Context
La 1 martie 1917, Regele Ferdinand înființa, prin Înaltul Decret nr. 245, o nouă armă, respectiv Regimentul de Tracţiune Automobilă. Regimentul înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată în august 1915 și includea trei batalioane de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. De asemenea, se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi. În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii sa fie recrutați dintre cei activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.
Automobiliștii Militari
Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcție la 29 aprilie 1917.
Într-un raport al comandantului Regimentului de Tracțiune Automobilă, datat 22 mai 1917, se menționează că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane și o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane și 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane și 148 de autosanitare. Regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franța), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) și BernaSaurer (Elveția). Situația nu se remediase nici înainte de declanșarea marilor bătălii din vara anului 1917.
Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete și 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puțin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă față traseelor lungi și drumurilor desfundate din zona frontului.
Au urmat transformări, reorganizări și redimensionări.
Dificultăţile începutului de drum (înzestrarea sub necesităţi cu mijloace auto, ca număr şi putere, traseele lungi şi drumurile desfundate), dificultăţi agravate şi de condiţiile dramatice ale războiului, nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, să-şi îndeplinească datoria faţă de ţară în timpul Războiului de Întregire.
În 1941 au fost înființate primele ateliere de reparaţii auto: mobile, fixe de front şi de zona interioară (batalioane de reparaţii auto) şi centrale. În anii ´70-´80, rolul armei auto s-a evidenţiat în reconstrucţia ţării, în construirea celor mai importante edificii (Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Casa Poporului), precum şi prin intervenţia în situaţii de urgenţă (inundaţiile din 1974-1976, cutremurul din 1977).
În anii care au urmat, s-a urmărit creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei, automobiliştii militari contribuind, de-a lungul timpului, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate. După 1989, structurile armatei s-au modernizat xponenţial, mai ales după aderarea României la Alianţa Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în anul 2004. Prin derularea unor programe majore de înzestrare, au fost achiziționate autovehicule de teren blindate și neblindate – HMMWV, VAMTAC S3, PANHARD – și transportorul blindat pentru trupe PIRANHA IIIC. De asemenea, cadre militare de specialitate auto au participat la operațiile de menținere a păcii sub egida ONU sau în cadrul NATO.
Baza Sprijin Logistic Muntenia, subordonată direct Comandamentului logistic întrunit (CLÎ), are în compunere două batalioane de transport, câte un batalion de deservire şi asigurare de geniu, de mentenanţă şi sprijin teatru de operaţii, un depozit mixt şi un laborator de analize artileristice, precum şi o unitate tehnică de prestări servicii.
Unitățile de transport, mentenanță și deservire îndeplinesc misiuni cu prioritate în folosul structurilor centrale ale MApN și celor care funcționează în subordinea ministrului Apărării Naționale.
În compunerea bazei funcționează și structuri puse la dispoziția NATO, certificate și care au ca principale sarcini sprijinul forțelor din cadrul Alianței dislocate pe teritoriul României.
Ocupându-se atât de transportul de personal, cât şi de cel de armament, muniţii, hrană sau materiale logistice, automobiliştii militari au reuşit să contribuie cu succes la îndeplinirea misiunilor încredinţate, dovedind că reprezintă principalul pilon în susţinerea logistică a luptei.
La mulţi ani tuturor automobiliştilor militari!
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
www.mapn.ro
http://presamil.ro/ziua-automobilistilor-militari/
