Războiul din Ucraina, libertatea presei și condiția femeii în societatea contemporană sunt printre temele cele mai vizibile în paginile presei internaționale.
„Kievul a negat miercuri orice implicare în sabotajul de anul trecut contra gazoductelor Nord Stream 1 şi 2 pe care The New York Times îl impută unui «grup pro-ucrainean», pe baza unor informaţii obţinute de serviciul de informaţii american”, scrie ziarul francez Le Point. El explică: „cele două gazoducte au fost în centrul unor tensiuni geopolitice, alimentate de decizia Moscovei de a întrerupe livrările de gaz către Europa drept represalii contra sancţiunilor occidentale”. Agenția italiană Ansa transmite că „în teren continuă lupta foarte grea pentru cucerirea orașului Bahmut. Potrivit grupului Wagner, forțele ruse au preluat controlul total asupra părții de est a orașului”; în schimb, „forțele ucrainene informează că au respins în ultima zi peste 100 de atacuri inamice în regiunea Donețk”. Presa ucraineană continuă să evidențieze abuzurile militarilor uși. Astfel, de la agenția RBC aflăm că în teritoriile ocupate „ocupanții fac presiuni asupra localnicilor care nu vor să-și trimită copiii la școlile rusești”, care sunt de fapt „centre de propagandă”. „Părinții sunt amenințați cu amenzi, dar și că le vor fi luați copiii.” În orașul Kreminna din Luhansk „rușii îi evacuează pe localnici din propriile case” pentru a-i caza pe noi recruți aduși din Rusia. Iar Ukrainska Pravda scrie că în regiunea Zaporijjia „ocupanții pur și simplu confiscă cerealele de la fermierii locali, sub pretextul că le cumpără – la prețuri semnificativ reduse”. Aceeași publicație relatează că secretarul general al ONU a sosit la Kiev pentru a treia oară, cu scopul de a „negocia o prelungire a acordului privind exportul cerealelor ucrainene”. Acordul pentru exportul prin Marea Neagră, prin zona controlată de ruși, expiră pe 18 martie, iar ONU propune o nouă prelungire. În raportul lor anual non-secret de evaluare a amenințărilor agențiile americane de informații au comunicat miercuri că „pe măsură ce Rusia se confruntă cu pagubele importante provocate de război, Moscova va deveni tot mai dependentă de capacitățile sale nucleare, cibernetice și spațiale”, consemnează CNN. Pierderile grele de pe câmpul de luptă „au degradat capacitățile convenționale terestre și aeriene ale Moscovei și i-au sporit dependența de armele nucleare”. Același raport apreciază că „China își va menține cooperarea diplomatică, militară, economică și tehnologică cu Rusia pentru a continua să încerce să provoace SUA, chiar dacă acest lucru îi va limita sprijinul public” internațional. Publicația turcă Yeni Şafak preia declarațiile moderat optimiste ale secretarul general NATO privind posibila „reactivare a Mecanismului Comun Permanent Turcia, Suedia, Finlanda” pe 9 martie, facilitată de Suedia prin adoptarea unei noi legi antiteroriste și prin reluarea exporturilor de armament către Turcia. Rămâne incert însă dacă și când Ungaria va ratifica aderarea la NATO a Suediei şi Finlandei, reține agenția Reuters. O delegație parlamentară a puterii de la Budapesta vizitează acum cele două capitale nordice, dar atât musafirii cât și gazdele sunt deocamdată evazivi în declarații.
„«Legea Putin» îi îngrijorează pe georgieni: «E o ruşine, liderii noştri nu ne reprezintă»”, titrează La Libre Belgique, referitor la protestele care au cuprins capitala Tbilisi. Legea prevede că toate organele de presă și ONG-urile care primesc peste 20% din finanţare din străinătate vor fi obligate să se înscrie într-un „registru al agenţilor de influenţă străini”, în caz contrar reprezentanții acestora riscând până la cinci ani de închisoare. „Legea e luată direct din manualele Rusiei și Ungariei”, comentează portalul european Politico. „Dacă guvernul georgian vrea aderarea la UE, are un mod straniu de a o demonstra. Faptul că se întâmplă într-un moment crucial pentru Georgia face legea cu atât mai puțin explicabilă. Legea ar fi un pas înapoi în raport cu două reforme cerute de Bruxelles: libertatea presei și a societății civile. De fapt, măsura pare aproape un act deliberat de auto-sabotaj.” Greu de explicat este și un titlu al portalului EUobserver: „Suedia diluează legea UE a libertății presei”. „Asociații pentru libertatea presei de la Paris și până la New York și-au exprimat consternarea față de propunerea Suediei de diluare a unei legi cruciale a UE contra intimidării practicate de entități corporatiste și politice.” E vorba mai precis de plângeri în justiție „evident nefondate” vizând hărțuirea jurnaliștilor, așa-numitele „SLAPP”. Supoziția EUobserver e că Suedia a înaintat „propunerea de compromis” pentru a înlesni un acord cât mai grabnic între statele membre, dar președinția suedeză a UE refuză să comenteze chestiunea. Apărătorii libertății presei acuză în special eliminarea unor prevederi „esențiale” precum cazurile transfrontaliere și posibilitatea respingerii timpurii a proceselor. Publicația italiană Osservatorio Balcani-Caucaso-Transeuropa publică sub titlul „Emilia Șercan, o viață sub asediu” un amplu interviu cu cunoscuta jurnalistă română. Osservatorio precizează că „jurnalistă independentă de investigație și lector al Universității din București, ea a fost ținta unei noi campanii de discreditare după ce a dezvăluit că ministrul de interne și-a plagiat teza de doctorat. Spre deosebire de cele întâmplate cu un an în urmă, când ea a fost ținta unei campanii de discreditare cu probe scurse din arhiva Direcției de Investigații Criminale, de această dată campania pare să fie regizată de unul dintre partidele aflate la guvernare”.
Ziua Internațională a Femeii nu a trecut neobservată în presa internațională, dar veștile și comentariile legate de ea nu tind a fi îmbucurătoare. BBC transmite că ONU a declarat Afganistanul condus de talibani drept „cea mai opresivă ţară din lume în privința drepturilor femeilor”. Autorităţile practic „sechestrează fetele şi femeile în case”, ceea ce „reprezintă un act colosal de automutilare naţională”. Același post preia afirmația Amnesty International cum că „legislaţia adoptată în urmă cu un an în Arabia Saudită a consfinţit discriminarea împotriva femeilor, în loc de a o înlătura”. Legea „a adus unele reforme, precum stabilirea unei vârste minime pentru căsătorie, însă include în continuare prevederi discriminatorii la adresa femeilor, în chestiuni precum căsătoria, divorţul şi deciziile legate de copii”. The Guardian se referă la victimele feminine ale seismului din Turcia care, în contextul crizei provocate de cataclism, se trezesc victime și pentru a doua oară. „Vremurile de criză scot la iveală deopotrivă ce-i mai bun și mai rău în umanitate. Există o corelație între absența democrației, absența răspunderii guvernamentale și nivelurile ridicate ale corupției și nepotismului dintr-o țară și amploarea suferinței provocate [acolo] de dezastrele naturale. Turcia sub Erdoğan nu este numai antidemocratică și autoritară, este și machistă și misogină.” În fine, The New York Times explică de ce este „inegalitatea sexelor atât de persistentă” sau, cu alte cuvinte, care este „capcana patriarhatului”. Rolul de mamă al femeii face ca ea să se ocupe cel mai mult de îngrijirea copiilor, cu prețul neglijării carierei, de unde și obținerea unor venituri mai mici decât tatăl. Femeia poate ajunge astfel, chiar pe nesimțite, dependentă financiar de bărbat, a cărui slujbă devine deci prioritară pentru supraviețuirea familiei. „Patriarhatul are o modalitate de a-i recruta pe oameni în serviciul său. Și odată ajunși acolo, ei conferă și mai multă putere sistemului, creând un ciclu care se auto-consolidează, în timp ce conservă inegalitatea – în ciuda dorinței multor participanți de a trăi într-o lume mai bună.”
(Andrei Suba, RADOR)/asuba/ilapadat
