Războiul din Ucraina și reforma pensiilor din Franța se numără printre subiectele cele mai dezbătute de presa internațională în acest weekend.
„Casa Albă a transmis că nu vede nici o necesitate de a-și ajusta strategia nucleară după anunțul lui Vladimir Putin cum că Rusia va desfășura arme nucleare tactice în Belarus”, a anunțat duminică BBC. „Ar fi pentru prima dată când Moscova amplasează astfel de arme în străinătate în ultimii 30 de ani. Putin își amplifică retorica nucleară, nu pentru prima dată. Cei doi aliați au mai făcut anunțuri similare în decembrie. Nu se știe când ar putea fi desfășurate armele”, comentează postul britanic. „Creşte nivelul amenințării nucleare la granițele UE”, apreciază Euronews, punând decizia Moscovei pe seama „anunțului Londrei că va livra muniție cu uraniu sărăcit Kievului”. Le Figaro sesizează că „oficiali ruşi au emis de mai multe ori ameninţări abia voalate că vor folosi arma nucleară în Ucraina în caz de escaladare semnificativă a conflictului”, dar și că „Moscova va fi încheiat construcţia unei instalaţii de stocare pentru arme nucleare tactice în Belarus până pe 1 iulie”. „Declarația lui Putin cu privire la desfășurarea armelor nucleare tactice în Belarus, un pas către destabilizarea internă a țării, maximizează în societatea belarusă nivelul de percepție negativă și de respingere publică a Rusiei și a lui Putin. Kremlinul a luat Belarusul ca ostatic nuclear” – a fost reacția Kievului, consemnată de agenția italiană Ansa. Agenția ucraineană RBC citează explicațiile președintelui ucrainean Volodimir Zelenski privind motivele pentru care Ucraina nu poate încă să-și lanseze contraofensiva: „Kievul aşteaptă un număr suficient de arme de la parteneri. Ucraina are nevoie în special de muniție și de avioane de luptă.” Zelenski a precizat că rușii „folosesc zilnic de trei ori mai multă muniție decât ucrainenii”. Ucraina plănuiește o contraofensivă de amploare în această primăvară, iar un consilier american detașat la Kiev a afirmat recent că aceasta „va șoca lumea”, precizează RBC. Și revista americană The Atlantic avertizează că sprijinul militar occidental e departe de a fi suficient: „Războaiele se câștigă ori se pierd cu mult în spatele liniei frontului. Aliații ar trebui să înarmeze Ucraina conform acestui principiu”. Kievul ar trebui să primească arme capabile să slăbească forța de invazie înainte ca ea să atingă linia frontului, fiindcă actualul ajutor face ca sarcina apărătorilor ucraineni să fie „mult mai dificilă decât ar fi putut să fie”. Cotidianul american The Wall Street Journal consideră că „Putin nu poate câștiga un război de uzură”, deși propaganda lui încearcă să inducă ideea opusă. Cu cât războiul se prelungește mai mult, cu atât mai precară e poziția Moscovei. Putin nu poate decât să blufeze în așteptarea unui acord de pace mediat de o putere externă, precum China. Strategia Washingtonului ar trebui să fie în continuare să facă războiul prea costisitor pentru Putin și să elimine orice îndoială în privința fermității Vestului.
„Franța a luat foc. Cât de grav este de data aceasta?”, titrează portalul european Politico. „Franța protestează contra planului lui Emmanuel Macron de a crește vârsta pensionării. După luni de greve și proteste, tensiunile au ajuns joi la apogeu prin răbufniri violente la Paris care amintesc de mișcarea Vestelor Galbene.” Protestele vizează nu numai creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, ci și procedura adoptării reformei, prin ocolirea parlamentului. „Franța este furioasă”, titrează și The New York Times, apreciind că „daunele ultimelor săptămâni nu vor mai putea fi reparate. Macron și-a ars punțile cu potențialii aliați, și-a otrăvit relațiile cu posibilii parteneri de negociere și a solidarizat o majoritate a publicului francez împotriva sa”. Articolul lasă concluzia în seama unui muncitor grevist din Marsilia: „Acest guvern nu vrea să negocieze. Ei bine, la un moment dat se vor trezi ei înșiși în fața unui popor care nu va mai vrea nici el să negocieze”. Despre violențe relatează pe larg La Libre Belgique: „mişcarea de contestare a adunat joi în stradă între 1,089 milioane de persoane (potrivit poliției) şi 3,5 milioane (potrivit sindicatelor). Vandalizările, incendierile, confruntările cu forţele de ordine s-au înmulţit. Violenţa şi-a făcut intrarea în scenă spectaculos, făcând 441 de răniţi în rândurile forţelor de ordine şi ducând la 457 de reţineri”. Cotidianul Liberation scrie despre efectele pe plan extern: „Anularea vizitei regelui Charles al III-lea în Franța este doar vârful aisbergului. În întreaga lume se examinează cu atenție situația din Franța. De la Londra la Madrid, temerile sunt răspândite în toate ziarele, unde se amestecă întrebări despre viitorul sistemului politic francez, observarea amplorii manifestaţiilor, priviri batjocoritoare sau apeluri la prudență”. Ziarul britanic de stânga The Guardian vede criza în contextul unei nemulțumiri mai generale: „Furie din cauza lipsei de slujbe bine plătite și a insecurității economice într-o eră post-industrială. Furie din cauza relativei neputințe a Franței într-o lume în care cândva se impunea cu mândrie. Furie din cauza schimbării contururilor culturale, a fragmentării identității naționale”. Iar Macron a devenit „paratrăsnetul acestui popor revoltat, ceea ce, într-un fel, e sarcina lui”. Aceeași opinie o are și conservatorul The Telegraph: „Macron e ostaticul unei noi revolte a țăranilor”, similară „jacqueriei” medievale. „Furia francezilor nu ține doar de reforma pensiilor, ci de un stat care nu mai este acum capabil să ofere ceea ce așteaptă populația de la el.” În fine, revista americană Foreign Policy conchide tranșant: „Pentru a-și salva legea reformei pensiilor, Macron a pierdut Franța”.
Andrei Suba, RADOR
