Miercuri, 22 martie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Marcel Marceau, considerat cel mai mare mim din istorie, faimos pentru personajul său de scenă „Bip the Clown”.
* * * * *
Marcel Manguel, pe numele său real, s-a născut pe 22 martie 1923, la Strasbourg, în Franța, într-o familie de evrei, tatăl său, Charles Manguel, fiind un măcelar originar din Polonia, iar mama, Anne Werzberg, provenea din Yabluniv, oraș aflat în Ucraina de astăzi.
Când avea cinci ani, mama lui l-a dus să vadă un film cu Charlie Chaplin, care l-a încântat și l-a determinat să-și dorească să devină mim.
Prima dată când a folosit mima a fost după invadarea Franței, pentru a ține copiii evrei liniștiți în timp ce îi ajuta să evadeze în Elveția neutră.
Aşadar, după invazia Franței de către Germania nazistă, adolescentul, care avea la acel moment 17 ani, a fugit împreună cu părinții lui la Limoges. Vărul său, Georges Loinger, unul dintre membrii marcanți ai Mișcării de Rezistență din Franța, l-a îndemnat să se alăture OJC, organizație care era compusă din nouă rețele clandestine și care a salvat viețile a mii de copii și adulți în timpul Holocaustului.
În 1944 tatăl lui Marcel a fost capturat de Gestapo și deportat în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde a fost ucis.
Marcel, alături de fratele său mai mare, Alain, au adoptat numele de familie “Marceau” (în loc de Manguel, cum se numea familia) în acea perioadă pentru a nu fi identificați de ofițerii naziști.
În perioada războiului, Marcel Marceau și-a folosit talentul pentru a-i determina pe cei peste 400 de copii evrei de care se ocupa să rămână tăcuți în timp ce el și organizația din care făcea parte le asigurau evacuarea spre Elveția neutră.
Avea să mărturisească, peste ani, despre această perioadă a vieții sale: “Călătorind cu grupuri mari de copii nu a fost ușor, ba chiar era foarte periculos, pentru că soldații naziști nu erau proști. Arma mea secretă era mima, pentru că eu jucam, iar copiii mă priveau fascinați, nimeni nu vorbea, nici eu, nici ei. Copiii m-au urmat, îmi zâmbeau, cred că m-au iubit și știu că după mulți ani au înțeles că m-am luptat pentru viața lor”.
În anul 1945, Marcel s-a înscris la cursurile Școlii de Artă Dramatică a lui Charles Dullin de la Teatrul Sarah Bernhardt din Paris, unde a studiat cu profesori precum Joshua Smith, Étienne Decroux și Jean-Louis Barrault.
S-a alăturat apoi companiei lui Jean-Louis Barrault și a fost distribuit în rolul lui Arlequin, iar interpretarea sa a fost atât de apreciată încât a fost încurajat să prezinte prima sa “mimodramă”, „Praxitele și Peștele de Aur”, la Teatrul Bernhardt, în același an.
În 1947 Marceau l-a creat pe Clovnul Bip, personaj pe care l-a jucat pentru prima dată la Théâtre de Poche din Paris şi care va deveni alter ego-ul său.
În anul 1948, a fondat Compagnie de Mime Marcel Marceau, dezvoltând arta mimilor, devenind el însuși exponentul principal. Personajul său cu fața albă, Bip, bazat pe Pierrot-ul francez din secolul al XIX-lea, un vagabond melancolic, va deveni celebru pentru aparițiile sale pe scenă și televiziune, în întreaga lume.
Au urmat turnee lungi pentru a răspândi “arta tăcerii”, din Statele Unite, America de Sud, Africa, Australia, China, până în Japonia, Asia de Sud-Est, Taiwan și Rusia.
Printre numeroasele reprezentații originale pe care le-a conceput se numără mime-drama Don Juan (1964), și baletul Candide (1971). De asemenea, el a creat aproximativ 100 de pantomime, cum ar fi „Creația lumii”.
În 1978 a devenit conducătorul „Ecole de Mimodrame Marcel Marceau”.
Marceau a publicat două cărți pentru copii, “Cartea alfabetului Marcel Marceau” și „Cartea de numărare Marcel Marceau”, precum și mai multe poezii, inclusiv „La ballade de Paris et du Monde”, o carte de artă pe care a scris-o în 1966, și „Povestea lui Bip”, scrisă și ilustrată de el însuși și publicată de Editura Harper and Row.
În 1949, a primit Premiul Deburau pentru mimodramă. A primit un premiu Emmy în 1956, şi a fost recompensat cu titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor, în 1978. Pentru activitatea sa din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Marceau a primit însemnele de Mare Ofiţer în Legiunea de Onoare şi ale Ordinului Naţional de Merit al Franţei.
El a fost căsătorit de trei ori: cu Huguette Mallet, cu care a avut doi fii, Michel și Baptiste, a doua soție a fost Ella Jaroszewicz, iar cea de-a treia, Anne Sicco, cu care a avut două fiice, Camille și Aurélia.
Marcel Marceau a murit pe 22 septembrie 2007, la vârsta de 84 de ani, într-un cămin de bătrâni din Cahors, Franța, și a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.
În anul 2020, a fost lansat filmul „Resistance”, despre viaţa mimului Marcel Marceau, în regia venezueleanului Jonathan Jakubowicz, cu Jesse Eisenberg („The Social Network”) în rol principal, o producţie care urmăreşte viaţa lui Marceau şi implicarea lui în Rezistenţa Franceză, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
