Femeile își cresc feminitatea atunci când se întâlnesc și sunt făcute să coopereze între ele, nu să fie în competiție, a declarat, miercuri, pentru RADOR, psihologul Emma Toader, specislist NLP (programare neurolingvistica) și autoarea cărții „Porția de fericire”.
Potrivit psihologului, competiția este atributul masculinității. Ea a spus că, în aceste timpuri, femeia trebuie să redevină Femeie, pentru că a uitat asta, a uitat cum să se îmbrace, cum să se relaxeze și cum să se iubescă.
Autoarea cărții a mai spus că femeia puternică este cea care își știe și își onorează valoarea.
„Mamele ne învață să fim docile și previzibile, să suportăm și ce nu ne place, să lăsăm de la noi, să înghițim nemestecat, dacă e nevoie. Să îl înțelegem pe celălalt, chiar dacă asta e în contradicție cu nevoile noastre. Să hrănim, chiar dacă suntem hrănite. Să ne sacrificăm, pentru că, astfel, vom deveni martire. Greșit! Asta va da, mai devreme sau mai târziu, eroare! Femeia puternică nu e asta. Asta e femeia slabă, fără forță, fără curaj.
Femeia puternică e femeia care își știe valoarea și care e imprevizibilă
Pentru că se descoperă mereu și mereu! Femeia puternică e cea care iubește schimbarea, tot așa cum natura iubește anotimpurile. Femeia puternică creează lumea sa în armonie și iubire!” – a adăugat psihologul
Potrivit acesteia, femeile, mai ales cele care se cred puternice, au de învățat și de integrat lecția vulnerabilității, ele au de trecut de la starea de activ la cea de pasiv, de la verbul a face la verbul a fi. Femeia doar trebuie să fie în relaxare și bucurie și restul se face.
„Femeia care nu are activată fetița interioară, pentru că în copilărie, a fost mai mult mama mamei sau a tatălui și nu fetița, va continua și la maturitate să exerseze rolul de mamă pentru toți. Nu știe să se răsfețe și nu știe să se lase răsfățată. E o limbă nouă, pe care trebuie să o învețe. Nu știe cum e cu iubirea de sine. Crede că a da e misiunea ei în viață, dar faptul că nevoile ei nu sunt satisfăcute și nu primește ce are nevoie, creează un dezechilibru, care duce la somatizare, în multe cazuri. Se îmbolnăvește” – a spus specialistul în programare neurolingvistică.
Potrivit psihologului, Fetița interioară este fetița fără griji, care se joacă, râde, dansează, care e plină de entuziasm și de iubire. Fetița interioară dăruiește admirație și iubire și primește sprijin, ocrotire și tot ce are nevoie material. E cea care are curaj să spună ce o doare, când o doare și ce își dorește. Nu îi este rușine și nu se teme de judecata celor din jur.
De obicei, femeile „puternice” își dau puterea lor altora – mamelor, soților, taților lor și, apoi, oricărei autorități.
Or, să fii femeie puternică este să îți iei puterea înapoi, nu să o dai altora, care să te evalueze după chipul și asemănarea lor.
Femeia care nu mai e în luptă cu ea și cu ceilalți este o femeie puternică
”Când ai putere, nu te mai risipiești, nu te mai irosești prin viață. Nu mai joci după regulile celorlalți, ci pui tu regulile tale după care joacă ceilalți. Dacă, în viața reală, femeia care nu a fost o astfel de fetiță, ea poate prin imaginație și prin intenție, să își contureze o astfel de fetiță interioară. Femeia devine entuziasmată și jucăușă cînd își face timp pentru ea și pentru întâlnirea ei cu Dumnezeu și când își exercită pasiunile, oricare ar fi ele: scrisul, pictatul, cântatul, grădinăritul…etc, ceva ce îi face mare plăcere și o încarcă. Statul cu ea în liniște o ajută să afle ce vrea și ce nu vrea, să sorteze, să se autoobserve. E ca și când femeia matură de acum se întâlnește cu fetița rânită de atunci și îi dă ce are nevoie și o asigură pe fetiță că este în siguranță și mai ales că merită să fie fericită!”, a explicat psihologul.
Székely Ervin, RADOR – 8 martie
