Spectacolul primăverii: cei mai frumoși copaci și arbuști de grădină

• Copacul de magnolie (supranumit și „Copacul nobil”)
După îndelungi dezbateri am decis că acest impresionant arbore cu flori merită să ocupe locul întâi. Asta nu înseamnă totuși că cei care vor urma sunt cu mult mai prejos, dar copacul de magnolie parcă îndeplinește toate criteriile: aspectul copacului în sine, eleganța sa, mirosul atât de plăcut și frumusețea (coloritul) florilor sale. Înflorește numai la începutul primăverii, iar florile sale minunate – mari, regulate şi solitare, în culori de alb, roz, purpuriu, albăstrui, verde-gălbui, sunt asociate la nivel simbolic cu trăsături precum noblețea, demnitatea, frumusețea și perseverența. Magnolia dă o notă feerică grădinilor prin forma şi culorile deosebite pe care le au frunzişul, florile mari, ramurile răspândite aleator şi seminţele ce rămân atârnate pe crengi. Magnolia face parte din categoria foioaselor şi aparţine familiei de plante Magnoliaceae, care conţine aproximativ 77 de specii de arbori și arbuști, numai la noi în țară întâlnindu-se 10 dintre acestea. Copacul de magnolie a fost botezat astfel în anul 1600 după numele unui botanist francez – Pierre Magnol. Splendidul copac este originar din zona Asiei de Est, însă este foarte răspândit şi în estul America de Nord, Asia de Sud, în America Centrală și în Indiile de Vest. În funcţie de specia aleasă, magnolia poate atinge, la maturitate, între 5 și 9 m înălţime. Nu este nici pe departe un copac de grădină pretenţios, ci din contră, prinde foarte repede rădăcini (dacă este plantat într-un sol bogat, fertil, afânat și permeabil) şi se dezvoltă armonios (dacă nu este deranjat de alte plante sau de lipsa spaţiului). Și iată cum ajungem la criteriile și condițiile cele mai importante pentru ca grădina dvs. să fie însufleţită de frumuseţea şi parfumul proaspăt al florilor de magnolie. Acest arbore nu are nevoie de mai multă apă decât cea pe care i-o oferă natura, dar este uşor sensibil la condiţii de ger extrem sau ger târziu de primăvară care îi vor afecta numărul de flori şi înfrunzirea bogată din perioada următoare. Unul din detaliile mai puțin știute este că are nevoie de soare și după ce înflorește, iar florile uscate trebuie îndepărtate, atât cât se poate, pentru a stimula înflorirea anul următor. Sfaturi în creștere: plantele tinere pot crește într-un ghiveci pentru câțiva ani.

• Copacul Redbud (supranumit „Arborele lui Iuda”)
Al doilea pe lista noastră este copacul Redbud, cu scoarța sa de culoare brun-roșcată și flori frumoase de culoare mov-rozalie asemănătoare, ca formă, cu cele de salcâm. Este un arbust orbamental popular în parcuri și grădini, fructele sale bogate în tanin, cu rol astringent, fiind folosite în industria farmaceutică. Cercis canadensis (denumirea științifică a lui Redbud) preferă spațiile expuse razelor de soare. Un lucru interesant referitor la acest arbore este că mugurii roşii răsar direct din scoarţa copacului, iar primăvara ramurile sunt încărcate cu flori roz deschis. Este o specie rustică şi rezistă bine la ger, primăvara târziu producând frunze verzi, sub formă de inimă, cu lungimea de aproximativ 7-12 cm, acestea devenind galbene toamna, înainte să cadă. Este decorativ atât prin aspectul frunzelor cât şi prin flori, se dezvoltă foarte bine atunci când este exemplar solitar. Este o specie ornamentală care înfloreşte primăvara devreme, cu mult înaintea altor specii care produc flori în aceeaşi perioadă. Există chiar o legendă care spune că de acest copac s-ar fi spânzurat Iuda Iscarioteanul după ce l-a vândut pe Iisus, de unde și denumirea populară de ”Copacul lui Iuda”. Majoritatea speciilor de Redbud au înălţimi reduse, abia dacă ating 9 metri. De altfel, unele specii mai mici sunt considerate pitice şi nu cresc mai mult de 3,5 m, fiind perfecte pentru curţile şi grădinile de dimenisuni reduse. De la distanţă, datorită florilor roz, arborele Redbud se aseamănă cu un cireş japonez atunci când înfloreşte, însă are trăsături care îl deosebesc de orice alt copac similar. Frunza unui Redbud este rotundă, în formă de inimă, iar culoarea ei diferă de la o specie la alta. Cerința de apă este moderată spre mare, iar lumina joacă un rol important în dezvoltarea lui – deci soare din plin. Sfaturi în creștere: Asigurați-vă că solul se scurge bine și se păstrează umed.

• Liliacul
S-a dat o bătălie destul de strânsă pentru ocuparea locurilor 2 și 3, între liliac și copacul Redbud. Am decis totuși să-i facem loc mai întâi lui Redbud din simplul motiv că este mai puțin comun la noi în țară, însă din nicio grădină care se respectă nu ar trebui să lipsească liliacul! Liliacul (Syringa vulgaris) face parte din familia oleaceelor și este o specie din genul Syringa. Acesta înfloreşte, de regulă, din luna mai până în iunie, poate să crească până la 7 metri înălţime şi are nevoie să fie cât mai mult expus la lumina soarelui pentru a se dezvolta bine. Când este mic, trebuie udat regulat, mai ales dacă este foarte cald. Îngrijirea presupune tăierea liliacului după înflorire, reducând la jumătate tijele cu inflorescenţe trecute. Iarna sau primăvara devreme, liliacul se curăţă bine de frunzele şi florile uscate. Liliacul din grădină are tulpină subțire, deseori multiplă, coroană bogată și înaltă, iar florile, în ciorchine, sunt foarte parfumate și pot fi de la albe la violet închis. Există și liliac cu flori roz, dar este mai rar și depinde în bună măsură de aciditatea solului. Dat fiind interesul pentru acest arbust, au fost dezvoltate peste 700 de soiuri care se diferenţiază prin aspectul florilor şi culorile acestora. Pentru a se dezvolta corespunzător, liliacul are nevoie de un sol foarte bogat şi de multă lumină. Aşa că, dacă doriţi să vă înfrumuseţaţi grădina prin plantarea unui liliac, ţineţi cont de aceste două condiţii importante. Liliacul are și proprietăți medicinale. În acest scop se recoltează frunzele, din care se prepară infuzie sau comprese.

• Pomii japonezi
Am dedicat punctul 4 speciilor de copaci japonezi, atât de impresionanți, parfumați și impunători. Unul dintre cei mai îndrăgiți copaci japonezi este, probabil, Sakura sau Cireșul japonez. Acesta face flori fără să mai lege rod, dar florile durează ceva mai mult decât la pomii fructiferi și sunt extrem de frumoase. Și fără flori cireșul japonez este o bucurie prin frunzișul bogat de un verde intens. Rolul decorativ continuă și toamna când frunzele verzi ale pomului se colorează spectaculos. Cireşul japonez decorativ are flori bătute, de culoare roz, ce înfloresc primăvara, în luna mai. Frunzele verzi ale pomului se colorează toamna spectaculos, într-o varietate mare de culori. Cerința de apă este moderată, chiar dacă preferă să stea în soare de dimineața până seara. Sfaturi în creștere: Asigurați-vă că dispuneți de un sol profund, bine drenat, tundeți-l și aveți grijă la potențialele probleme cu boli și dăunători. Arţarul japonez este un copac cu frunze fine și roșii, unele soiuri putând avea frunze purpurii sau galbene. Acesta este un copac de parc pitic, decorativ, cu frunze de culoare roșu-burgundy. La maturitate dezvoltă o coroană bogat ramificată. Se poate planta solitar sau alături de alte specii de arțari cu frunzișul colorat. În ambele situații, prezența sa ca o pată de culoare vie nu va rămâne neobservată și este adesea recomandat de specialiști pentru grădini rafinate. Nu cresc foarte înalți, cel mult până la 2 m și sunt ideali pentru limita curții sau pentru grădinile mici. Cresc încet și pot fi păstrați în vase mari, chiar și pe terase. Arţarul japonez este un copac deosebit de decorativ prin frunzele sale căzătoare, în funcţie de varietate. Liliacul japonez și liliacul pitic coreean sunt alți doi arbori care vă vor personaliza grădina cu florile lor înmănuncheate și înmiresmate. Ambii copaci sunt ideali pentru spații mici, compensând printr-o prezență plină de eleganță. Un pom de grădină cu totul special este gutuiul japonez, un gen al familiei Rosaceae, care cuprinde mai multe soiuri de arbuști fructiferi ce înfloresc primăvara. Fructele pe care le face gutuiul japonez au forma gutuilor autohtone, dar mult mai mici, cu gust acru intens și cu un conținut foarte ridicat de vitamina C, minerale și pectină. Gutuiul japonez înflorește primăvară devreme, fiind printre primii arbuști care înfloresc. Are florile de culoare roz intens, solitare sau în inflorescențe.

• Jacaranda – Copacul Violet
Acest arbore originar din America de Sud (Brazilia și Argentina), se întâlnește pe bătrânul continent cel mai frecvent în țările limitrofe Mediteranei. Este un copac subtropical, din categoria plantelor foioase, bine ramificat, cu o coroană de dimensiuni medii, diametrul trunchiului putând ajunge la 40-50 de cm iar înălțimea copacului până la 10 -15 m. Jacaranda este o specie decorativă prin flori (grupate în ciorchine cu un contur ca de trompetă, de culoare albastru-violet sau alb), formă și aspectul frunzișului (fin, elegant, de culoare verde). Copacul violet înflorește de primăvara până în vară, florile pot dura aproximativ 2 luni, acestea apărând chiar înainte de frunze. După trecerea florilor, rezultă păstăi în care se găsesc semințe. Temperatura optimă poate varia între 20-30 grade Celsius. Sub temperatura de 10 grade Celsius, copacul poate fi afectat, iar pe timpul iernii acesta poate chiar îngheța. Lumina reprezintă un factor foarte important în dezvoltarea lui – are nevoie de cât mai mult soare și spații luminoase. Dacă solul va fi bine drenat, Jacaranda vă va încânta privirile.

• Cornus Florida
Cu forma sa grațioasă, coroana compactă și minunatele flori ce apar primăvara, Cornus florida este un arbust ornamental preferat de mulți grădinari. Arborele arată frumos pe toată perioada anului și crește numai până la 4 – 5 m înălțime și 4,6-6 m diametru. Trunchiul este mic și îndesat, coroana rotundă, cu ramuri orizontale uneori foarte lungi. Scoarța trunchiului, la arborii maturi, este spartă. Frunzele sunt opuse, verzi primăvara și vara, și roșiatice-purpurii toamna. Cornus florida înflorește primăvara, în perioada în care se desfac frunzele, și de obicei rămâne înflorit 2-3 săptămâni. Inflorescențele sunt formate din 4 petale albe sau roz, dispuse în jurul unor flori mici, galbene. După ce florile se scutură, apar grupuri de fructe roșii, mici, care durează și iarna, de cele mai mult ori. Cornus florida poate fi cultivat într-o varietate de zone, dar în general preferă locurile cu pământ fertil, ușor drenabil și umed. În ceea ce privește lumina, umbra parțială este preferată, dar Cornus florida tolerează și razele directe ale soarelui. Arborii stabiliți pot tolera perioadele normale cu grad de umiditate mai scăzut, dar au nevoie de udare suplimentară în perioadele de secetă extremă. În general, orice neajuns sau condiții mai proaste fac arborele sensibil la boli. Se înmulțește prin butași prelevați primăvara sau vara, sau prin semințe. Diferitele varietăți sunt de obicei altoite. Arborii infectați cu antracnoză (boală a plantelor provocată de ciuperci parazite care se manifestă prin apariția unor pete brun-roșietice) au frunzele pătate, cu margini purpurii. Dacă ciuperca reușește să se răspândească pe toate frunzele, arborele moare în 2-3 ani. Această boală se dezvoltă cel mai bine în condiții de vreme rece și umedă. Arbuștii care sunt plantați în zone deschise, însorite, cu bună circulație a aerului nu vor fi atacați de această ciupercă.

• Forsythia
Forsythia sau „ploaie de aur” este cel mai rezistent pom ornamental ce necesită un minim de întreţinere. Întreţinerea acestui arbust poate fi doar de tundere pentru a-i controla creşterea. “Ploaia de Aur” este foarte des plantat în parcuri şi grădini tocmai datorită necesităţii minime de întreţinere. Forsythia este un vestitor al primăverii, înfloreşte înainte de a înfrunzi, în luna martie, şi ţine până în aprilie târziu. Numărul mare şi galbenul intens al florilor, de unde îi vine şi denumirea de “Ploaia de Aur”, face ca arbustul să pară ca un bulgăre de aur. Poate fi plantat în grupuri dese şi poate forma gard viu, sau poate fi un arbust solitar ca un copăcel de flori.

• Păducelul
Păducelul este un copac decorativ cu ramuri lungi, cu spini, frunze căzătoare verzi şi coroana conică. Păducelul, unul dintre cei mai frumoşi pomi de grădină, înfloreşte în mai şi nu atinge mai mult de 5-6 metri înălţime. Păducelul este un arbust din familia Rosaceae, are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Dacă este tuns periodic, păducelul poate fi folosit şi pentru formarea gardurilor vii. Este un arbust spinos ce creşte spontan la marginea drumurilor şi este folosit asedeori la construirea gardurilor vii din întreaga Europă. În trecut din crenguțe înflorite de păducel se împleteau cununi ornamentale la nunţi pentru a aduce fericire şi rodnicie mirilor sau erau aşezate la leagănul pruncilor pentru a-i feri de spiritele rele. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi.

• Mimoza
Mimosa pudica este o specie de plante tropicale din ordinul Fabales, familia Fabaceae, subfamilia „Mimosoideae”. Mimoza crește sub formă de tufe, are o tulpină lemnoasă și frunzele lenticulare se prind perechi. Mimoza este cunoscută și sub alte nume: Albizia julibrissin (după numele celui care a adus primul exemplar în Italia, ea fiind originală din Asia), „Ombrella” sau Arborele de mătase. Este un copac decorativ de dimensiune medie, cu o coroană ce se dezvoltă în formă de cupolă. Frunzele sale delicate sunt de culoare verde, iar florile diafane de culoare roz îmbracă bogat ramurile arborelui din iunie şi până în septembrie. Cu toate că este un arbore tropical se adaptează bine şi la clima din ţara noastră. Creşte ca un arbore cu o singură tulpină, dar şi ca arbust cu tulpini multiple. Este înrudită cu arborele de mătase și salcâmul, fiind denumită și planta ,,nu mă atinge” datorită faptului că, la orice atingere, acestea își retrage frunzele ca și cum s-ar apăra. În plus, reacționează și la alți stimuli externi precum temperatura, gradul de iluminare sau o îngrijire precară. Mimosa este originară din America Centrală și de Nord. În prezent, se poate găsi și în țări precum Thailanda, Japonia, Taiwan sau India.

• Hortensia
Hortensia (Hydrangea) este o plantă foarte decorativă, cu flori mari în formă de buchet, colorate în roz, roșu, violet, albăstrui și alb. Înflorește abundent din mai-iunie până în septembrie, florile schimbându-și culoarea pe măsură ce înaintează în vârstă. Originară de pe meleagurile Chinei și Japoniei, hortensia este destul de răspândită și la noi, fiind adaptată atât la condițiile de grădină, cât și la cele de balcon sau terasa. Hortensia poate creşte până la 4-7 metri, dar dacă este tăiată de mai multe ori pe an, nu va atinge aceste înălţimi, fiind potrivită şi pentru o grădină mică. În perioada de înflorire, acest arbust este foarte apreciat datorită bogăţiei florilor cât şi a duratei lor. Hortensia preferă zonele cu puţină umbră, apă din abundenţă şi se adaptează bine tuturor tipurilor de sol.

• Arbuştii de trandafiri
Arbuştii sunt o încrucişare între trandafirii clasici cu varietăţi mai vechi de grădină sau cu alţii hibrizi. Trandafirii sub formă de arbust combină forma şi mirosul trandafirilor „clasici” cu rezistenţa, puterea şi durata lungă a înfloririi la hibrizii mai recenţi. Acest tip de arbuşti ornamentali încântă prin colorit, varietăţi de flori şi miros îmbătător. Aceştia se prezintă sub forma unor pomi scunzi care înfloresc la sfârşitul primăverii şi pot ţine până la început de toamnă.

• Tamarix Tetrandra – Cătina roşie
Tamarix Tetrandra este un arbust cu o coroană neregulată, care creşte până la 2-3 m înălţime şi puţin mai mare în lăţime. Are frunze verzi și flori roz sau mov deschis. Ramurile sunt maro închis, în timpul iernii devin aproape negre, lucioase, subţiri, atârnate arcuit către pământ. Lăstarii tineri pot cădea toamna cu frunze cu tot. Este foarte puţin pretenţios faţă de sol. Merge bine pe terenurile nisipoase de la malul mării. Se foloseşte pentru mascarea gardurilor în tufișuri sau izolat, pe peluze.

• Tuia (sau Thuja)
Tuia este cel mai răspândit arbust ornamental folosit pentru grădini şi parcuri, dar şi pentru interior. Este un arbust verde pe toată perioada anului, şi se găseşte într-o gamă foarte diversă de mărimi şi nuanţe. Tuia poate fi un arbust de mici dimensiuni, dar și unul înalt (până la 15-20 metri), poate fi stufos, de diferite forme şi culori și poate avea nuanţe de la gălbui, verde crud, verde închis, albăstrui până la o tentă de gri. Tuia este cel mai adaptabil arbust în orice condiţii de mediu şi spaţiu, deşi preferă zonele luminate şi largi. Păstrând același registru, o altă minune a naturii sunt coniferele, acei arbori care înfruntă cu stoicism orice vreme. Un rol decorativ important îl au specii de conifere precum: bradul argintiu pitic, bradul de Arizona, chiparosul japonez, chiparosul auriu pitic, specia de ienupăr blue star, molidul norvegian, molidul conic, molidul sârbesc pitic, jneapănul, tuia globulară, molidul globular, molidul pitic, pinul de munte gnom, pinul negru pitic sau pinul neted Radiata.

• Mărul ornamental (sau decorativ)
Chiar dacă acest pom este din punct de vedere tehnic un copac pitic, este crescut, în scopuri practice, ca și arbust cu tulpini multiple, ramuri orizontale și frunze căzătoare. Mărul decorativ crește cel mai bine într-un sol acid, argilos, cu o umiditate medie, bine drenat, în plin soare. Toaletați-l din mai până în iunie timpuriu (după înflorire, dar înainte ca mugurii de flori să se formeze pentru anul urmator). Ca și arbust, creste în mod obișnuit până la 2 – 3 m și se extinde pe o rază de 4,5 m. Mugurii roz se deschid sub forma unor flori bogate, albe și înmiresmate. Înflorirea abundentă apare adesea în ani alternativi. Florile de măr sunt urmate de fructe mici și roșii (0,75 cm diametru) care ajung la maturitate toamnă. Fructele de mărimea bobului de mazăre au o aromă dulce ca și a fructelor de trandafiri, dar nu sunt utilizate de obicei la gătit. Sunt rezistente și atractive și pentru păsări. Ovale, lobate, frunzele de un verde închis devin galbene toamna. Culoarea galbenă de toamnă contrastează perfect cu fructul roșu.

• Corcodușul roșu
Prunus cerasifera Nigra – denumirea populară românească a acestui arbore este corcodușul roșu. Este un pom foarte decorativ cu frunzele căzătoare care face parte din familia Rosaceaea. Corcodușul roșu formează o coroană foarte interesantă datorită frunzelor care au o nuanță de violet închis, toamna căpătând o nuanță de roșu purpuriu intens. Frunzele au o formă ovală cu marginile ușor zimțate, iar florile sunt parfumate în nuanțe de roz deschis spre alb. Perioada de înflorire este în luna aprilie. Acest soi de corcoduș preferă și se dezvoltă cel mai bine dacă este plantat în zonele cu mult soare. Este un arbore de talie mică ce poate să crească până la o înălțime cuprinsă între 3 și 5 metri. Se dezvoltă cel mai bine în soluri bine drenate, fertile și umede. Prunus cerasifera Nigra este cultivat ca arbore decorativ. Este perfect pentru decorarea grădinilor mai mici, dar se cultivă foarte des ca arbore stradal și ca arbore de decor pe lângă alei sau trotuare.

Autor: Alina Andrei, RADOR

http://www.houzz.com/ideabooks/9332985/list/7-spectacular-and-practical-spring-flowering-trees
https://myperfectplants.com/blogs/blog/top-5-early-spring-flowering-trees
https://www.thespruce.com/the-best-flowering-trees-4159968

A Parade of Spring-Flowering Trees

https://www.birdsandblooms.com/gardening/top-6-spring-blooming-trees/