Marte. Marte nu era numai zeul războiului, ci era și protectorul agriculturii, cel care asigura renașterea naturii. De aceea, culorile roșu și alb purtate de Mărțișor pot semnifica războiul și pacea. Tracii, de asemenea, obișnuiau să sărbătorească ajunul Anului Nou în prima zi a lunii martie, lună care a preluat numele silenului Marsyas (inventatorul fluierului tradițional) al cărui cult era legat de pământ și vegetație. La traci, sărbătorile primăverii erau legate de fertilitate și renașterea naturii și erau consacrate lui Marsyas. Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecționate în timpul iernii și erau purtate după 1 martie. Pe atunci, mărțișoarele erau niște pietricele albe și roșii înșirate și purtate în jurul gâtului. Roșul – asociat cu focul, sângele și soarele – simboliza viața, deci femeia, iar albul – asociat cu lumina – simboliza înțelepciunea bărbatului. Șnurul mărțișorului, reprezenta prin urmare, îmbinarea acestor simboluri. În unele zone, daco-romanii încă sărbătoresc în aceasta zi de primăvara Anul Nou agrar, primele zile ale lunii martie fiind considerate zilele unui nou început. Înainte de 1 martie, femeile aleg o zi dintre primele nouă zile ale lunii și, judecând după vremea din ziua aleasă, vor ști cum le va merge în noul an. Primele 9 zile ale lunii martie sunt numite Zilele Babei Dochia, Baba Dochia fiind o imagine a divinității Pământului. Personajul tradițional, Baba Dochia, este o femeie în vârstă, arțăgoasă și cu toane, schimbându-și rapid starea de spirit, și pe care darurile din lână o fac binevoitoare. În unele regiuni, se atârnă de șnur o monedă de aur sau de argint și se poartă în jurul gâtului. După ce este purtată o anumită perioadă de timp, cu aceasta monedă se cumpără vin roșu și brânză dulce, existând credința că fetele vor rămâne frumoase și albe ca brânza și rumene ca vinul roșu, pentru întregul an. Conform altor surse, mărțișoarele erau la origine monede legate cu fire de lână negre și albe. Tipul monedei, de aur, de argint sau de bronz, indica statutul social al purtătorului. Dacii credeau că aceste obiecte mici aduceau fertilitate și armonie. Ele erau purtate până cand înfloreau pomii fructiferi și erau apoi agățate de ramurile acestora. În unele zone, mărțișoarele sunt apoi scoase și agățate în pomi fructiferi sau așezate sub pietre. Conform credinței populare, insectele sau chiar mamiferele mici care-și găsesc refugiul sub piatră determină cursul anului viitor pentru cei care i-au adus ofranda (ceea ce este o formă de divinație). În credința populară, mărțișoarele purtate pe piept atestă faptul că Baba Dochia este mulțumită și asigură protecție împotriva forțelor răului. Etnologii consideră că această tradiție este o reminiscență a vechilor divinități ale agriculturii, germinației, fertilității și reînnoirii, și a ofrandelor care le sunt adresate, reminiscență care a intrat în legendă. În satele din Transilvania, Mărțișorul roșu și alb este agățat la uși, la ferestre, de coarnele animalelor, de mânerele găleților pentru a alunga spiritele rele. În Dobrogea, la sosirea berzelor, mărțișoarele sunt aruncate spre cer pentru ca norocul să fie mare și înaripat. Inițial, mărțișorul se purta atașat la gât sau la încheietura mâinii. Acum, acesta este cel mai adesea fixat cu un ac de gămălie pe haine, în piept, pe partea inimii, sau la încheietura mâinii copiilor. Mărțișoarele nu ar trebui să fie scoase decât atunci când purtătorul vede, în luna aprilie, o barză, o rândunică, sau un pom în floare, simboluri ale primăverii. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare a cărturarului și omului de stat Iordache Golescu (1768 – 1848). Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. Mărtișorul este strâns legat de tradiția românească: el nu se întâlnește decât în spațiul carpatic și în zonele limitrofe, la români și la unele popoare învecinate, care l-au preluat. Obiceiul este cu mult anterior creștinismului, fiind în legatură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara. Este de fapt un ritual ce precede călușul, vechi de peste 8000 de ani. Șnurul de mărtișor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, caldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate. Nu este altceva, într-o logică unificată, decât același yin-yang, două categorii complementare, două componente ale unei dualități, care sunt, în același timp, opuse și complementare, și care sunt utilizate în analiza tuturor fenomenelor vieții și ale cosmosului desemnând echilibrul și armonia. În prezent, mărțișorul este purtat pe durata întregii luni martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. În unele județe ale țării, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni ale lunii martie. În județul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat, fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. Tot aici, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților (in mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele). În Dobrogea, mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată. În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării). Sărbătoarea mărțișorului se poate întâlni în zona Balcanilor la Aromâni, precum și în Bulgaria, unde este numită Martenița, și deasemenea în Macedonia și Albania. Poetul George Coșbuc afirma într-un studiu dedicat mărțișorului (Mărțișorul, „Șezătoarea satului”, nr. 3, 1906) cum că: „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească.”
Legendele Mărțișorului
Una dintre legende spune că zeul Soare și zeul Vânt, întotdeauna aflați în dispută, s-au îndragostit de aceeași fată care trăia pe Pământ. Dar frumoasa nimfă nu-l iubea nici pe unul, nici pe celălalt. Desigur, cei doi îndrăgostiți mitici au decis, fiecare în parte, să răpească nimfa pe 1 martie, deoarece Soarele considera că Vântului îi slăbeau puterile la sfârșitul iernii, iar Vântul era convins că Soarele nu era încă prea puternic în această perioadă. Fata și-a dat seama ce o aștepta și a cerut ajutor Sfatului Bătrânilor. Aceștia i-au făcut un talisman pe care trebuia să-l poarte în fiecare an, în luna martie, pentru a fi protejată de insistențele pretendenților săi. Talismanul era conceput astfel încât Soarele și Vântul să se fugărească într-o luptă fără sfârșit, pierzându-și astfel puterea și asigurând alternanța vremii favorabile agriculturii. De aceea, băieții oferă fetelor pe care le iubesc sau le apreciază (în ziua de azi și doamnelor) un Mărțișor pentru a le proteja. Acesta este purtat în fiecare lună martie și apoi este lăsat în natură. La început, acest talisman era făcut din două fire de lână împletite: unul roșu, simbol al Soarelui și unul alb, simbol al Vântului.
Un alt mit spune că Baba Dochia a trimis-o pe fiica sa vitrega să meargă să culeagă fragi copți din pădure la sfârșitul lunii februarie. Fata, ajutată de Dumnezeu (sau, în funcție de versiune, de Fecioara Maria sau de un sfânt), a găsit fragi și i-a adus mamei sale vitrege. Văzând acest lucru, Dochia a crezut că a sosit primăvara și a plecat în transhumanță cu caprele și oile în munți. Ca o măsură de precauție, și-a pus pe ea nouă rânduri de cojoace din blană de oaie. Capriciile primăverii au făcut-o să-și lepede, rând pe rând, cele nouă cojoace. Într-a noua zi, gerul aspru a surprins-o, împreună cu animalele, și Baba Dochia a fost transformată într-un bloc de gheață. Într-o altă variantă, într-o zi geroasă de iarnă, Baba Dochia a trimis-o pe fiica sa vitregă, Măriuța, să spele în râu o haină foarte murdară, până când se face albă ca zăpada. Deoarece haina era foarte murdară, fata nu reușea să o curețe și cu cât o spăla, cu atât se înnegrea mai tare. Măriuța a început să plângă și atunci a apărut un bărbat al carui nume era Mărțișor. Acesta i-a dat o floare cu petale roșii și albe, cu puteri magice, și i-a spus să mai spele încă o dată haina și apoi să plece acasă. Când fata a ajuns acasă, haina era complet uscată și albă ca zăpada. Baba Dochia, văzându-și fiica vitregă întorcându-se bucuroasă cu haina curată și cu floarea cu petale roșii și albe în păr, a crezut că a sosit primăvara și a plecat în transhumanță, ajungând, în cele din urmă, la fel ca în prima versiune, înghețată și pietrificată. Potrivit altei legende, într-o zi, ghiocelul s-a înfuriat pe narcisă pentru că a înflorit înaintea lui. Cele două flori au început să se lupte. Narcisa l-a rănit pe ghiocel și sângele a început să picure pe zăpada. În locul în care a căzut sângele, a răsărit un alt ghiocel alb, dar acesta avea pete roșii. O tânără a găsit floarea și și-a prins-o în piept. O legendă din Moldova spune că, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvara a ieșit la plimbare si a văzut într-o poieniță cu petice de zăpadă cum un ghiocel dădea să răsară sub o tufă de mărăcini. Ea a a început să dea la o parte zăpada și să înlăture spinii pentru a ajuta micuțul ghiocel, dar Iarna s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit atunci ghiocelul înghețat cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza spinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. Astfel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
O veche legendă din Bulgaria din perioada primului han spune ca sora sa și fratele Hanului au fost luați prizonieri. Hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, fratele a fost ucis de urmăritori, iar sora a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea acestuia. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care se întâmpla într-o zi de 1 Martie. O altă legendă spune că un tânăr curajos a pornit să găsească Soarele, devenit prizonier al norilor și al vântului (sau, în funcție de alte versiuni, al unui zmeu). După trei luni mohorâte și friguroase, tânărul a ajuns la locul unde Soarele era prizonier. Când tânărul l-a eliberat, o lumină roșie a străpuns cerul, sau, în funcție de versiune, sângele zmeului a curs pe zăpadă și de atunci, roșul și albul se împletesc pentru a anunța revenirea naturii la viață. Legenda istorică a Mărțișorului În primăvara anului 106, după războaiele dacice, împăratul roman Traian îl urmărea pe tot cuprinsul țării pe regele dac, Decebal, care s-a sinucis împreună cu suita sa de nobili pentru a nu fi capturat. Sângele lor a înroșit pajiștile din jurul cetății Sarmizegetusa, capitala dacică, unde, printre plăcile de zăpadă care se topeau, răsăreau primii ghiocei. Astfel hrăniți, aceștia au răsărit mai mulți și mai mari ca niciodată. Poporul, întristat, i-a cules și i-a legat cu fire împletite din hainele de lână ale dacilor (uneori albe, alteori pătate cu sânge), creând astfel primele mărțișoare.
Culorile Mărțișorului
Inițial, șnurul Mărțișorului era numit „Funia Anului” și era realizat din fire de lână albe și negre, reprezentând cele 365 de zile ale anului. „Funia Anului” era legătura între vară și iarnă, albul și negrul reprezentând opoziția, dar și unitatea contrariilor: lumină și întuneric, cald și rece, viață și moarte. „Mărțișorul” este firul zilelor anului, toarse de Baba Dochia, sau firul vieții cuiva, tors la naștere de Ursitoare. Albul este simbolul purității, sinteza tuturor culorilor, lumina, în timp ce Negrul este culoarea originilor, a distincției, a fecundității și a fertilității, culoarea solului fertil. Alb este cerul, Tatăl, în timp ce negrul este mama tuturor, Mama Pământ. Mărţişorul, începea să fie purtat, după unele tradiţii, nu la 1 martie, ci la apariţia pe cer a Lunii Noi în timpul lunii martie. Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Mărţişor se numeşte însă şi cadoul făcut de 1 martie. În ceea ce priveşte modul de confecţionare, mărţişorul ţine de tradiţia Dochiei. Acesta este făcut din două fire colorate şi răsucite, simbolizând iarna şi vara, de care se agăţa o monedă de aur, argint sau din alt metal. Moneda tradițională de argint, atârnată de șnur, este asociată cu soarele. După unele informaţii etnografice, în vechime şnurul se împletea din lână albă şi neagră, fără să mai fie înnobilat cu monede sau, în condițiile contemporane, cu obiecte artizanale. Şnurul reprezenta „funia anului” care împletea zilele celor două anotimpuri de bază – iarna şi vara. Toate tradițiile despre Dochia întăresc ideea că românii au avut un an structurat pe eterna opoziţie a contrariilor: lumină – întuneric, vară – iarnă, cald – frig, fertilitate – sterilitate, viaţă – moarte. În legendele Dochiei sunt amintite, aproape fără excepţie, vara şi iarna. După tradiţie, mărţişorul se purta la mână şi nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor şi nevestelor. Acesta era un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoabă purtat la gât sau în piept, fără să mai păstreze semnificaţia iniţială. Unele informaţii etnografice susţin că momentul când mărţişorul se purta legat la mână sau agăţat la gât era decis de apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie. Alături de semnificaţia calendaristică amintită mai sus, mărţişorul era făcut cadou şi pentru asigurarea sănătăţii, belşugului şi păstrarea frumuseţii de-a lungul anului. Durata purtării mărţişorului varia în funcţie de zona etnografică: până la Mucenici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înflorirea pomilor fructiferi, a viţei de vie, a măceşilor, a trandafirilor. Conform tradiției antice romane, Idele lui Marte erau momentul perfect pentru a demara campanii militare. În acest context, se crede că firul roșu al Mărțișorului semnifică vitalitatea, în timp ce firul alb este simbolul victoriei. Roșul este culoarea focului, a sângelui și simbolul vieții, asociat cu pasiunea femeilor. În schimb, albul este culoarea zăpezii, a norilor și a înțelepciunii bărbaților. În această interpretare, șnurul Mărțișorului reprezintă uniunea principiilor masculin și feminin, forțele vitale, care dau naștere ciclului etern al naturii. Roșu și alb sunt culori complementare prezente în multe tradiții cheie ale folclorului daco-roman. Poetul George Coșbuc afirma că „Mărțișorul este simbolul focului și al luminii, și al Soarelui”. Nu numai culorile, dar și moneda tradițională de argint atârnată de șnur este asociată cu soarele. Albul, culoarea argintului, este, de asemenea, un simbol al puterii și al forței. Forma rotundă a monedei este o reminisență a Soarelui, în timp ce argintul este asociat cu Luna. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Mărțișorul este o amuletă sacră. În folclorul daco-roman, anotimpurile sunt atribuite culorilor simbolice: primăvara este de culoare roșie, vara este verde sau galbenă, toamna este neagră, iar iarna este albă. Acesta este motivul pentru care se poate spune ca șnurul Mărțișorului, împletit în alb și rosu, este un simbol al trecerii, de la iarna albă și rece, la primăvara plină de viață, asociată cu focul și cu viața. Alte simboluri asociate celor doua culori ale șnurului Mărțișorului: – sănătatea și puterea sângelui; o viață lungă. – căldura soarelui de primăvară; zăpada iernii care se topește. – lumina și apa, două elemente esențiale ale vieții. – dragostea (sau prietenia); puritatea (sau dreptatea, sau respectul). – viața și pacea.

Simbolurile şi semnificaţia mărţişoarelor

Cu toate că astăzi valoarea mărțișorului începe să fie dată doar de creația artistică, confecționându-se din orice și putând să semnifice orice, Mărțișorul a avut la origine rolul de a proteja împotriva deochiului, frigurilor sau a bolilor în general, însă a căpătat în timp rolul de talisman norocos, aducător de sănătate, iubire și bunăstare. Mărțișorul, acest mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Tocmai de aceea, tradiția Mărțișorului de 1 Martie este legată în mod indestructibil de sosirea primăverii. Bănuțul original legat de șnurul alb-roșu a ajuns să fie înlocuit în timpurile noastre de diferite figuri și simboluri, mai mult sau mai puțin tradiționale. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie, tinerii, fetele, dar şi femeile şi bărbaţii, în funcţie de zona geografică, primesc mici cadouri, sub formă de mărţişoare, legate cu un şnur alb-roşu, ce aduce, aşa cum se spune în tradiţia populară, noroc, bunăstare, sănătate, rolul lor fiind unul de protecţie. Puţine sunt obiceiurile ce vin din calendarul popular care s-au păstrat, cu foarte mici modificări, până în zilele noastre. Chiar dacă în ultimii ani a căpătat un accentuat caracter comercial, Mărţişorul rămâne una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Dacă vreți să faceți o reală bucurie când dăruiți un mărțișor, căutați-l pe cel perfect, în așa fel încât să semnifice ceva pentru cea (sau cel) care îl primește! Este nevoie doar de puțin interes și de un pic de timp pentru a citi sensul, însemnătatea și valoarea celor mai „râvnite” mărțișoare.
• Dacă veți dărui un fluture ca mărțișor, înseamnă că destinatarul a creat o impresie bună celor din jur, el fiind un simbol al sociabilității și sensibilității. Trei fluturi zburând împreună este semn bun, iar dacă primul fluture văzut într-un an este roșu, este semn de sănătate. Un astfel de mărțisor sugerează veselia, frumusețea și exuberanța.
• Mărțișoarele sub formă de flori de primăvară simbolizează renașterea naturii și bucuria.
• Porumbelul aduce vestea cea bună a trezirii naturii la viață. El poate fi dăruit copiilor, tinerelor fete pentru a le evidenția inocența, iar doamnelor pentru a le aprecia frumusețea.
• Buburuza este un simbol al norocului și protecției pe tot cuprinsul Europei. Tradiția provine din vremurile străvechi, când viile erau invadate de dăunători. Viticultorii s-au rugat pentru ajutor, iar răspunsul a venit sub forma acestor micuțe insecte. Dacă găsiți o buburuză și numărați punctele negre de pe aripile buburuzei, veți afla câte luni norocoase veți avea din acea clipă. În engleză Ladybug – gândacul Doamnei, sau în germană – Marienkafer – gândacul Mariei, mămăruța este simbolul Fecioarei Maria. Buburuza, mai este denumită popular și Măriuța popii, Vaca Domnului, Găina lui Dumnezeu, Boul Domnului. Mămăruța este un mărțișor deosebit de îndrăgit atât la români, cât și la alte popoare europene. Este reprezentarea zoomorfă a Soarelui. Semnificația ei era legată de funcții mitologice, augurale, de magia premaritală, de apariția primăverii și a renașterii pământului, deci bogăție și fertilitate. În unele legende indoeuropene, ea este soția divină a Zeului fulgerelor, pedepsită de soțul ei pentru că l-a înșelat și de aici cele 7 puncte negre (probabil de câte ori i-a fost necredincioasă, legenda nu specifică). Altă explicație a simbolismului ei este legat de faptul că face parte din familia Scarabeului (găndacul de bălegar) – unul dintre cele mai reprezentative simboluri din Egiptul antic. Scarabeul își depunea ouăle în sfere din bălegar și de aici a devenit un simbol al regenerării. El reprezenta pe Khephri (sau Khepera), Zeul soarelui de dimineață, iar felul în care se rostogoleau sferele de bălegar, simboliza drumul parcurs de Soare pe cer, de-a lungul unei zile. În folclorul românesc buburuza are un mare rol în magia premaritală. Fetele și flăcăii dornice de măritiș/ însurătoare, atunci când venea primăvara și apăreau micuțele insecte, le prindeau, apoi le dădeau drumul zicând: „Mămăruță, ruță/ Suie-mă-n căruță/ Și-ncotro tu vei zbura/ Acolo m-oi mărita/ însura”. În direcția unde zbura micuța viețuitoare se credea că se găsește cel ursit. Dacă buburuza nu zbura, era considerat un semn de rău augur, persoana respectiva rămânea necasatorită, ba chiar putea să și moară în anul respectiv. Dacă o buburuză se așeza singură pe cineva, era de bun augur, iar la tineri era semn că sunt îndrăgostiți. Dacă vedeți o buburuză pe pălărie e semn că o să-i pice dragă cineva; buburuza roșie la fete pe năframă e semn că sunt îndrăgostite. Gărgărița este un simbol norocos prin definiție, dar și un însemn al maternității, fertilității și Mamei pământ.
• Trifoiul cu patru foi este simbolul recunoscut al norocului și are o semnificație aparte pentru fiecare frunză: sănătate, dragoste, bogăție, celebritate. Potrivit tradiției și superstițiilor, cei care poartă asupra lor un trifoi cu patru foi vor fi apărați de spiritele rele și vor avea noroc în dragoste. Trifoiul este o veche plantă magică folosită de preoții druizi în incantațiile lor. Mai târziu, prin secolul al V-lea, în Irlanda a devenit un atribut al Sf. Patrick, care a folosit trifoiul pentru a ilustra noțiunea Sfintei Treimi, celor convertiți la religia creștină. Denumirea englezească a trifoiului este „shamrock”, care derivă la rându-i din cuvântul arab „Shamrakh” ce reprezintă Triadele Persane. Ca simbol al trinității în religia catolică el se găsește stilizat pe Mitra episcopală, care alături de inel și cârjă, reprezintă autoritatea episcopului. Trifoiul este asociat cu Trefla (sau trifoiul) din cărți de joc, unde semnifică foc, energie și voință, bogăție și noroc. Unele legende spun că trifoiul cu patru foi este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea când a fost izgonită din Paradis. În mod natural, se găsește mai greu trifoi cu patru foi, și poartă noroc numai dacă este găsit întâmplător.
• Potcoava este și ea un simbol al norocului, vitalității și fertilității. Există și aici legende care justifică simbolismul ei. Astfel, la Sfântul Dunstan ar fi venit diavolul și l-ar fi rugat să-i potcovească singura lui copită, iar sfântul i-a îndeplinit dorința. Durerea a fost însă atât de cumplită încât diavolul a jurat că nu va intra niciodată în casa unde vede o potcoavă. Altă legendă spune că vrăjitoarele foloseau doar măturile ca să se deplaseze, întrucât le era frică de cai, potcoava de fier fiind simbolul lui Marte care anihila puterea lui Saturn (Zeul vrăjitoarelor). Indiferent de legende, în toate țările Europei există superstiția că potcoava, aduce noroc. Această credință este legată de locul calului în mitologie – drept ursier solar și animal divin, precum și de materialul din care este confectionată, adică fierul și metal bivalent cu simbol benefic dar și malefic prin faptul că din el se fac armele războiului și ale morții. În acest sens, se spune că vechii evrei la construirea Templului din Ierusalim nu au folosit fierul, Templul Cerului din Beijing fiind înălțat tot în același mod. În tradiția românească la construcția locuințelor precum și a bisericilor din lemn, nu se foloseau cuie din fier. Pe de altă parte în mitologia romană fierul este simbolul puterii, al tăriei și forței. Despre tradiționala potcoavă se crede că ea nu aduce noroc decât dacă este găsită întâmplător. Potcoava este unul dintre cele mai cunoscute talismane aducătoare de noroc din lume. Unii le pun deasupra ușii de la intrare, dar potcoave se găsesc pe multe dintre felicitarile oferite cu diverse ocazii, iar creatorii de mărțișoare românești folosesc și ei acest simbol. Potcoavele au fost făcute, la început, din fier și aveau reputația de a ocroti oamenii și animalele de vrăjitoare, zâne și duhuri rele.
• Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ți găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor. Un mărțișor reprezentând trei chei se spune că are darul de a deschide ușile către bogație, sănătate și dragoste. De asemenea, un înscris format din două chei încrucișate, una de aur și cealaltă de argint, este o emblemă papală a autorității, semnificând „cheile către împărăția cerurilor”.
• Mărțișorul sub formă de ancoră are o semnificație aparte. Acest obiect este simbol al speranței, al credinței ce se leagă de înaltul ideal solar, de sursa vieții. Ea este simbolul navigatorilor care străbat apele oceanului vieții.
• Steaua este considerată și ea un simbol al norocului. Potrivit legendei, steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecțiunea. În Evul Mediu era populară Steaua Vrăjitorului, un simbol al misterelor universului. Denumirea de „stea norocoasă” provine din Antichitate, când se considera că norocul oamenilor este scris în stele.
• În majoritatea culturilor, inima sau inimioarele au fost recunoscute ca un simbol al iubirii, fericirii, compasiunii și carității. Aceste mărțișoare sunt de obicei oferite între îndrăgostiți.
• Coșarul – Originea acestui simbol este necunoscută, dar se presupune că prin rolul său în prevenirea focului este considerat cel care luptă permanent cu demonii și-i învinge, cărbunele reprezintând purificarea prin foc, iar funinginea pe care o lasă în urma lui apărându-ne de boli. Micul acoșar negru este un simbol vechi al norocului, caracteristic tradiției românești. Hornarul, ca simbol al norocului, aduce fericire și prosperitate și a născut multe superstiții de-a lungul timpului. Astfel, dacă întâlniți un coșar, trebuie să vă puneți o dorință, care sigur se va împlini. „Ți-a iesit coșaru-n drum/ Și-ți închipui că de-acum/ Griji, nevoi, necaz, durere/ Se vor duce ca un fum.” Și în restul Europei, coșarul are aproximativ aceeași semnificație. La germani, coșarul este un cadou foarte popular oferit cu ocazia Anului Nou fiind un simbol al norocului. De asemenea, în Marea Britanie, dacă o mireasă întâlnește în drumul ei un coșar în ziua nunții se spune că va avea o căsnicie fericită. Croații, când întâlnesc în drum un coșar, dacă vor să fie însoțiți de noroc trebuie să își frece cu degetul mare un nasture de la haină. Tradiții diferite … același sens … coșarul rămâne un simbol al norocului.
• Ghiocelul mărțișor are și el o semnificație importantă. Simbol al puterii de rezistență, al curajului și al fidelității nezdruncinate, aceasta floare dă speranță.
1 Martie – sărbătoarea florilor
Dacă 1 Martie înseamnă începutul primăverii, toată lumea asociind primăvara cu florile, este imposibil să nu aduceți celor dragi bucurii cu ajutorul lor tocmai în această zi. Magia celor mai frumoase flori stă în emoțiile care le însoțesc și în bucuria celebrării momentelor alese. Florile ne ajută să simțim extazul micilor plăceri și ne ancorează în prezent. Asociate cu iubirea în toate ipostazele ei, cu renașterea și farmecul clipelor neprețuite, florile au fost întotdeauna simbolurile care transmit iubirea, aprecierea și emoțiile ce nu pot fi rostite în cuvinte. Dacă printr-o felicitare sau un mărțișor nu ați putea transmite toată aprecierea pe care o simțiți față de o persoană dragă, prin flori puteți comunica cele mai speciale mesaje, și asta pentru că au dezvoltat încă din Antichitate un limbaj unic. Dacă de-a lungul istoriei, în jurul florilor s-au scris numeroase cărți și enciclopedii menite să le explice limbajul și să traducă mesajele subtile din spatele lor, astăzi, florile captează un limbaj al grijii, admirației și iubirii în toate ipostazele lor. Florile sunt cadoul pe care orice femeie îl apreciază, așa că, pe lângă clasicul mărțișor, un buchet de flori de 1 Martie va fi primit cu imensă bucurie. O altă idee este să transformați buchetul în sine într-un mărțișor, adăugându-i un șnur alb-roșu, simbolul începutului de primăvară. Florile de primăvară sunt, evident, vedetele acestei zile, însă dacă doriți să transmiteți un anumit mesaj prin buchetul pe care îl oferiți, alegeți-l în funcție de semnificația florilor ce îl compun. Florile însoțesc și exprimă întotdeauna o emoție: primirea sau oferirea lor este un gest simplu dar încărcat de semnificații. Fiecare floare are propriul său tâlc unic și profund. Culoarea, parfumul, forma, îmbogățesc valoarea simbolică a unui moment important sau a unui cadou special care transmite iubire, prietenie, recunoștință, afecțiune. Florile, mesagerii sentimentelor noastre, ne dăruiesc frumusețe și ne farmecă cu formele, culorile și parfumul lor. Încântați și inspirați de această risipă de frumusețe, le-am dăruit la rândul nostru nume, dar și semnificații. Atunci când oferim flori, le alegem dintr-un motiv anume. Dăruim flori pentru că nutrim sentimente de afecțiune și apreciere pentru persoanele importante din viața noastră. Semnificațiile legendare ale florilor vin încă din epoca elisabetană. Victorienii au fost cei ce au asociat florile și sentimentele, florile fiind atunci o modalitate ușoară de exprimare. Acestea au devenit aproape o parte integrantă din fiecare ocazie, fericită sau mai puțin fericită.
Adevărata semnificație a florilor
• Violeta – era folosită în Antichitate ca protecție împotriva acțiunilor nocive ale alcoolului în timpul festivalurilor dionisiace. Oamenii se împodobeau cu violete pentru a alunga mahmureala. Apoi, ele au devenit simbolurile modestiei și fragilității feminine, pentru ca mai târziu Shakespeare în Hamlet să le asocieze cu Ofelia, simbolizând comemorarea și moartea.
• Margareta – era considerată în cultura scandinavă floarea zeiței Freyja, care la rândul ei era asociată cu luna și era venerată și ca zeiță a dragostei și fertilității. În creștinism a fost legată de Fecioara Maria cu pruncul Hristos ca simbol al inocenței. Ca atare, în multe picturi renascentiste ale artiștilor italieni adorarea pruncului Hristos era simbolizată de margarete, care înlocuiau binecunoscutul crin al Fecioarei. Margaretele sunt simboluri ale inocenței unui copil. Margaretele roșii sunt simboluri de frumusețe necunoscută.
• Crinul – are semnificații diferite în funcție de culoarea sa. Cel alb era considerat simbol al purității și castității încă din Antichitate, fiind asociat cu laptele Herei soția lui Zeus. Această simbolistică a fost păstrată și în creștinism, fiind corelată cu Fecioara Maria și mai ales cu scenele Bunei Vestiri, unde crinul era reprezentat în mâna arhanghelului Mihail. Chiar și în alchimie, crinul alb simboliza puritatea. Crinul galben avea însă o altă semnificație în China și Japonia, unde se credea că are puteri vindecătoare, că avea darul de-a alunga dorul sau durerea pricinuită de despărțirea de un iubit. În japoneză crinul mai înseamnă și planta uitării.
• Narcisa – după cum îi sugerează și numele este în strânsă legătură cu Narcis, personajul mitului grecesc, atât de frumos și de egoist, care îndrăgostindu-se de propria reflexie în apă s-a transformat în floare. Simbolistica este legată de forța distrugătoare a egocentrismului. Dar în China și Japonia, narcisa este un simbol al norocului cu ocazia Anului Nou, aducând bunăstare pentru următoarele douăsprezece luni. Narcisele sunt asociate cu renaşterea, cu noile începuturi, datorită faptului că sunt printre primele flori care apar primăvara. Narcisa este considerată și floarea prieteniei şi a respectului. În China, ea simbolizează norocul, prosperitatea şi speranţa, așa că un buchet cu narcise oferit în prima zi de primăvară este cum nu se poate mai potrivit. În plus, narcisele sunt florile celor născuți în luna martie, deci le puteți oferi cu ocazia zilei de naștere pe parcursul întregii luni, nu doar pe 1 Martie.
• Anemona – un nume ce-și are rădăcinile în cuvântul grecesc „vânt” – anemos – simbolizând frumusețea efemeră, dar cuceritoare și binevenită ca o briză trecătoare. Anemona este legată în mitologia greacă de Adonis, adorat pentru frumusețea sa, considerându-se că ea a apărut din sângele acestuia în timp ce se stingea din viață. Floarea a ajuns să fie venerată ca prima floare a primăverii și este simbolul tinereții, frumuseții, dragostei, dar asociată și cu suferința cauzată de pierderea acestora.
• Garofița sau garoafa este una dintre cele mai frumoase flori, grație simbolisticii ei speciale. Se consideră că garoafele sunt materializarea lacrimilor Fecioarei Maria vărsate pe Drumul Crucii. În epoca victoriană garoafele roșii erau simbolul dragostei maritale, cele roz ale dragostei materne, cele albe erau dedicate dragostei spirituale, iar cele galbene erau asociate cu refuzul și respingerea. La chinezi, garoafele erau asociate cu evenimentele căsătoriei.
• Iris – floarea care în multe reprezentări din arta germană înlocuia crinul din mâna Fecioarei Maria, era în Antichitate asociată de către greci cu zeița Iris, mesagera zeilor. Ea transmitea atât pacea, cât și răzbunarea și își făcea apariția sub forma curcubeului. Pentru japonezi, apariția irișilor este asociată cu începutul verii.
• Crizantema – este simbolul longevității, al unei vieți lungi pentru chinezi și japonezi, unde este asociată cu numărul nouă al cărui omonim este „mult timp”. Dar simbolul cel mai frumos al crizantemei este cel de emblemă a Familiei Imperiale Japoneze. În Japonia există chiar și un festival dedicat crizantemelor.
• Magnolia – floarea copacului cu același nume simbolizează în China frumusețea feminină. În Antichitate acest copac era rezervat exclusiv împăraților chinezi, care aveau drepturi exclusive asupra lui. Tot la chinezi este asociată și cu Confucius pentru că se spune că pe mormântul acestuia ar fi crescut o magnolie.
• Laleaua are o simbolistică aparte. În timpul Imperiului Otoman cuvântul pentru lalea avea aceleași litere ca pentru scrierea cuvântului Allah, de unde și explicația folosirii ei ca simbol al divinității și ca floare din Grădina Paradisului. Turcii au fost cei care au adus lalele în Europa la jumătatea secolului al XVI-lea. De atunci ele s-au regăsit și în lucrările pictorilor olandezi, devenind simboluri ale bogăției și frumuseții, fiind pe acea vreme flori exotice și rare. Sunt printre cele mai populare și iubite flori de primăvară, iar acest lucru nu este întâmplător. Pe lângă faptul că se găsesc într-o varietate de culori impresionantă, sunt și un simbol al iubirii statornice, profunde, devenind astfel un cadou perfect atât pentru persoana iubită, cât și pentru cei apropiați. În funcție de culoarea lor, lalelele pot fi interpretate diferit. Lalelele roșii sunt simbolul dragostei, în timp ce lalelele mov reprezintă distincția și respectul. Cu cele albe îți poți cere iertare, iar cele galbene transmit mesajul „Totul va fi bine”, fiind vesele și optimiste. Când doriți să spuneți cuiva „Îți doresc o primăvară minunată!”, un buchet cu lalele multicolore este o alegere cu care nu veți da niciodată greș.
• Zambilele sunt un simbol al afecțiunii, fiind potrivite în cazul în care vreți să faceți un cadou membrilor familiei sau prietenilor. Zambila mai poate fi asociată cu fidelitatea și constanța sentimentelor. Bunătatea, tandrețea și amabilitatea sunt și ele simboluri ale zambilei, așa că nu uita de această floare dacă vrei să le faci o surpriză de Mărțișor celor apropiați. Este potrivită și pentru a spune cuiva drag un sincer „Mulțumesc”.
Freziile sunt o alegere frecventă atât a bărbaților, cât și a femeilor care vor să facă un cadou parfumat. Sunt un simbol al încrederii, prieteniei și inocenței, dar sunt considerate și florile misterului datorită parfumului lor subtil. Fie că alegeți un buchet sau un aranjament floral format dintr-o singură specie, fie că optați pentru un buchet mixt, cu mai multe flori de primăvară, prospețimea și energia florilor vor aduce un plus de culoare acestei zile.
• Bujorii – Iubirea, frumusețea, fericirea și abundența se ascund printre petalele acestor flori fermecătoare de primăvară. Cu un parfum care te poartă prin cele mai armonioase note olfactive și un aspect care cucerește orice privire, bujorii nu pot lipsi din topul celor mai frumoase flori din lume.
• Lysianthus (sau Eustoma) – Cu o gingășie inconfundabilă și o delicatețe prețioasă, lysianthus impresionează de la prima vedere cu o eleganță aparte. Jocurile de culori sunt fermecătoare, iar o astfel de floare exprimă într-un mod unic aprecierea, mulțumirea și admirația.
• Hortensiile – Farmecul hortensiilor este surprins în legende care străbat numeroase continente și epoci și mai presus de toate poveștile care s-au scris despre ele, hortensiile și buchetele cu hortensie comunică și astăzi expresia sinceră a iubirii și mulțumirea. Înțelesurile care se ascund în spatele hortensiei sunt: recunoștință și onestitate, înțelegere profundă între oameni, abundență și prosperitate, har și frumusețe. Foarte important de știut, hortensia este floarea simbol pentru aniversarea a 4 ani de căsătorie. Hortensiile se găsesc în nuanțe de roz, albastru, violet, alb.
• Freziile – Prin parfumul lor inconfundabil, cât și prin inocența și puritatea acestor flori, orice buchet devine mai vibrant. Delicatele flori de frezii, remarcabile prin minunatele lor eflorescente şi a aromei lor citrice, răcoritoare, floral-lemnoase, poartă semnificaţiile simbolice ale inocenţei, dragostei platonice, chibzuinţei, înţelepciunii, încrederii, perseverenţei şi prieteniei. Buchetele de frezii colorate divers semnifică frecvent încrederea, echilibrul, comuniunea, şi sunt potrivite ca daruri pentru o colegă, o prietenă ori o femeie din familie. Potrivit simbolismului coloristic general al florilor, frezia roşie indică pasiunea, cea roz, iubirea maternă, iar cea galbenă, fericirea şi reînnoirea.
• Flori ca piciorul cocoșului și iasomie simbolizează veselia. Sângele voinicului semnifică plăcerile delicate, în timp ce zămoșița – frumusețea delicată, iar cameliile – simbolul frumuseții.
• După cum probabil că știi deja, ghioceii prevestesc venirea primăverii. Acest lucru îi atribuie florii și multe alte semnificații, cum ar fi simbol al speranței și al bucuriei. Întrucât ghioceii cresc în condiții foarte grele și înfloresc în ciuda temperaturilor foarte mici aceștia sunt văzuți ca un semn al rezistenței și al curajului. De asemenea, ghiocelul este văzut în diferite feluri și în funcție de zona geografică. Astfel, creștinismul est-european atribuie acestuia anumite semnificații aparte: smerenia și umilința, în timp ce în Anglia, ghiocelul poartă semnificații negative, fiind considerată floarea morții.
• Lăcrămioara prevestește fericirea, iar ciulinul, o plantă spinoasă, simbolul național al Scoției, semnifică atât răul, cât și protecția. Creștinii cred că simbolizează suferințele lui Hristos. Ienupărul semnifică, de asemenea, protecția, iar despre isop se crede că alungă toate relele.
• Orhideea – Din vechi timpuri orhideea este asociată cu fertilitatea, virilitatea și sexualitatea. Florile de orhidee se găsesc în diferite forme și mărimi. Toate au însă o frumusețe delicată, sculpturală și poartă totodată simbolul rafinamentului, luxului și misterului. Țineți cont că deși orhideele simbolizează iubirea, frumusețea, eleganța, culoarea particulară a acestei flori poate modifica înțelesul: orhidee albastră – raritate, orhidee roșie – putere și curaj, orhidee roz – nevinovăție, feminitate, orhidee albă – inocență, puritate, eleganță și frumusețe, orhidee violet – admirație, respect.
• Calele reprezintă alegerea multor mirese. Sunt considerate aducătoare de noroc în căsnicie, iar elegantele buchete pe care le găsiți în diferite culori dețin o semnificație aparte – cale albe – puritate, nevinovăție, cale galbene – recunoștință, cale roz – apreciere, romantism, cale negre – eleganță, mister, cale roșii – frumusețe, curaj.
• Când vine vorba de trandafiri, literalmente fiecare culoare simbolizează o emoție diferită. Trandafirii roșii trădează dragostea, cei galbeni semnifică prietenia, un trandafir roz închis este un simbol de apreciere, în timp ce unul roz deschis simbolizează admirația și simpatia. Trandafirii coral reprezintă dorința, iar cei portocalii indică fascinația. Cei purpurii trădează dragostea la prima vedere! Un trandafir alb semnifică nevinovăția și umilința, iar cel de culoarea piersicii reprezintă modestia. Trandafirii roșii și galbeni amestecați într-un buchet simbolizează bucuria. Când trandafiri roșii sau galbeni sunt în buchet cu cei de culoare albă, reprezintă armonia. Frumusețea și eleganța buchetului de trandafiri albi este și o modalitate excelentă de a spune „Mă gândesc la tine”. Culoarea pură a acestor trandafiri semnifică așadar respectul, un omagiu adus noilor începuturi și exprimă speranța pentru viitor. În concluzie, trandafirii albi simbolizează atât iubirea pură, dar și recunoștința. Dacă doriți să transmiteți un mesaj plin de bucurie, trandafirii galbeni sunt cei mai indicați. Aceștia sunt un simbol tradițional al prieteniei. Frumoasele buchete de trandafiri galbeni reușesc să ofere o stare de bine, să insufle căldură și să facă și din cel mai întunecat colț unul cu adevărat însorit. Așadar, țineți cont că trandafirii galbeni exprimă sentimente calde de prietenie, optimism, bucurie, și pot fi oferiți în semn de mulțumire, pentru a felicita o persoană sau pentru a-i însenina ziua. . Trandafirii roz simbolizează recunoștința, aprecierea și admirația. A miza pe frumusețea unui buchet de trandafiri roz este cu siguranță o alegere potrivită.

Semnificația culorii florilor

Culorile sunt foarte importante în viața noastră (poate cele mai importante), întrucât exprimă starea de spirit, emoțiile și mesajele pe care dorim să le transmitem. Încă din perioada Egiptului antic fiecărei culori îi este atribuită o semnificație simbolică. În Grecia antică această semnificație simbolică a culorii avea o deosebită importanță. La fel și în China, India, dar și în arta creștină timpurie, fiecărei culori i-au fost atribuite mesaje și chiar sentimente.
• Portocaliul este rezultatul amestecului culorilor roșu și galben, fiind una dintre cele mai vechi dintre culori. Semnificația sa emoțională este dorința. Este legată de energia fizică și mintală, activitate și creativitate. Alegerea culorii portocaliu sugerează nevoia de a căuta experiențe intense. Portocaliul simbolizează fericirea, bucuria, satisfacția deplină pentru un succes deja atins.
• Alb – Lumina albă conține toate cele șapte culori ale curcubeului. Este culoarea purității, a nevinovăției, a inocenței, nașterii, dar și a preciziei. În arta creștină timpurie erau pictate în alb hainele sfinților, ale celor cu inima curată și ale copiiilor. Albul oferă multa energie, este revitalizant și eliberează mintea. Poate avea o semnificație diferită în funcție de tonalitate. De exemplu, o tonalitate deschisă simbolizează ingenuitate, în timp ce o tonalitate mai închisă poate simboliza agresivitate reprimată. Este cea mai utilizată (non)culoare la ceremonii.
• Albastru – Este culoarea mării și a cerului și simbolizează calm și liniste. Este culoarea contemplării, a armoniei sufletești și a intensității sentimentelor. Privită timp îndelungat, această culoare are un efect liniștor, transmițând satisfacție și armonie.
Galben – Simbol al soarelui și al înțelepciunii, dar și culoarea aurului, galbenul sugerează idealism și acțiune. Galbenul este simbolul tinereții și al nemuririi divine, fiind culoarea zeilor.
• Roz – Rozul este culoarea emoțiilor și a sentimentelor. Reprezintă sensibilitate, blândețe, căldură și exprimă sentimente de dragoste și bunătate. Terapeutic rozul acționează asupra sistemului nervos. Se spune ca rozul relaxează și că persoanele care aleg această culoare vor putea respinge mai ușor tot ce este neplăcut.
• Roșu – Roșul este culoarea pasiunii și a iubirii, a dinamismului și a vitalității, a senzualității, dar și a autorității și a mândriei. Este prima culoare a curcubeului, prima pe care copii învață să o recunoască, prima culoare căreia oamenii, din cele mai vechi timpuri, i-au dat nume. Este culoarea mișcării și a activității și exprimă dorința în toate formele sale: dorința de a ajunge la un rezultat, succesul, puterea și vitalitatea. În creștinism și în sărbătorile religioase și sacre simbolizează pasiunea lui Hristos, credința, iubirea, puterea, demnitatea, curajul, însă este și culoarea cruzimii și a martirilor.
• Violet – Violetul este un amestec între roșu și albastru. Este o nuanță distinctă care păstrează unele proprietăți ale celorlaltor culori care i-au dat viață. Violetul poate sugera magie, dorință realizată, o stare specială în care dorințele sunt îndeplinite.

O primăvară plină de energie, entuziasm şi bucurii!

Autor: Alina Andrei, RADOR

Surse:
„1000 de simboluri – semnificația formelor în artă și mitologie“, de Rowena și Rupert Shepherd, publicată în 2007 de Editura Aquila
https://cluj.com/articole/martisor/
https://historia.ro/sectiune/actualitate/semnificatia-martisorului-579153.html
https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martisorul-origine-semnificatie-68808.html
https://www.delicateseliterare.ro/martisorul-origini-semnificatii-legende-si-traditii/
http://www.universdecopil.ro/martisoare-simboluri-si-semnificatie.html

Simbolismul, tradiția și legendele Mărțișorului

https://www.diane.ro/2010/02/martisorul-de-1-martie-traditie-simbol.html
https://www.almanac.com/flower-meanings-language-flowers
https://www.southernliving.com/garden/plants/flower-meanings
https://www.goodhousekeeping.com/home/gardening/g2503/surprising-flower-meanings/?slide=1
https://www.bloomandwild.com/floriography-language-of-flowers-meaning