Context
Iluzionistul Harry Houdini, născut 24 martie 1874, la Budapesta, a fost una dintre figurile legendare ale magiei. Numele lui era asociat cu intâmplari ieșite din comun, eliberări spectaculoase și cascadorii care sfidau moartea. Dincolo de spectacolele lui care uimeau întreaga lume, au existat și există opinii că tehnicile sale ar fi fost ”împrumutate” de ofițeri clandestini sau de spioni. A existat chiar și un fost director adjunct al CIA, care era el însuși magician. „Magia și spionajul sunt cu adevărat arte înrudite”, sau așa a scris fostul director adjunct al CIA, McLaughlin, un magician amator, în prefața cărții – „The Official C.I.A. Manual of Trickery and Deception ”de H. Keith Melton și Robert Wallace.”
Viața și cariera
Houdini s-a născut la 24 martie 1874 într-o familie de evrei unguri. A emigrat în Statele Unite ale Americii când avea patru ani, deoarece tatăl său devenise rabin într-o comunitate evreiască din Appleton. Numele său real era Ehrich Weisz, care s-a transformat în Weiss, după ce tatăl a primit cetățenia americană. A început să folosească numele „Harry Houdini” ca nume de scenă în 1894. Numele „Harry” provine din porecla copilăriei sale „Ehrie”, iar „Houdini” a venit de la unul dintre muzicienii săi preferați, un francez cu numele de familie Houdin. A adăugat „i” la „Houdin” și și-a luat numele de scenă Harry Houdini. Harry a încercat diverse slujbe căutate, pentru a-și ajuta familia. A lucrat ca lăcătuș, pentru o perioadă, timp în care a devenit expert în alegerea încuietorilor (această abilitate va fi utilă mai târziu).
Tânărul Harry a avut întotdeauna un interes pentru magie. În jurul vârstei de șaptesprezece ani a început să facă un spectacol de magie cu fratele său „Dash” numit „Frații Houdini”. Harry își petrecea ore întregi lucrând la trucuri de magie și exersând mișcări rapide ale mâinilor. În 1891, formează o echipă care executa trucuri magice cu cărți, împreună cu prietenul său Jacob Hyman, numită „Frații Houdini”. Hyman este înlocuit de fratele lui Harry-Dash (Theodore) – dar pentru o scurtă perioadă. Inițial, Houdini se specializase pe trucurile cu cărți de joc. La un moment dat, el chiar se autointitulase “Regele Cărților”, însă adevarata faimă a câstigat-o după ce a început să apară pe scenă, cu numere din ce în ce mai bizare și mai incitante. În 1895 el s-a gândit să provoace politiștii unei secții, susținând că poate scăpa de cătușe și din celulă. În anii 1898-1899, în primul rând datorită acestor evadări spectaculoase, a început să fie cunoscut și apreciat, au apărut contracte mai bune.
Unul dintre numerele cu care a rămas în legendă este cel în care, pe hipodromul din Londra, a reușit să faca să “dispară” un elefant împreună cu dresorul său. În 1893 o întâlnește pe Wilhelmina Beatrice Rahner, care va ajunge asistenta lui. Astfel, „Frații Houdini” se transformă în „Houdinii”. În 1895, Bess, așa cum i se zicea Beatricei, va deveni soția lui Harry. Până la sfârșitul carierei, Bess a rămas asistenta acestuia.
După ce are o serie de reprezentații în America, anul 1900 îi aduce lui Houdini un turneu în Europa. Timp de 5 ani, Houdini a fascinat și a cucerit bătrânul continent cu numerele sale.
Unul dintre episoadele memorabile este acela din 1904 când a răspuns provocării ziarului londonez „Daily Mirror” de a scăpa din niște cătușe speciale. Ele fuseseră realizate pe o perioadă de cinci ani de către un lăcătuș. Houdini a cerut ca să-i fie desfăcute cătușele pentru a-și putea da haina jos, dar a fost refuzat. Atunci, cu un briceag pe care l-a ținut între dinți și-a tăiat haina. La un moment dat, soția sa a urcat pe scenă și l-a sărutat. După aceea, Houdini s-a întors în spatele cortinei și după o oră și zece minute era liber. Se crede că Bess i-a dat prin sărutare cheia de la cătușe. Peste ani, Houdini a declarat că a fost cea mai dificilă evadare din cariera sa.
În Germania, a provocat multă vâlvă când a intrat în conflict cu forțele de poliție ale Kaiserului. Un polițist din Köln l-a acuzat de fraudă, iar Houdini i-a răspuns, acuzându-l de calomie. La proces, Harry Houdini a trebuit să dezvăluie câteva dintre trucurile sale, dar acest lucru nu i-a dăunat imaginii. Din contră, faima sa a crescut și i-a fost confirmat renumele de „Regele Cătușelor”. În 1905 se reîntoarce în America, unde va înregistra cele mai mari succese, între 1907 și 1910. Notorietatea lui se datora faptul că mereu se reinventa și își schimba numerele, fapt ce surprindea și capta mereu publicul.
În 1912, crează numărul “Celula de tortură chinezească cu apă”. Houdini era scufundat cu capul în jos, într-un vas cu apă, în timp ce picioarele îi erau blocate. O faţă a vasului era din sticlă, astfel că publicul putea să-l vadă pe Houdini. Dar evadarea nu putea fi urmărită de public, pentru că aşa cum se întâmpla în toate numerele lui, o cortină acoperea vasul.
Alte numere memorabile au fost cele în care încerca să se elibereze dintr-o cămaşă de forţă, în timp ce era suspendat de glezne de la înălţimea unor macarale sau a unor clădiri înalte. Tot în acestă categorie se încadrează şi spectacolele în care a fost îngropat de viu sub pământ fără sicriu sau scufundat cu un sicriu într-o piscină, dar mai ales momentul în care a fost legat într-o cămaşă de forţă, închis într-un sicriu sigilat şi apoi îngropat într-un rezervor cu nisip. Din 1907 și până la sfârșitul vieții sale a fost preşedinte al Societăţii Magicienilor Americani. A fost singurul magician care a fost ales în această funcţie timp de nouă ori, în timp ce alţii fuseseră votaţi doar pentru un mandat. A creat o reţea de legături între magienii profesionişti şi amatori care s-a transformat în cea mai mare mişcare cunoscută vreodată.
Harry Houdini a demascat persoanele medium false
După moartea mamei sale, a început să să vâneze persoane care pretindeau că sunt medium și păcăleau clienții. A desconspirat mulţi impostori în calitate de membru al Comitetului Ştiinţific American. Houdini nu credea în supranatural şi lupta împotriva acestuia. Comitetul American Știintific oferea un premiu în bani oricărui medium care își putea demonstra clar abilitațile paranormale. Până la moartea lui Houdini, comitetul nu dăduse niciun premiu. Pe măsura ce faima sa de “vânător de fantome” creștea, el chiar începuse să se deghizeze și să participe la ședinte de spiritism, împreună cu un reporter și cu un ofițer de poliție.
Cel mai faimos medium pe care l-a demascat a fost Mina Crandon, din Boston, care era cunoscută ca “Margery”. Aceste activități l-au costat pe Houdini prietenia sa cu Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Doyle credea cu tărie în spiritism, deși Houdini insista că mediile spiritiste se folosesc de anumite trucuri. Doyle era convins că Houdini însuși posedă puteri supranaturale, o părere exprimataă în cartea sa ”Granița necunoscutului” . Se pare că Houdini nu a reușit să-l convingă că folosea doar elemente de scamatorie, în fața un public insuficient de antrenat ca să-și dea seama că era tras pe sfoară. Din aceasta cauză, din prieteni, cei doi au ajuns să fie adversari declarați public.
Houdini a murit de Halloween
În 1926, pe 26 octombrie a evoluat la Montreal, într-un spectacol la Princess Theater. Un student de colegiu, J.Gordon Whitehead, i-a aplicat câteva lovituri în stomac pentru a testa duritatea muschilor magicianului. Această parte era una obişnuită a spectacolului, dar de data aceasta Houdini nu avusese timp să contracte muşchii stomacului înainte de a fi lovit. Deşi a simţit nişte dureri abdominale, şi-a continuat spectacolul.
Peste o zi a ajuns la Detroit, unde a fost diagnosticat cu apendicită acută, dar nu a vrut să primească îngrijiri medicale. Pe 24 octombrie dă ultima reprezentaţie, iar peste 24 de ore este dus de urgenţă la spital. Apendicele i-a fost înlăturat, dar peritonita se extinsese deja.
A murit pe 31 octombrie 1926, de Halloween, la numai 52 de ani. Înmormântarea a avut loc într-un cimitir din Brooklyn pe care chiar Houdini şi-l alesese. La funerarii au participat peste 2.000 de persoane. Slujba a fost efectuată de rabini, apoi a avut loc o ceromonie de rupere a baghetei, organizată de Societatea Magicienilor Americani.
Houdini i-a promis soţiei sale că va găsi o cale să comunice cu ea din lumea de dincolo. De aceea Bess a organizat timp de 10 ani şedinţe de spiritism în care spera că va reuşi să-l contacteze pe Harry, dar nu a reuşit acest lucru. După zece ani, în 1936, după o ultimă încercare de a a lua legătura cu soțul ei defunct, ea a stins lumânarea pe care o ținea aprinsă încă de la moartea acestuia, spunând “am așteptat destul. Zece ani sunt o perioadă de timp suficientă pentru a aștepta un bărbat”. Tradiția a rămas și, în prezent, de Halloween, se organizează ședințe de spiritism pentru Houdini, ținute de Sidney H. Radner, un magician care posedă cea mai mare colecție de obiecte care i-ar fi aparținut lui Houdini.
Speculații că Houdini ar fi fost spion pentru SUA și Marea Britanie
Au existat voci care au afirmat că Houdini a fost mai mult decât un artist, mai exact a fost spion pentru SUA și Marea Britanie. Această informaţie apare în biografia sa, scrisă de William Kalush şi Larry Sloman, „The Secret Life of Houdini: The Making of America’s First Superhero”, la 80 de ani de la moartea magicianului. Cartea a fost lansată în octombrie 2006, la comemorarea lui Houdini,
Cei doi autori au ajuns la această concluzie după ce au citit un jurnal aparţiâand lui William Melville, un spion britanic, ce-l menţiona la un moment dat pe Houdini. Melville, în timp ce lucra pentru Scotland Yard, la începutul secolului XX, l-a ajutat pe Houdini să devină celebru în Europa ca iluzionist, aranjându-i un contract cu un teatru londonez şi furnizându-i o pereche de cătuşe. În schimbul ajutorului lui Melville, Houdini a fost de acord să spioneze pentru Scotland Yard. Pentru americani, el ar fi monitorizat anarhişti ruşi şi ar fi vânat răufacatori.
Tehnici CIA care includeau magie
„Magia și spionajul sunt cu adevărat arte înrudite”, a scris fostul director adjunct al CIA, McLaughlin, un magician amator, în prefața cărții – „The Official C.I.A. Manual of Trickery and Deception ”de H. Keith Melton și Robert Wallace. Această carte, creată din două ghiduri de instruire de mult pierdute, elaborate pentru a-i învăța pe ofițerii agenției cum să integreze elemente ale meșteșugului de magician în operațiuni clandestine, a dezvăluit că legătura CIA cu lumea magiei era veche de zeci de ani.
În anii 1950, ca parte a proiectului MKULTRA, Agenția l-a angajat pe magicianul John Mulholland pentru a le preda tinerilor ofițeri tehnici de înșelăciune potrivite pentru domeniu, cum ar fi contrabanda de bunuri din Germania de Est în timpul Războiului Rece în vehicule care semănau cu cutiile magice folosite în iluzii de scenă. Ca parte a contractului său, Mulholland a pregătit două manuale de instruire; „Câteva aplicații operaționale ale artei înșelăciunii” și „Semnale de recunoaștere”. În 1973, când directorul CIA de atunci Richard Helms a ordonat distrugerea tuturor documentelor asociate cu programul MKULTRA, se credea că manualele au dispărut pentru totdeauna.
Apoi, în 2007, în timp ce parcurgea câteva documente fără legătură, Robert Wallace, fost director al Biroului de Servicii Tehnice al CIA, a descoperit referințe la manuale și a găsit copii ale fiecăruia care scăpaseră cumva de tocător. Considerând că manualele merită publicate integral, Wallace a discutat cu coautorul său, istoricul de informații și colecționar Keith Melton, pentru a produce „The Official C.I.A. Manual of Trickery and Deception „, care a inclus ilustrații ale tehnicilor de înșelăciune scenică, cum ar fi mersul lui Harry Houdini printr-un perete.
De fapt, multe dintre tehnicile magice de evadare ale lui Houdini sunt discutate în manualele acum declasificate, deoarece acestea au influențat generațiile ulterioare de ofițeri clandestini, precum și gadgeturile de spionaj dezvoltate în timpul Războiului Rece.
Potrivit cărții Trickery and Deception, dispozitivele de ascundere precum monedele magice și pantoful Mokana gol folosit de Houdini pentru a ascunde instrumentele de evadare au devenit populare printre spioni în perioada Războiului Rece. Chiar și Biroul Serviciilor Strategice, predecesorul CIA în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost inspirat de Houdini când a creat instrumente minuscule care le-au oglindit pe cele folosite pentru prima dată de magician în trusele sale de evacuare ascunse.
Istorici ai magiei au formulat întrebarea: Harry Houdini a fost… un spion?
Unii istorici afirma că Houdini a fost un fel de ofițer de informații, dar nu pentru Marea Britanie, ci mai degrabă pentru Statele Unite, conduse atunci de prietenul său, președintele Theodore Roosevelt. Se pare că Houdini și Roosevelt s-au întâlnit în 1893, când Roosevelt încă vâna bivoli, iar Houdini lucra la Midway la Târgul Mondial din Chicago. S-au întâlnit din nou în timpul anului 1896 în SUA, în Campania prezidențială, când Houdini se întorcea din Nova Scoția și Roosevelt era comisarul de poliție al orașului New York.
După cum presupun susținătorii argumentului „Houdini a spionat pentru America”, Houdini a reușit să-l ajute pe Roosevelt, după ce un spion rus ar fi furat un volum de unsprezece sute de pagini intitulat „Cifrul Departamentului de Stat”. Spionul respectiv, Ivan F. Manasevici-Manuilov, își croise drum printr-un loc de muncă la Ambasada SUA la Moscova, ca și copist, unde probabil a putut să acceseze și să fure cartea.
Houdini era la Moscova în acel moment, pentru a servi drept „conjurator al Curții” țarului pentru vara și toamna lui 1903. Potrivit mai multor istorici, printre care biograful lui Roosevelt, Edmund Morris, această oportunitate a fost, fără îndoială, transmisă președintelui, care probabil i-a cerut lui Houdini să raporteze despre ceea ce a văzut și auzit în Rusia.
Dar toate aceste aspecte îl fac pe Houdini spion?
Istoricul magiei, Richard Kohn, crede că ar fi dificil să-l numim pe Houdini spion în „sensul lui James Bond”. În schimb, el îl consideră pe Houdini mai mult un „observator care a transmis observații”. Fără îndoială, istoricii vor continua să dezbată această întrebare, dar totuși, maestrul înșelăciunii Harry Houdini pare să merite cel puțin o „mențiune de onoare” în panteonul specialiștilor de informații. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.cia.gov/stories/story/was-houdini-a-spy/
https://www.britannica.com/contributor/Harry-Houdini/9484636
https://historia.ro/sectiune/portret/harry-houdini-magicianul-care-a-vrut-sa-578445.html
https://ro.tristarhistory.org/biography-president-thomas-jefferson
