Mama lui Leonardo da Vinci a fost o prințesă circasiană, care a devenit sclavă

Mama lui Leonardo da Vinci se numea Caterina, aşa cum reiese dintr-un document descoperit în Arhivele de Stat din Florența, care dezvăluie că femeia era o prințesă circasiană, fiica prințului Yakob, conducătorul unuia din regatele de pe platourile montane nordice ale Caucazului care, după ce a fost răpită, foarte probabil de tătari, a fost înrobită și revândută venețienilor. Profesorul Carlo Vecce, filolog și istoric al Renașterii, profesor la Universitatea ”L’Orientale” din Napoli dezvăluie detaliile noii identităţi a mamei geniului Renașterii, care se pare că ar fi fost doar pe jumătate italiană. Anunțul descoperirii, care ar clarifica definitiv identitatea femeii care l-a născut pe Leonardo, a fost făcut marţi dimineață la Florența, la sediul editurii Giunti
Antonio Franchini, director editorial al Giunti Editore, a comentat: ”Ne aflăm în fața unei descoperiri istorice de o importanță revoluționară”. Opinie împărtășită şi de istoricul Paolo Galluzzi. Mai mult, profesorul Vecce a prezentat presei internaționale o avanpremieră a primului său roman, ”Zâmbetul Caterinei. Mama lui Leonardo”. ”Este o docuficțiune bazată pe o poveste adevărată, unde numele personajelor menționate sunt cele reale, aşa cum le-am găsit în manuscrisele pe care le-am consultat”. Profesorul Veccea a descoperit în Arhivele din Florența, actul de eliberare a Caterinei ”filia Jacobi eius schiava seu serva de partibus Circassie”, semnat de tatăl lui Leonardo, Piero da Vinci, notar din zona rurală florentină. Actul a fost întocmit la data de 2 noiembrie 1452, la aproximativ șase luni după nașterea lui Leonardo, la cererea proprietarului sclavului, o anume Ginevra d’Antonio Redditi, soția lui Donato di Filippo din Salvestro Nati.
Leonardo a fost fiul cel mare al lui Piero, dar nu şi al Caterinei, deoarece, aşa cum a explicat Vecce în baza documentelor găsite în Arhivele Statului din Florența, precum ”Amintirile” savantului umanist Francesco di Matteo Castellani, se pare că în 1450, aceasta era deja ”însărcinată”. Vecce ipotizează că notarul Piero ar fi făcut dragoste cu Caterina în Palazzo Castellani, care acum este sediul Museului Galileo, pe malurile râurilor florentine. Conform reconstituirii lui Carlo Vecce, Caterina a călătorit cu lanțuri la mâini din munții Caucaz până la Azov, antica Tana, la gura râului Don, de unde a fost dusă, în 1439 la Constantinopol. Aici a ajuns în mâinile negustorilor venețieni, care în anul următor au transferat-o în laguna Veneției, iar în 1442, în jurul vârstei de 15 ani a ajuns la Florența unde a fost servitoare și doică în casa Ginevra. Aici, Caterina l-a cunoscut pe Piero da Vinci, notarul cu care și-a conceput fiul nelegitim născut la 15 aprilie 1452, în Anchiano, un mic sat din municipiul Vinci.(www.rainews.it)/cpaunel/vdraguta