Context
La 1 martie 1867 apărea, la Iași, revista ”Convorbiri literare”. Publicația a intrat în patrimoniul național odată cu iluștrii ei fondatori, redactori și colaboratori, deveniți clasici ai literaturii române: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți, George Coșbuc, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești și alții.
Revista, aparținând societății ”Junimea”, a apărut bilunar (în primii cinci ani) şi apoi lunar, la Iaşi (până în 1885), apoi la Bucureşti (până în 1944, cu o întrerupere între anii 1916-1919).
O necesitate culturală
Cu patru ani înainte fusese înființată societatea Junimea, de către Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, P.P.Carp și Iacob Negruzzi. Societatea țintea activități culturale iar una dintre primele inițiative a fost organizarea unor prelegeri (prelecțiuni populare), mai ales pe teme filosofice. ”Junimea” era „o adunare privată de iubitori ai literaturii și ai științei, de iubitori sinceri” (Titu Maiorescu). Existența unei publicații era oportună și datorită preocupării tot mai largi a junimiștilor, care includea filologia, istoria și, bineînțeles, literatura. Mentorul Junimii a fost Titu Maiorescu, cel care imprimă spiritul critic, pledează pentru criterii valorice și pentru autonomia esteticului.Titu Maiorescu vine cu propunerea de a înființa și un jurnal literar ”în care s-ar tipări scrierile citate și aprobate de societate și în care să putem rezuma o parte din discuțiile noastre ce prezintă un interes general” (Iacob Negruzzi). Toți au fost de acord și au urmat întrebările: Cum se va numi acest „copil” al „Junimii” și cine va fi directorul?
Iacob Negruzzi opinează că „o denumire potrivită ar fi «Convorbiri literare»”. „Primesc și eu acest titlu, declară Maiorescu, fiindcă este fără pretenție”, la care adaugă: „Tu ai găsit numele, tu ești dator să conduci revista, fii tu redactorul «Convorbirilor literare»!”.
Prin urmare, revista „Convorbiri literare”, ca organ al societății „Junimea”, apare la Iași, 1 martie 1867, avându-l ca director pe Iacob Negruzzi. Primul număr e tipărit în 300 de exemplare, cu o prefață de Iacob Negruzzi și cu studiul lui Titu Maiorescu, „Despre poezia română”, care va apărea în primele șapte numere consecutiv. Datorită succesului, apare o a doua ediție, cu 500 sau chiar 800 de exemplare.
În primii șase ani, a apărut bilunar, apoi – lunar. Revista promova critică obiectivă și continua tradiția „Daciei literare”, „ca punct de întâlnire și înfrățire” pentru scriitorii din toate provinciile românești.
În prima decadă a „Convorbirilor literare”, Titu Maiorescu își publică principalele studii: „Poezia română la 1867”, „În contra direcției de astăzi în cultura română” (1868), „Asupra poeziei noastre populare” („Convorbiri literare” de la 15 ianuarie 1868”), „Observații polemice” (1869), „Direcția nouă în poezia și proza română” (1872). Aceste studii apar în prima etapă a „Junimii”, cu desfășurare la Iași, o perioadă cu accente de critică violentă, orientată în trei direcții: limbă, literatură și cultură. Acum se elaborează principiile sociale, lingvistice și estetice ale junimismului.
În aceeași decadă, își publică Vasile Alecsandri „Pastelurile”, majoritatea lor în intervalul 1868 – 1869, și poeziile din volumul „Legende”, apărute cele mai multe între 1872 – 1875.
Mihai Eminescu publică o parte din poeziile sale: „Epigonii” (1870), „Floare albastră” (1873), „Dorința” (1876) etc.
A doua etapă a „Junimii” (1874 – 1885) cuprinde activitatea desfășurată atât la Iași, cât și la București, și se caracterizează prin consolidarea „noii direcții”, cu diminuarea criticismului junimist. În paginile revistei „Convorbiri literare” apare studiul lui Titu Maiorescu, „Literatura română și străinătatea” (1882), de asemenea, apar poezii ale lui Vasile Alecsandri („Ostașii noștri”) și operele de maturitate ale lui Mihai Eminescu, Creangă și Caragiale. Străluceau, în paginile revistei, nume ca Eminescu, Caragiale, Creangă, apoi Alecsandri, Slavici, Duiliu Zamfirescu, Delavrancea, Odobescu, Coșbuc. Filosofia e reprezentată de Vasile Conta, iar istoria de A.D.Xenopol. Multe dintre textele acestor autori sunt citite mai întâi în ședințele Junimii, desfăsurate în casa lui Vasile Pogor iar ulterior în casele lui Titu Maiorescu, în Iași și București.
S-au publicat, în paginile ”Convorbirilor literare”, opere rămase în patrimoniul literaturii române: mari texte eminesciene, printre care ”Mortua est”, ”Scrisorile”, ”Luceafărul”, capodoperele lui Caragiale ”O noapte furtunoasă”, ”O scrisoare pierdută” și ”D-ale carnavalului”, Creangă cu ”Moș Nichifor Coțcariul” și ”Amintiri din copilărie”, Duiliu Zamfirescu – ”Viața la țară” și ”Tănase Scatiu”, Slavici – ”Budulea Taichii”, ”Popa Tanda”.
Astfel, ”Junimea” și ”Convorbiri literare” au reușit să-și impună valorile, câștigând totodată bătălia, pornită de Maiorescu, împotriva mediocrității și a imposturii.
Revista a contribuit, prin traduceri, la cunoașterea și împărtășirea către public, pentru marile valori ale literaturii universale. Astfel, au tradus Olănescu – Ascanio, Șt. Vârgolici și Iacob Negruzzi, capodopere ale unor autori ca: Homer, Boileau, Dante, Leopardi, Petrarca, Hugo, Musset, Heine, Lamartine, Baudelaire, Rilke etc. Primii 25 de ani reprezintă perioada cea mai fructuoasă a „Convorbirilor”.
Ultima etapă a „Junimii” începe după 1885, când este mutată la București, odată cu revista „Convorbiri literare”, după ce veniseră pe rând în Capitala României, inițial Titu Maiorescu, apoi cei mai mulți junimiști, ultimul fiind Iacob Negruzzi, directorul revistei, unii dintre ei ocupând funcții politice.
Activitatea se estompează pentru că unii au intrat în politică, alții au îmbătrânit. A fost schimbat formatul revistei, fiind editată la tipografia Socec & Teclu. La conducerea revistei se perindă mai mulți directori: Ion Bogdan, din ianuarie 1902, și fratele său, G. Bogdan – Duică, istoric literar, care se ocupă de partea literară, apoi D. Evolceanu. Din ianuarie 1907, un nou director, un eminent geograf și literat amator, Simion Mehedinți, iar din 1924, Al Tzigara – Samurcaș, critic de artă și, în fine, ultimul diretor, I.Z. Torouțiu, istoric literar, un pasionat al documentelor literare, până la 1 martie 1944, când revista este interzisă.
În toată această perioadă, revista nu mai este consecventă principiilor inițiale, devine cumva prea elitistă, capătă un caracter preponderent universitar, publicând studii istorice, filosofice, filologice și geografice.
„Bătrânele «Convorbiri literare», glorioasa revistă a lui Titu Maiorescu, notează Liviu Rebreanu, se află de vreo două decenii în agonie, încăpută pe mâini nepricepute, se depărtase de actualitatea literară, anchilozându-se tot mai adânc prin colaboratori și colaborări dureros de mediocre”. Eugen Lovinescu publică în „Convorbiri literare” între 1910 – 1913, „Critica și istoria literară. A zecea muză”, scrieri despre Costache Negruzzi, I.L. Caragiale și cronici.
De fapt, Eugen Lovinescu își dedică ultimii ani ai vieții (m. 1943) istoriei literare, studierii „Junimii”, junimismului și corifeului Titu Maiorescu, ale cărui cursuri le-a audiat în perioada studenției bucureștene: „Monografia” lui Titu Maiorescu, în 2 volume (1940), ,,Titu Maiorescu şi posteritatea lui critică” (1943), „Titu Maiorescu și contemporanii lui”, vol. I şi II (1943-1944), „P. Carp” (1941) și „Antologia ideologiei junimiste” (1942).
Revista „Convorbiri literare” este interzisă în 1944.
Din mai 1970, la Iași, revista „Convorbiri literare” apare într-o nouă serie, editată sub egida Uniunii Scriitorilor. Este o revistă lunară, care urmează tradiția „Daciei literare”, reunind colaboratori locali cu scriitori din toate regiunile țării.
D. Ignea, Andi Andrieși, Horia Zilieru, C. Ciopraga, M. Drăgan, Ion Istrati, mai târziu, Alexandru Călinescu, Daniel Dimitriu și Al. Dobrescu sunt printre primii colaboratori.
Având în vedere mai ales profilul critic, literar, al revistei, sunt atrași colaboratori din afară, din rândul criticilor literari consacrați: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Al. George, Mircea Iorgulescu și alții.
În prezent, revista „Convorbiri literare” este condusă de Cassian Maria Spiridon (director), Mircea Platon (redactor-șef), Dan Mănuca (redactor-șef adjunct), Dragoș Cojocaru (secretar general de redacție), Marius Chelaru, Constantin Dram, Liviu Papuc și Antonio Patraș (redactori).
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie:
Calendar Rador
https://www.convorbiri-literare.ro/
https://historia.ro/sectiune/general/pastelurile-lui-vasile-alecsandri-publicate-565837.html
