Cristian Popișteanu: „În anii ‘50 Radioul a fost controlat de consilierii sovietici.”
Încă din toamna anului 1944 autoritățile militare sovietice au început să controleze principalele instituții ale țării. Au fost trimiși “consilieri” care aveau rolul de a se asigura că linia trasată de Moscova este respectată. În același timp, au început să fie arestați sau amenințați cu arestarea cei care nu erau considerați siguri de către sovietici, cei care nu aveau un “dosar bun” muncitoresc. Astfel, la Societatea Română de Radiodifuziune primele arestări au avut loc în noiembrie 1944. La 29 noiembrie a fost arestat Eugen Boureanu, directorul radiojurnalelor, fiind acuzat de legionarism. Tot în perioada aceea, Gh. D. Mugur, subdirectorul general al Direcției Programelor, și Val Mugur, directorul Direcției Programelor Centrale, au fost făcuți răspunzători de către maiorul Koncenko de la cenzura militară sovietică de faptul ca programele Societății Româna de Radiodifuziune nu reprezintă “spiritul vremurilor de azi”, ceea ce furniza un motiv pentru a fi destituiți și chiar aretestați. Martor la aceste ingerințe ale “consilierilor” sovietici a fost – pe atunci – tânărul Cristian Popișteanu, care, între 1950 – 1963, a lucrat la Direcția emisiunilor politice și apoi la Direcția emisiunilor culturale.
„Trebuie spus că în anii ’50 Radioul era supervizat nu numai de Partidul Comunist, nu numai de Direcţia Presei şi de Cenzură, nu numai de organele speciale [de Securitate], dar şi de consilieri sovietici. În clădirea Radioului la etajul VI se afla un birou la care se aflau unul sau doi consilieri sovietici. În cea mai mare parte era unul, dar au fost şi doi. Erau mai ales doi pentru că unul era pentru tehnică şi unul era pentru partea politică. Aceşti consilieri ştiau foarte bine româneşte, deşi uneori li se traduceau materialele. Ei de obicei erau basarabeni, dar erau şi alţii de la Moscova care învăţaseră româneşte. Consilierul sovietic practic trebuia să ştie tot, respectiv toate programele. Trebuia să le primească înainte, deseori cerea şi articolele şi comentariile care se difuzau. Se interesa de tot ce reprezenta emisiunea ca atare. Însă consilierii sovietici nu vorbeau cu noi, deci practic relaţia se desfăşura efectiv la nivelul conducerii Radioului, respectiv preşedintele şi, în cel mai rău caz, vicepreşedintele. Nu cobora mai jos, adică nici redactorii-şefi nu aveau această posibilitate. Ei participau la toate şedinţele Radioului. La aceste şedinţe am participat şi eu câţiva ani, atâta timp cât am lucrat la Secția de control al emisiunilor. Încetul cu încetul influenţa consilierilor sovietici a scăzut, în aşa fel că la sfărşitul anilor ’50 ei au dispărut din Radio”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
