Viniciu Grefiens: “Mi-a fost foarte teamă în 1950”
În timpul comuniștilor, “dosarul politic” era esențial. Nu puteai să te angajezi, nu puteai să avansezi decât dacă aveai un “dosar politic” bun. Ideal era să ai origine “sănătoasă”, adică origine muncitorescă. Din când în când, Serviciul de cadre făcea verificări. Și întotdeauna găsea ceva ca să te acuze – o rubedenie în străinătate, o altă rudă care a avut o situație materială bună (“chiabur”, “exploatator”). Cele mai grave învinuiri: “atitudinea antisovietică în timpul războiului” și “atitudine anti muncitorească”. Aceste învinuiri trecute în dosarul de cadre te urmareau toată viața. Chiar dacă erai nevinovat, cu greu puteai să scapi de această pată. Așa s-a întâmplat cu profesorul Viniciu Grefiens, care era angajat pe un post modest la Fonoteca Radio și în 1950 a fost dat afară.
„Pe 12 ianuarie 1950 mi s-a dat o hârtie în mână: „Vă aducem la cunoștință că ați fost îndepărtat din serviciu pentru atitudine anti-muncitorească”. Mi-am făcut cruce! Ce muncitori, mă? Că aici nu lucrăm cu muncitori! Ce-am făcut?! Am dărâmat orânduirea socialistă?! Domnule, asta era o formulă foarte gravă atunci! Foarte gravă! Putea oricând să te ridice, cum vedem azi pe la „Memorialul durerii!” Oricând te putea lua și te uita cineva cinci – șase ani într-un loc. Nu întreba nimeni de tine. Foarte simplu era! O formulă foarte gravă. Mie mi-a fost foarte teamă atunci. Noroc că eu predam la o școală elementară! Serviciul de cadre din Radio s-a dus la această școală și a luat legătura cu directorul. Directorul care mă aprecia foarte bine a spus: ” Dom’le, pe mine nu mă interesează unde a fost și ce a făcut. Eu-s mulțumit de dânsu’ cum face aici treaba…” Și așa am scăpat. Și eu mi-am zis: „Dom’le, eu sunt în învățământ! Am continuitate aici. Nu îmi mai trebuie Radio-ul!” Apoi eu am făcut o cerere la Conservator unde colegii mei erau foarte bine văzuți. Unul dintre ei era un fel de prorector. Și am intrat la Conservator. Mă împiedicam însă de faptul că am lucrat la Radio! Și m-a chemat într-o zi Vasile Moldovan, care era ministru adjunct la cultură. „Domnu’ Grefiens, dumneata ai lucrat la Radio?” Zic: „Da”. „Da’ ce-ai făcut acolo?” „Dom’le, ce să fac?! Am fost în Radio când a murit Jdanov, la fel când a murit Dimitrov. Eu nu știu nimic să fi făcut… Da’ văd că aveți pe masa dosarul meu! Sunt cadru tânăr, spuneți-mi, poate am greșit ceva, nu mi-am dat seama!” Vasile Moldovan îmi spune: „N-ați făcut nimic, dom’le! N-ați făcut nimic.” Și textual: „Noi știm că Radio ținea puțin și de cultură. Noi știm că la Radio s-au făcut foarte multe mă-gă-rii!” Exact termenul. „O să mai vedem. Bun! Vă semnez acum decizia de numire la Conservator și de mâine vă prezentați”. Și m-am prezentat bine-mersi până în 1991. Am fost 30 de ani profesor la Conservator”.
[Interviu realiza de Octavian Silivestru, 1997]
