Mihaela Doboș: Dacă soțul și soția lucrau în Radioteleviziune, unul trebuia să plece!
Epurări în Radio au fost multe după venirea regimului comunist. Cei dați afară au fost învinuiți că au făcut propagandă pentru frontul de est în timpul războiului (1945), că nu au dosar politic bun (1950), ca sunt deviaționiști de dreapta (1954), că au rude în străinătate (1973). În 1979 a fost găsit un nou criteriu de dat afară: ambii soți lucrau în Radioteleviziune. Unul dintre soți trebuia să plece. S-au întocmit liste cu cei care urmau să fie dați afară. În cele din urmă s-a intervenit și toată lumea a rămas pe loc. Un martor al acestor frământări a fost Mihaela Doboș de la Redacția Muzicală.
„În anul 1973, la un an după ce am venit la Radio, au fost “restructurări”. Cred că pe criterii de dosar. Cred că n-a fost un alt criteriu… până la un punct. Au fost şi câţiva care au fost daţi afară pe criterii profesionale, care n-aveau nici o bubă la dosar, dar pentru că trebuia îndeplinit un anumit număr [de oameni dați afară] atunci au trecut şi în zona profesională. Nu mai ştiu exact… era o proporţie însemnată pentru noi atunci, 20 de oameni dacă au fost daţi afară însemna ceva pentru noi. Cert este că mie nu mi-a spus nimeni că din cei care intraserăm cu un an în urmă în Radio poate să plece acasă. Şi se făcuse noaptea, oamenii erau chemați pe rând la redactorul-şef şi li se spunea: “Tu eşti eliberat, te duci…” Încercau să le găsească şi soluţii, adică le spunea: “Mergi acolo, am vorbit. Te duci acolo, vei fi primit…” Adică…s-a încercat… Şi mie nu mi-a spus nimeni că pot să plec acasă şi seara târziu când am ieşit pe culoar şi cand m-a văzut secretara lui Vasile Donose mi-a zis: “Tu ce cauţi aici?” “Păi, aştept să mă cheme”. “Du-te acasă! Voi trebuia să plecaţi de mult acasă”. Zic: “Nu mi-a spus nimeni”. Zice: “Îmi pare rău, du-te acasă! Voi n-aveţi nici o problemă”. De-abia intraserăm [în radio] şi se aşteptau lucruri mari.
Al doilea moment a fost în 1979, când s-au întocmit liste de dare afară a unuia din membrii familiilor care existau în Radioteleviziune. Ştiţi asta? Soţul meu intrase între timp şi el în Televiziune […] și unul dintre noi trebuia să plece [din Radioteleviziune]. Asta era stabilit de conducere, nu ştim pe ce criterii. Erau foarte multe cazuri, inclusiv Silvia Ciurescu din Televiziune, eram şi eu pentru că soţul meu lucra în Televiziune, era şi Olga Dăescu împreună cu Valeriu Dăescu, era Coralia Meteleanu… erau foarte mulţi! Noi aflasem, pentru că listele până la urmă au fost… divulgate. Și dimineața la ora 8, urma să fim chemați pe rând să ne spună care pleacă. Țin minte că dintre noi doi trebuia să plece soţul meu din instituţie şi eu eram păstrată … se hotărâse cine să plece. Şi cu o zi înainte de a fi chemați ne-am dus la dl Fejeş, care era director general adjunct al instituţiei, un om extraordinar de bun şi de cald. Şi i-am spus: “Dl Fejes, vreau să plec eu, să rămână soţul meu. Plec eu, o să găsesc undeva [de lucru]. El e bărbat, să rămână aici …” Erau nişte locuri, se pare, la Electrecord, la Editura Muzicală, nu ştiu pe unde… Şi dl Fejes a spus: “O să vedem”. Atât a spus. Şi a doua zi trebuia să fim chemaţi ca să fim înştiinţaţi oficial care pleacă şi cum pleacă. Dar, la 8.30, a apărut zvonul: “S-a anulat totul. Se pare că [Ilie] Ciurescu….. a reuşit să blocheze toată această mascaradă.” Nu poți să-i dai afară pentru că la aceeaşi instituţie sunt soţ şi soţie. Nu era nici criteriu de dosar nici criteriu professional. Nu era.
Un alt moment a fost în 1982, când au fost scoşi de pe post colegii noştri cu dosare proaste, care aveau rude rămase în străinătate după ce fuseseră primiți în Radio. Pe parcurs, după ce au fost primiți în Radio, le-a fugit un frate, le-a fugit o soră, le-a fugit un văr, le-a fugit cineva. Prin canalele securităţii şi canalele de partid instituţia a fost înștiințată cine trebuia să plece. Acei oameni nu mai aveau dreptul să intre în emisie, nu mai aveau dreptul cu vocea, nu mai aveau dreptul nici cu numele. Au existat presiuni ca să plece singuri. Unii au plecat, dar cred că au făcut rău, pentru că cei care au rămas au reuşit să apuce Revoluţia şi să-şi construiască o carieră pe măsura pregătirii lor şi a talentului lor, pentru că erau oameni foarte buni! La un moment dat au început să intre cu vocişoara pe spaţii mai mici, mai ascunse, noaptea, dimineaţa în zori. Apoi semnau cu un nume trunchiat sau cu un pseudonim. Până la urmă au intrat în emisie.
Eu am fost fericită că am lucrat cu oameni deosebiți la Redacția Muzicală. Noi eram profesionişti. Noi ne vedeam de treaba noastră, eram toţi absolvenţi de facultate, lucram cu regizorul Cristian Munteanu, cu Julieta Ţintea, cu Liviu Grăsoiu, cu Vasile Manta de la Teatral…”
[Interiu realizat de Octavian Silivestru, 2012]
