Coulrofobia (teama de clovni) este un fenomen larg răspândit. Studiile arată că această frică este prezentă atât în rândul adulţilor, cât şi în rândul copiilor din multe culturi diferite. Cu toate acestea, nu este bine înţeleasă din cauza lipsei de cercetare specifică. Deşi în literatura ştiinţifică au fost prezentate multe explicaţii posibile pentru această fobie, nicio cercetare nu a investigat în mod specific originile sale.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au elaborat un chestionar psihometric pentru a evalua prevalenţa şi severitatea coulofobiei. Chestionarul privind teama de clovni a fost completat de un eşantion internaţional de 987 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 77 de ani. Mai mult de jumătate dintre respondenţi (53,5%) au susţinut că le este frică într-o anumită măsură de clovni, iar 5% au afirmat că le este „extrem de” frică de aceştia. Interesant este că acest procent care raportează o frică extremă de clovni este puţin mai mare decât cel pentru multe alte fobii, cum ar fi animalele (3,8%), sânge/injecţii/răni (3%), înălţimi (2,8%), apă sau fenomene meteorologice (2,3%), spaţii închise (2,2%) şi zbor (1,3%). De asemenea, s-a constatat că femeilor le este mai frică de clovni decât bărbaţilor. Motivul acestei diferenţe nu este clar, dar repetă rezultatele studiilor altor fobii, cum ar fi frica de şerpi şi păianjeni. Coulofobia scade odată cu vârsta, care coincide din nou cu cercetările asupra altor temeri. Următorul pas a fost investigarea originilor fricii oamenilor faţă de clovni. Acest nou set de întrebări abordează opt explicaţii posibile pentru originea acestei temeri, după cum urmează: Un sentiment ciudat sau neliniştitor din cauza machiajului clovnilor, care nu îi face să pară umani. O reacţie similară se observă uneori faţă de păpuşi sau manechine.
Trăsăturile faciale exagerate ale clovnilor creează un sentiment direct de ameninţare.
Machiajul clovnilor ascunde semnale emoţionale şi creează nesiguranţă.
Culoarea machiajului ne aminteşte de moarte, sângerare şi evocă dezgust sau evitare.
Comportamentul imprevizibil al clovnilor ne face să ne simţim inconfortabil.
Frica de clovni se învaţă de la membrii familiei.
Imagini negative ale clovnilor în cultura populară.
Experienţă terifiantă cu un clovn. În mod paradoxal, cu ultima explicaţie, şi anume, o experienţă personală înfricoşătoare cu un clovn, un număr mic de respondenţi au fost de acord. Acest lucru arată că doar experienţa de viaţă nu este o explicaţie suficientă a motivului pentru care oamenii se tem de clovni. În schimb, portretizarea negativă a clovnilor în cultura populară este un factor mult mai puternic care contribuie la apariţia coulofobiei. Acest lucru este de înţeles, deoarece unii dintre cei mai faimoşi clovni din cărţi şi filme sunt creaţi să fie înfricoşători – cum ar fi Pennywise, clovnul înfiorător din romanul „It” din 1986 al lui Stephen King. De fapt, cel mai puternic factor pe care oamenii de ştiinţă l-au identificat au fost indiciile emoţionale ascunse, sugerând că pentru mulţi oameni, frica de clovni se datorează faptului că nu le pot vedea expresiile faciale din cauza machiajului. Nu le putem vedea feţele „reale” şi, prin urmare, nu putem înţelege intenţiile lor emoţionale. Acest studiu oferă câteva perspective noi asupra motivului pentru care oamenii se tem de clovni – dar rămân încă multe întrebări. De exemplu, dacă machiajul care ascunde emoţii trezeşte teamă, persoanele ale căror feţe sunt pictate ca animale au acelaşi efect? Sau există ceva mai specific în machiajul clovnilor care provoacă această teamă? Acesta este punctul central al cercetării în curs.(www.dariknews.bg – 9 martie)/ddaniela
