Invitatul meu din această seară este domnul Răzvan Dincă, președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune. Mulțumesc pentru prezență!
Mulțumesc pentru invitație!
Ne revedem față în față în acest studio după un an. În 2022, tot în preajma aniversării Radio România Muzical, am avut un dialog în care spuneați „Radio România Muzical eu un tip de comoară ce trebuie în permanență sprijinită să existe.” Este o frază foarte frumoasă care, iată, după un an, are în spate un argument concret, și anume acestă frecvență FM pentru zona Iași.
Atunci când am făcut demersurile în acest sens și faptul că ele s-au concretizat prin obținerea unei noi frecvențe cu acoperire într-o zonă culturală efervescentă cum este Iașiul – deci, unde există un public țintă pe care noi dorim să-l captăm – a fost pentrru mine o bucurie reală. Contribuția mea a fost aceea instituțională, firească până la urmă, însă bucuria a fost personală și a fost aceea de cetățean și de iubitor de muzică.
Încă e puțin. Încă eu consider că trebuie să ne extindem și mai mult, trebuie să facem de așa natură încât oricine de pe teritoriul României să poată avea acces să asculte Radio România Muzical și comorile existente acolo. Pentru că eu cred că, pe termen lung, unica șansă a unei nații e să se apropie de valorile adevărate, să le mențină, să le dezvolte. Și dacă nici muzica nu e o valoare adevărată, atunci ce e?
La atâta circuit informațional în acest moment, la atâtea cuvinte care intră pe o ureche și ies pe cealaltă ureche, muzica e o valoare perenă și te poți sprijini pe ea atunci când îți lipsesc alte forme de sprijin. Ea ajută din toate punctele de vedere și pentru devenirea unei persoane și, cred eu, și pentru creșterea unei nații.
Deci, mă bucur că s-a obținut frecvența pentru Iași, mă bucur că vom avea lansarea acestei frecvențe în curând la Iași. Toată lumea va sprijini pe cât posibil și cu resursele pe care le avem și le au și partenerii noștri această frecvență și sper ca din zona Iașiului să reiasă mai apoi, ca un fel de feedback firesc până la urmă, un conținut mai special. Și anume, să creeze pentru Iași un nou tip de ascultător, un nou tip de spectator al concertelor și al evenimentelor muzicale de acolo pentru că, așa cum spuneam, Iașiul este un oraș enorm de valoros din punct de vedere cultural, iar acum are șansa să asculte postul național Radio România Muzical acolo.
Din octombrie 2004, Radio România Muzical nu a mai primit o frecvență. Atunci s-a întregit emisia pe calea undelor în București și zona Muntenia. Deci, ascultați Radio România Muzical pe 97,9 și 104,8. Și iată că a venit această victorie, spunem noi – 95,4 FM pentru zona Iași, mai ales pentru cei care nu au internet. În viitor, să sperăm că și alți ascultători se vor bucura de acest cadou, nu-i așa?
Fără discuție. Dar pentru că ați menționat și acest aspect al zonei digitale, să știți că aici pașii pe care-i anunțam în formă de așteptări anul trecut au început să se concretizeze și, în scurt timp, vom avea inclusiv posibilitatea, pentru Radio România Muzical, să avem un nou site, un site care să răspundă tuturor cerințelor actuale și în care să se poată face streaming de pe Radio România Muzical printr-un simplu click și fără nici un fel de delay-uri între momentul click-ului și momentul redării, ceea ce, pentru cei care cunosc, nu e un lucru chiar foarte simplu. Am început deja cu alte site-uri ale Societății Române de Radiodifuziune, dar surpriza va fi în momentul în care vom avea și aplicațiile prin care site-urile respective să poată fi accesate imediat. Probabil că accesul prin internet la ora actuală e mai facil și cred că există un public mult mai extins decât vedem noi în acest moment, dar nu au încă și instrumentele prin care să asculte și în această formă. Și cred că dacă vom face o promovare corectă, mult mai muți oameni vor asculta Radio România Muzical sub această formă a streamingului digital.
Desigur, e foarte important să existe și emisia pe care acum o deschidem în forma aceasta clasică, de on air, de radio pe unde, dar tranziția către emisia digitală este, cred eu, firească.
Vă invit să vă detașați pe cât posibil de rolul de manager al uneia dintrre cele mai importante instituții media din România și să vorbim despre activitatea dumneavoastră regizorală, pentu că se apropie un eveniment cel puțin interesant, care îi va bucura pe melomanii bucureșteni – punerea în scenă la Opera Națională București a unui musica celebru, un vârf al genului spun eu, „Fantoma de la operă” de Andrew Lloyd Webber, în regia dumneavoastră. Ce ne puteți spune despre acest spectacol?
Puține lucruri am dreptul să fac din poziția pe care o dețin acum și cu care mă mândresc, aceasta de președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune. Printre aceste lucruri, puține la număr, pot să continui activitatea pentru care m-am pregătit, și anume să fiu și creator de spectacole. Și această ocazie cred eu că e unică în destinul unui regizor, aceea de a primi propunerea să facă un spectacol precum „Fantoma de la operă”.
„Fantoma de la operă” e un titlu iconic ce nu te poate lăsa rece atunci când ești artist pus să lucrezi pentru acest spectacol, cum cred eu că nu trebuie să te lase rece nici ca spectator. Ca dovadă, primele 8 spectacole deja înțeleg de la managementul Operei Naționale că au fost vândute înainte de a vedea cineva cum arată acest spectacol în realitate, ceea ce pe mine mă obligă foarte tare și pe noi, ca echipă de creație. „Fantoma de la operă” e un titlu, cred eu, mult mai complex decât aparența faptului că el ar fi un spectacol comercial de tip musical. E un musical, dar nu e atât de comercial… sau este comercial, dar nu e lipsit de valoare, mai degrabă. Este un titlu ce și din punct de vedere muzical are foarte multe de spus, iar compozitorul pe care l-ați menționat, Andrew Lloyd Webber, este unul dintre marii compozitori contemporani; reușește să strecoare în țesătura compoziției sale, a partiturii sale teme și valori muzicale absolut excepționale, chiar dacă le îmbracă într-o formă ce pare ușor îngurgitabilă de către public. Dar, în momentul în care începi să asculți cu atenție, în momentul în care începi să decuplezi muzical cum arată lucrurile, constați profunzimi și straturi extrem de multe suprapuse în muzica sa. Reușește ceea ce puțini reușesc, să fie și valoros și comercial în același timp, iar această muzică împreună cu libretul fac o sinergie extraordinar de bună. Să spui o poveste, o poveste ce are valoare în sine pentru că vorbește despre niște caractere psihologice extrem de complexe, combinat cu această muzică absolut extraordinară, cred că povestea cu totul spusă oamenilor este, cel puțin ca așteptare, absolut deosebită.
Acum, desigur, depinde și de noi cum facem spectacolul și încercăm să-l facem cât mai aproape de valoarea pe care muzica lui Webber o are și să citim lucrurile ce sunt ascunse în partitură și în libret cu adevărata lor semnificație și mai apoi să le punem pe scenă.
Mie îmi place să spun că regizorul este un barometru al societății, ce face două lucruri. Pe de-o parte, sondează tipurile de necesități de ordin psiho-social pe care societatea le manifestă într-un anumit moment și, mai apoi, încearcă să le transpună către spectator.
În libretul și în muzica lui Andrew Lloyd Webber apar o serie de teme general valabile, ce pot suscita atenția publicului de astăzi chiar dacă forma acestui spectacol este una clasică. Nu am schimbat epoca în care se întâmplă lucrurile și vom avea parte de niște costume și de niște decoruri ce aparțin epocii în care a fost scris romanul. Și, de asemenea, vom vedea din punct de vedere al apariției scenice imagini clasice, însă contemporanul apare la nivelul interpretării și la nivelul temelor dezbătute; căci aceleași sunt ele de când lumea și pământul – iubirea, devenirea artistică, conflictul între viața comodă în momentul în care decizi să-ți lași la o parte vocația pe care o ai pentru că e mai comod să stai liniștit acasă, decât să lupți pentru îndeplinirea ei. Și-atunci când constați că nu vine nimic ușor pe lume și că inclusiv talentul are nevoie de valorizare și are nevoie ca permanent să fie împins de la spate de muncă, de dăruire… De asemenea, și iubirea aceasta între un bărbat, o femeie și cuplurile despre care se face vorbire în „Fantoma de la operă” e supusă unor trăiri extrem de contradictorii.
E un spectacol care îmbină thriller-ul psihologic cu o muzică ce aș putea-o numi, într-un fel, clasică. Adică, vom avea o orchestră condusă de Daniel Jinga, formată din 70 de muzicieni care vor interpreta această partitură foarte interesantă pe care rar avem ocazia să o ascultăm cu o formulă de orchestră atât de mare.
Pentru cei care vor să vină deschiși și să vadă un spectacol care a făcut în decursul istoriei sale de peste 35 de ani săli pline în multe teatre din această lume – teatre importante, unele dintre ele, tot opere – cred eu că nu va fi un gest greșit din partea lor dacă vor veni să încerce să-l perceapă. Repet, trebuie să fii deschis, trebuie să se înțeleagă că acolo nu este neapărat un spectacol de operă în formă clasică, ci este un musical pornind de la operă, dar are valoarea, din punctul nostru de vederea, a unei opere contemporane.
Am avut șansa să lucrăm cu Gary McCann, pe care-l cunosc de ceva ani, de când am lucrat împreună pentru Traviata. L-am cunocut pe-atunci, i-am văzut profesionalismul pe care și-l exprimă și-acum prin acest spectacol ce l-a provocat și pe el, pentru că, repet, nu este puțin lucru să primești propunerea să montezi „Fantoma de la operă”. Desigur, el este umplut și mișcat de noi, în calitate de regizor, în calitate de coregraf – Violet Dincă. Lumea muzicală e condusă de către Daniel Jinga. Avem o echipă sudată, cu care am făcut în decursul timpului câteva spectacole de musical ce cred eu că au scris niște pagini interesante de istoria genului în România – unul dintre ele fiind Mamma mia!, altul fiind My Fair Lady. Mamma mia! continuă să se joace cu săli pline pentru că e un gen ce începe să capete sens în România. Și alți regizori abordează acest gen și cred că există șansa ca el să capete și mai multă formă în viitor, pentru că este acel gen de formă care reușește să îmbrace valoarea culturală cu valoare comercială. Reușește să atragă public fără să fie, din punct devedere cultural, mai prejos decât alte produse similare.
Prin urmare, cred că e important acum, în momentul în care uneori apare și disoluție culturală, să avem variante de tip reper și anume spectacole care să atragă public tânăr, public divers, public de masă, public care poate nu a fost niciodată la spectacol și cu această ocazie vine și vede… poate se îndrăgostește de scenă.
La final, revenim la managerul Răzvan Dincă și vă invit să transmiteți un mesaj ascultătorilor Radio România Muzical și, în special, celor de la Iași, care peste puțin timp se vor alătura pe calea undelor tuturor celor care iubesc muzica de calitate.
Nu cred că există motivație mai mare pentru spectatorul și pentru viitorul spectator al Iașiului decât să asculte Radio România Muzical pentru că acolo poate, cu ajutorul Radio România Muzical, să aibă acces la o cultură de înaltă clasă și, în același timp, nu cred că poate să existe o oportunitate mai mare pentru artiștii care-și desfășoară activitatea în Iași să aibă comparația la ei acasă. Adică, în momentul în care începem să avem o lume culturală într-un oraș, un astfel de post de radio cum e Radio România Muzical oferă alternative, dar, în același timp, și un tip de spirit concurențial. Pentru că, spectatorul, cel care ne va asculta pe noi și care e spectator de operă, de filarmonică, de alte manifestări culturale acolo, va putea compara cu mult mai multă ușurință ceea ce există în oferta din orașul respectiv. Iar pentru managementul de acolo, va exista întotdeauna această „amenințare pozitivă”, că trebuie să facă la nivelul acela la care Radio România Muzical emite. Pentru că e important să se creeze spectatori noi, e important să se creeze un standard și este important, de asemenea, să existe și o ofertă alternativă. Iar în momentul în care noi continuăm să distribuim, cum facem deja, marile concerte de la Metropolitan sau din alte teatre mari ale lumii, sau din alte filarmonici, în acel moment cred că sunt și ei motivați să ridice standardul și mai mult decât o fac deja.
În Iași este o ofertă culturală bogată și cred că vom contribui și mai mult la îmbogățirea acestei oferte și, de semenea, la aducerea unui public mai numeros pentru consumul cultural din Iași.
De asemenea, eu doresc să vedem cifrele și sperăm să putem face de așa natură încât în Iași să devină relevantă prezența ascultătorului pentru Radio România Muzical, să dea astfel drive și pentru a putea să obținem frecvențe și în alte orașe importante ale României.
Cred că dacă toată lumea ar putea să citească note sau să facă muzică, cred că România ar arăta mai bine.
Interviu realizat de Gabriel Marica
