Sărbătorit pe 17 martie, Sfântul Patrick, care a schimbat parcursul spiritual al irlandezilor, a ajuns să se identifice cu țara al cărei credincios episcop a fost, Irlanda, ținutul numit de smarald, pentru infinitele sale nuanțe de verde. Descris cel mai adesea, după Evul Mediu, ca episcop, cu barbă, mitră și crosă, ca însemne ale importanței sale în ierarhia Bisericii, cele două atribute care apar în majoritatea reprezentărilor sale sunt un trifoi, ca într-un vitraliu al bisericii St. Benin din Wicklow, și unul sau mai mulți șerpi. Artistul flamand Adriaen Collaert evoca, la început de secol XVII, într-o gravură colorată, scene din viața sfântului, plasate în jurul unei imagini centrale în care Patrick este înfățișat ca episcop, cu o mitră elaborată, înconjurat de șerpii pe care se spune că i-ar fi alungat din Irlanda. În realitate, insula nu a fost niciodată asaltată de șerpi, legenda alungării acestora fiind o metaforă pentru risipirea superstițiilor păgâne, spre a face loc noii credințe creștine. Dintre legendele țesute în jurul vieții sale, cea mai răspândită spune că protectorul Irlandei, Sfântul Patrick, a folosit trifoiul, mult prețuit de irlandezi, pentru a le explica, prin exemplul celor trei frunze, conceptul Sfintei Treimi, suprapunând învățăturile creștine peste simbolismul păgân. Plantă sacră pentru druizi, asociată inițial cu zeița celtică Anu sau Annan, trifoiul simboliza renașterea naturii și era folosit în ritualurile antice ale fertilității, în care frunzele erau arse, iar cenușa împrăștiată peste câmpuri, spre bogată rodire. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, trifoiul a căpătat valențe noi, o primă legătură între Sfântul Patrick și trifoi apărând pe monedele purtând imaginea sa predicându-le credincioșilor. Mai târziu, trifoiul a fost adoptat de naţionaliştii irlandezi, ca emblemă a patrimoniului lor identitar. Naționaliștii irlandezi, care s-au opus guvernării britanice și suprimării limbii și culturii lor, năzuind ca țara să fie o entitate suverană, purtau uniforme verzi, iar susținătorii lor și-au împodobit reverele cu panglici verzi și cu frunze de trifoi, pentru a-și etala mândria și loialitatea. Verdele trifoiului și al peisajului național devenea în secolul al XIX-lea culoarea simbolică a Irlandei, deși prima asociere a verdelui cu Irlanda își are rădăcinile într-o legendă din secolul al XI-lea, într-o colecție medievală de poeme și povestiri ce se voiau a fi un fel de istorie a irlandezilor, pornind de la crearea lumii până în Evul Mediu, intitulată Lebor Gabála Érenn, care îl invocă pe Goídel Glas, considerat strămoșul eponim al gaelilor și creatorul limbilor goidelice. Pseudo-istoria medievală spune că el ar fi fost mușcat de un șarpe, rămânându-i un semn verde pe piele, și că însuși Moise l-ar fi vindecat atingându-l cu toiagul său și apoi ar fi profețit că Goídel și descendenții săi vor fi scăpați de șerpi și vor trăi într-o țară de unde aceste târâtoare vor fi stârpite. Verdele a înlocuit albastrul, culoarea asociată inițial cu Sfântul Patrick, iar panglici verzi și trifoiul la pălărie au început să fie purtate la sărbătoarea sa, pe 17 martie, încă din secolul al XVII-lea. Există și superstiții potrivit cărora, dacă porți verde, ești ferit de imprevizibilii spiriduși răutăcioși, irascibili, capricioși, cu puteri magice, din folclorul irlandez, cărora le place să joace feste, așa-numiții Leprechaun, asociați cu Ziua Sfântului Patrick în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. În interpretările folclorice, ei erau considerați urmași ai unor zeități care au sălășluit prin ținuturile irlandeze demult. Se crede că viclenii spiriduși făceau conduri de dans pentru zâne, iar monedele de aur primite în schimb le strângeau într-o ulcică, agonisind o comoară tăinuită dincolo de curcubeu, pe care mulți aventurieri o caută încă. Spiridușii sunt înfățișați purtând veșminte verzi, pălării înalte, tot verzi, și pantofi cu catarame. Deși asociați cu Ziua Sfântului Patrick, ei au și propria sărbătoare pe 13 mai, numită Ziua Națională a Spiridușului, au un muzeu, National Leprechaun Museum of Ireland, la Dublin, și o peșteră cu galerii secrete, într-un parc folcloric, Carlingford Leprechaun & Fairy Cavern.
RADOR – Cristina Zaharia
