Două femei, ambele implicate în viața politică a țărilor lor, au ajuns pe prima pagină a ziarelor străine, dar, din nefericire, destinele lor nu sunt deloc asemănătoare
Una dintre ele, Svetlana Tihanovskaia, este lidera opoziției din Belarus, pe care, după cum aflăm din cotidianul britanic The Independent, “o instanță din țara sa a condamnat-o în contumacie la 15 ani închisoare pentru trădare”. Același ziar subliniază că, potrivit declarațiilor sale, „statul s-a transformat într-un mare KGB”. „Sistemul se răzbună pe mine și pe toți belarușii – se răzbună pentru faptul că, în 2020, am ales libertatea, pentru faptul că nu am renunțat și nu am dat înapoi, ci ne-am continuat lupta”, ar fi spus Tihanovskaia, citată de același ziar. Potrivit ziarului francez Le Figaro, Tihanovskaia ar mai fi spus că a fost vorba despre „un simulacru de proces, iar destinul statului belarus și cel al Ucrainei sunt legate”. Tot din Le Figaro mai aflăm că un alt „disident belarus, Pavel Latușko, a fost condamnat la 18 ani închisoare, procesul fiind calificat drept o farsă”.
Dar dacă, potrivit ziarelor, disidenta belarusă s-a refugiat acum în Lituania de teama represaliilor, în Estonia vecină, o altă femeie pare să se afle în fața unui viitor promițător. Este vorba despre premierul estonian Kaja Kallas, care, după cum afirmă ziarul francez Le Monde, „a triumfat în urma alegerilor legislative de acum două zile, chiar dacă”, potrivit aceluiași ziar, „mulți alegători rusofoni s-au abținut sau i-au susținut pe candidații proruși”. Cotidianul spaniol El Mundo subliniază că „partidul Reforma al Kajei Kallas și-a surclasat principalul rival, un partid de extremă dreaptă, care se pronunța împotriva migrației și împotriva livrărilor de armament destinate Ucrainei”. Tot El Mundo informează că, potrivit declarațiilor Kajei Kallas, „țara sa este interesată să ajute Ucraina. Acest lucru va fi o prioritate în anul 2023 până când Rusia va fi dezarmată”, ar fi spus Kaja Kallas, citată de același ziar.
Dar Rusia este departe de a fi dezarmată, iar războiul său din Ucraina continuă. Totuși, vajnicul susținător al armatei ruse, grupul mercenarilor Wagner, se plânge că nu ma are muniție. Mai mult, dacă răsfoim ziarul rusesc de limbă engleză, Moscow Times, aflăm că „șeful grupului, Evgheni Prigojin, s-a plâns că forțele sale încă mai duc lipsă de muniție și chiar lansează acuzații de trădare. ‚Încercăm să înțelegem care sunt motivele – obișnuita birocrație sau o trădare?’”, ar fi spus Prigojin, citat de același ziar. În privința înarmării însă, ziarul moscovit Pravda titrează că “sute de tancuri și de blindate din SUA au fost transferate în Polonia”. Apoi, referindu-se la recenta întrevedere dintre președintele american Joe Biden și cancelarul german Olaf Scholz, același ziar lansează și o serie de întrebări, dintre care cităm: „Oare SUA și Germania au convenit escaladarea conflictului din Ucraina?” sau: „Va dori Germania să lupte până la ultimul german?” Și tot Pravda îl citează pe Mircea Geoană, adjunctul secretarului general al NATO, care ar fi spus că „este timpul ca Moldova să aleagă între calea europeană și Rusia”. Cât despre războiul Rusiei din Ucraina, un alt ziar moscovit, Izvestia, publică fotografia unui soldat rus în fața unor dărâmături, sub care subtitrează ironic: „Asta nu e o suburbie, ci e orașul Bahmut. Forțele ruse continuă să-i alunge pe luptătorii ucraineni dintr-unul dintre cele mai mari orașe din Donbas”.
Dar, din ziarul american The New York Times, evenimentele din Bahmut se văd altfel: „Aproape încercuiți, soldații ucraineni îi resping totuși pe ruși”, subliniază un articol. Același ziar mai titrează că „un general ucrainean dorește ca luptele pentru Bahmut să continue”.
În sfârșit, Turcia revine în prim-planul evenimentelor, dar, de această dată, scena politică este cea care atrage atenția presei. Din ziarul elen Kathimerini aflăm că „opoziția din Turcia pare să-și strângă rândurile”. Potrivit ziarului elen, „principalul partid de opoziție a acceptat ca primarii din Istanbul și Ankara să ocupe funcția de vicepreședinți în cazul în care alegerile prezidențiale, programate în luna mai, vor fi câștigate de Partidul Republican al Poporului (CHP)”. Nu știm însă care ar fi șansele, întrucât titlul unui articol din ziarul britanic The Guardian subliniază: „În urma unor dispute publice, opoziția turcă s-a oprit asupra unui candidat prezidențial titrat., în vîrstă de 74 de ani”. După care urmează comentariul unui analist: „Erdogan o să aibă timp de manevre – o zi, o săptămână, două luni”. (Alexandru Danga, Agenția de presă RADOR)
