Războiul din Ucraina și amenințarea complexă reprezentată de ascensiunea Chinei continuă să preocupe în cea mai mare măsură presa internațională.
În premieră, „o comisie ONU de investigaţii a declarat joi că Rusia a comis o serie largă de încălcări în Ucraina care echivalează cu crime de război şi crime împotriva umanităţii”, transmite BBC. „Comisia a identificat mai mulţi indivizi şi unităţi militare care ar fi responsabili. Nu s-au descoperit dovezi clare privind un genocid, dar s-au observat unele indicii în acest sens.” Cotidianul catalan El Periódico scrie că „relația dintre Washington și Moscova s-a agravat mult după ce Casa Albă a acuzat Rusia că i-a doborât o dronă deasupra Mării Negre”. „În ceea ce privește incidentul, SUA și Rusia oferă versiuni diferite și contradictorii.” Cele două state s-au lansat într-un război – din fericire – doar al declarațiilor, deși ministrul rus al apărării și șeful Pentagonului au avut o conversație telefonică, prima de după octombrie 2022. Între timp, informează Reuters, țările occidentale dezbat dacă să-i trimită sau nu avioane de luptă Ucrainei, citând-o pe Mette Frederiksen, premierul danez: „E un lucru pe care îl discutăm în cadrul grupului de țări aliate. E o mare dorință a Ucrainei”. Ziarul francez Libération anunță că Polonia îi va dona patru avioane de vânătoare Ucrainei zilele acestea, dar „e vorba totuşi de avioane de concepţie sovietică” Mig-29. Vor urma însă și altele, aflate acum în revizie. Mai rezervată, Franța deocamdată „nu exclude nici o opțiune” în privința trimiterii de avioane Mirage. Ucraina a propus NATO crearea unei „coaliții a avioanelor”, similară coaliţiei tancurilor destinate armatei Kievului, semnalează agenția ucraineană RBC. Kievul subliniază că ar avea nevoie mai ales de avioane F-16 și explică și de ce: „în primul rând pentru a ne proteja împotriva atacurilor teroriste rusești cu rachete asupra orașelor și a infrastructurii critice. Acestea vor deveni o componentă importantă a apărării aeriene generale. Aeronavele MiG și Suhoi nu pot doborî eficient rachete de croazieră și drone. F-16 are un radar puternic, iar rachetele moderne pot doborî ținte în mod eficient”. Până atunci, relatează ziarul spaniol La Razon, „nouă țări s-au angajat deja să trimită aproximativ 150 de tancuri Leopard” la a zecea reuniune a grupului de lucru privind ajutorul militar pentru Ucraina, care e alcătuit din 54 de țări: cei 30 de membri NATO și alte 24.
Efectele indirecte ale războiului sunt dintre cele mai diverse, și nu exclusiv negative. Publicația rusă Rosbalt scrie, citând-ul pe ministrul armean al economiei, că „peste 100.000 de cetățeni ruși s-au mutat în Armenia în 2022”, fiind vorba de o cifră „certă”, a celor care au obținut „rezidență permanentă”. Refugiații ruși deschid în medie „500 de afaceri pe an” și au imprimat un imbold „semnificativ” economiei armene – din creșterea economică de 12,6%, rușii nou veniți sunt responsabili pentru mai mult de 3%. Agenția sârbă Beta, citând un lider al opoziției de la Belgrad, observă că Serbia e deja supusă „sancțiunilor informale ale UE”, întrucât nu și-a armonizat politica externă cu cea europeană. „În prezent în Serbia se realizează doar investițiile convenite înainte de pandemie”, iar „noi investiții nu există”. „Marile investiții care urmau a fi semnate se anulează din cauza nealinierii la politica externă a UE.” Serbia e singurul stat candidat și totodată unicul stat din Balcanii de Vest care nu și-a armonizat poziția cu a Bruxelles-ului. „Pe fondul importurilor masive din Ucraina agricultura românească ajunge în pragul colapsului”, titrează Euractiv. „Suspendarea taxelor vamale și eliminarea certificatelor de salubritate și control veterinar au ușurat intrarea produselor ucrainene pe piețele din țările vecine la prețuri mai mici. În consecință, România a importat din Ucraina o cantitate de cereale fără precedent, respectiv 13,9% – mult mai mult decât orice altă țară din lume. Mulți agricultori români și-au văzut produsele lâncezind de peste un an în depozite, întrucât nu pot concura cu prețurile mici.” Pe de altă parte, revista americană Foreign Policy sesizează un efect pozitiv la nivelul întregii UE. În contrast cu anul trecut, publicul european vrea acum ca Ucraina să-și recupereze toate teritoriile, fie și cu prețul prelungirii războiului. Totodată, „războiul i-a reconciliat pe mulți naționaliști europeni cu ideea unei UE mai puternice și mai unite și, concomitent, i-a forțat pe mulți liberali pro-UE să descopere puterea de mobilizare a naționalismului antiimperialist.” Această nouă solidaritate europeană e vulnerabilă în cea mai mare măsură la o schimbare de optică la Washington: „unitatea europeană i-a supraviețuit armatei ruse, dar va rezista oare și în fața politicii americane?”, se întreabă Foreign Policy. Problemă de care se ocupă editorialul din The Wall Street Journal, care semnalează „prima mare greșeală a lui Ron DeSantis”. Posibilul viitor președinte american tocmai a declarat că războiul din Ucraina e doar o „dispută teritorială”, câtuși de puțin „vitală” pentru interesele SUA. Iar armele cu rază lungă și avioanele ar trebui să fie complet excluse din ajutorul militar. Ziarul atrage însă atenția că în cazul unei victorii a Kievului Partidul Republican își va pierde credibilitatea în SUA. Iar în cazul unei victorii a Rusiei, aceasta se va afla la granița Poloniei, amenințând și mai mult Europa. Cum vor putea SUA atunci să evite o implicare și mai mare în problemele continentului pentru a se concentra pe China, „care, oricum, va conchide că America e slabă”? Editorialul din The Washington Post sintetizează ideea chiar mai bine. „Pacea ar trebui să fie obiectivul”, a declarat DeSantis. „De fapt, [nu], victoria ar trebui să fie obiectivul. E unicul mod de a se garanta o pace durabilă.”
„UE și-a prezentat joi strategia pentru asigurarea accesului la materiile prime esențiale, necesare pentru tehnologiile curate”, anunță portalul european EUobserver. „Dominarea lanțurilor de aprovizionare de către China a determinat America să adopte o subvenție verde imensă. UE îi urmează acum exemplul, printr-un plan propriu.” Legea Materiilor Prime Esențiale a UE identifică 18 metale rare, iar în viitor nici unul dintre ele nu va putea să provină în proporție mai mare de 65% din aceeași țară terță. În prezent și prelucrarea acestora are loc aproape exclusiv în China, iar UE își propune ca până în 2030 să prelucreze ea însăși cel puțin 40% din ele. UE are în vedere și un „club al materiilor esențiale”, din care ar putea face parte țări precum Canada și SUA. Publicația italiană Il Fatto Quotidiano titrează însă: „Polemică în UE. Franța și Germania sunt împotriva liniei anti-Beijing a Ursulei von der Leyen și a lui Biden”. „Astfel, președintele Consiliului European Charles Michel a fost nevoit să intervină în dezbatere pentru a încerca să redimensioneze poziția instituțiilor UE față de Beijing. Consiliul însuși și-a manifestat disensiunea: președinta Comisiei și-a depășit mandatul pe direcția «geostrategică», în ce privește exporturile și investițiile, punându-și semnătura pe o poziție considerată «diferită» de ce a stabilit Consiliul European în octombrie 2022.” Ziarul turc Milliyet se întreabă dacă „s-a mai făcut un pas către războiul dintre China şi Occident?” „Cum era de aşteptat, China a reacţionat cu furie faţă de pactul AUKUS, o cuprinzătoare alianţă de apărare şi securitate între Australia, Marea Britanie şi SUA în regiunea indo-pacifică. Da, China e un gigant economic, e o parte vitală a lanţului de aprovizionare mondial şi cel mai important partener comercial al multor ţări din cele patru colţuri ale lumii. Dar în loc să întregească această schimbare cu democraţie şi liberalism politic, a intrat pe un drum care le provoacă teamă atât guvernelor occidentale cât şi ţărilor vecine precum Japonia, Coreea de Sud şi Filipine.” Publicația israeliană The Jerusalem Post analizează manevrele militare din Golful Persic în care sunt angajate Rusia, Iranul și China: „asemenea manevre reprezintă un simbol important al relațiilor dintre China, Rusia și Iran, legate inclusiv de modul în care aceste relații ar putea remodela regiunea”. China a obținut deja o apropiere între Iran și Arabia Saudită, iar „Rusia caută să medieze relațiile dintre Siria și Turcia, ea colaborând îndeaproape și cu Iranul”. Cotidianul japonez The Asahi Shimbun apreciază că „acordul iraniano-saudit poate încuraja pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu”, însă o problemă e „starea precară a drepturilor omului în regiunea dominată de regimuri autoritare”. Arabia Saudită, o monarhie absolutistă fără alegeri și parlament, și Iranul, o teocrație, sunt criticate de Vest în această privință. China nu le critică însă, iar „creșterea influenței ei în regiune va încuraja reprimarea mișcărilor democratice”. „Motivele de conflict și destabilizarea vor persista oricum în regiune pe termen lung. De aceea e cu atât mai important ca democrațiile occidentale, inclusiv Japonia, să-și mențină angajamentul de a promova stabilitatea în Orientul Mijlociu.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/dsirbu
