Lipsa de plauzibilitate a unui viitor energetic cu carbon net zero devine atât de evidentă încât până și europenii au început să bage de seamă. Dovadă e decizia din weekend de a renunța la interzicerea automobilelor cu motoare cu combustie internă, pe care UE intenționa s-o implementeze până în 2035. Eurocrații de la Bruxelles au conceput interdicția ca parte a planului lor de a ajunge la emisii nete zero de dioxid de carbon până în 2050. Dar ce-și imaginau autorii legii că ar putea substitui motoarele convenționale rămâne un mister. Nu există vreo tehnologie care să permită înlocuirea combustibililor fosili cu baterii în ce privește distanța care poate fi parcursă și ușurința alimentării, și nimeni nu poate spune dacă și când ar putea să apară asemenea baterii. Vehiculele electrice au totodată nevoie de subvenții atât la nivel de consumator cât și la nivel de producție, pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, pentru a putea fi profitabile, după cum a relatat ziarul acesta săptămâna trecută. Vehiculele electrice mai necesită și minerale rare, adesea obținute din mine poluante din China. Sunt la fel de verzi și de accesibile ca și energia folosită pentru a le încărca. Iar în Europa aceasta e produsă din cărbune, pentru care consumatorii plătesc în prezent un preț enorm din caza costurilor presupuse de introducerea forțată în rețea a surselor regenerabile intermitente, precum cele solare și eoliene. Din aceste motive, la care se adaugă și o doză de egoism comercial de modă veche, industria auto a Germaniei a obiectat la interzicerea motoarelor cu combustie internă – și e bine că cineva a făcut-o. Rezistența Berlinului și a altor câtorva guverne din UE a forțat Bruxelles-ul să renunțe aproape complet la interdicție. Consumatorii vor fi în măsură să cumpere mașini cu combustie internă atât timp cât ele vor fi capabile să funcționeze cu combustibili sintetici, care sunt produși din carbon captat sau energie regenerabilă. Bruxelles-ul încă pare că mai speră că respectivele mașini vor arde doar asemenea „e-combustibili” după 2035. Însă dubiile privind fezabilitatea tehnologică a acestui angajament pot explica de ce organizațiile ecologiste au fost consternate de decizia din weekend. Suspecții de serviciu se plâng că acesta e un alt cadou catastrofal pentru Pământ oferit de Berlin industriei sale auto, cu care are o relație clientelară – ca și cum în privința subvențiilor pentru vehiculele electrice, implicând și ele un anume cost pentru mediu, n-ar exista trafic de influență și pomeni de la stat pentru corporații. Realitatea este aceea că mari câștigători sunt consumatorii, care se vor bucura de o ofertă mai variată de vehicule și combustibili, prin care să-și poată echilibra nevoile de mobilitate cu aspirațiile verzi.
E un lux de care consumatorii din statele California, Oregon și Washington nu se vor bucura, întrucât acestea sunt pe cale să adopte interzicerea din 2035 a mașinilor noi cu motoare cu combustie internă. Atunci când parlamentarii tăi ar putea învăța ceva de la Bruxelles, e clar că statul tău a luat-o razna.(www.wsj.com)/asuba/vdraguta
