Ce nu trebuie să vă lipsească dintr-o grădină „aurită”
Plantele și florile sunt esența grădinilor, viața și frumusețea acestora. De fapt, fără ele grădinile nu ar mai exista! De la cele mai simple și mai neînsemnate flori și până la cei mai impresionanți arbuști, fiecare plantă are frumusețea și rolul ei, care contribuie în mod decisiv la înfrumusețarea spațiului verde. „Florile sunt cele mai frumoase lucruri făcute de Dumnezeu, în care El a uitat să așeze și un suflet”, spunea cândva cu convingere clericul american, Henry Beecher (1813 – 1887), renumit pentru susținerea abolirii sclaviei. Într-adevăr, cu toate că au o viață scurtă, dar extrem de importantă, florile pot fi considerate, pe drept cuvânt, cele mai frumoase creații ale Divinității. De-a lungul timpului, acest minunat dar al naturii ne-a fost un real sprijin în exprimarea emoțiilor și sentimentelor, frumusețea, parfumul și culorile lor vii fiind suficiente pentru a face orice persoană să zâmbească.
Pe lângă faptul că sunt deosebit de aspectuoase, plantele cu flori galbene pur și simplu înseninează orice tip de grădină. Albinele, fluturii şi alte insecte, importante în procesul de polenizare, sunt atrase în mod deosebit de plantele cu flori galbene, drept pentru care acestea se numără printre cele mai întâlnite și mai răspândite tipuri de flori. Fie că aceste plante au flori galbene în mod firesc, fie că această culoare se obţine uneori prin altoire, plantele de grădină cu flori galbene pot înveseli peisajul indiferent de anotimp. Floarea-soarelui, narcisele, iasomia, crizantemele, crăițele, și multe alte plante cu flori galbene nu ar trebui să lipsească dintr-o grădină scăldată de soare. Minunea florilor galbene strălucitoare și vesele care vă întâmpină în fiecare zi este neprețuită. Plantele perene galbene oferă grădinii un impuls de soare, adesea foarte necesar. În timp ce alte culori se amestecă și se topesc, florile perene galbene ies întotdeauna în evidență, mai vibrante și mai „zâmbitoare” ca oricând. Gama de nuanțe de culoare a florilor galbene este minunată, așa că va fi foarte ușor să găsiți cantitatea potrivită de „lumină” suplimentară pentru grădina dvs. Luminoase și vesele ca o zi însorită, fac fiecare anotimp vesel, de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei și chiar iarna în unele climate. De asemenea, vin într-o gamă largă de nuanțe, de la galben deschis și untos la galben îndrăzneț și palpitant, făcându-le suficient de versatile pentru a completa orice schemă de culori. Galbenul este o culoare care atrage atenția, care face o declarație veselă în peisaj. Folosiți frumoasele și veselele plante galbene pentru a vă anima paturile de flori, bordurile și recipientele.
* Crizantema – Crizantemele, numite și tufănele, dumitrițe sau margarete de toamnă, sunt un gen de flori, format din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae, native din Asia și Europa de nord-est. Crizantemele reprezintă cea mai potrivită alegere într-o grădină veselă, nu numai pentru că florile au mai multe nuanţe de galben, dar mai ales pentru faptul că înfloresc din luna august şi până în septembrie. Întrucât crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr., un antic oraş chinez a fost denumit Ju-Xian, adică „oraşul crizantemă”. Adevărata expansiune a crizantemei ca floare a început în secolul al VIII-lea, în Japonia, unde, în timp, a devenit floare națională. A fost apoi adusă în Europa în 1608, de olandezi, sub numele de Matricaria japonica. Dintre speciile anuale, cel mai frecvent întâlnite sunt Chrysanthemum carinatum și Chrysanthemum segetum. Acestea înfloresc vara și toamna, dar dispar la sosirea frigului. Florile, colorate variat, sunt reunite în calatidii de forme, mărimi și tipuri diferite: margarete, anemone, spider (păianjen), pompon, globuloase. Crizantema este o floare foarte îndrăgită, folosită în decorul grădinilor rustice, la amenajarea petelor florale, bordurilor, rondurilor, fie în grup, fie solitar. Majoritatea speciilor se utilizează și ca flori tăiate, ele având o durată lungă de viață într-un vas cu apă.
* Narcisele – Ne plac mai ales cele simple, albe și galbene, pentru că sunt printre primele flori ce ne bucură privirea în grădină, chiar și când afară încă este zăpadă, iar galbenul lor izbitor înveselește grădina, indiferent de vreme. Narcisele pot fi plantate în pământ toamna sau primăvara, dar și în restul anului, fiind plante care cresc din bulbi. Există o varietate de narcise, de diverse forme si culori, de la alb și galben până la roz. Atunci când cumpărați bulbi de narcisă, alegeți cei mai mari bulbi. Bulbii nu trebuie să fie ofiliți, putreziți sau cu găuri și trebuie să arate și să miroasă proaspăt. De asemenea, bulbii trebuie să fie mai grei decât par. Astfel, veți fi siguri că plantele dvs. vor crește sănătoase și vor înflori frumos. Bulbii se cumpără toamna, chiar înainte de a-i planta. Narcisele preferă locurile însorite și solul umed, bine afânat. Aceste flori de grădină trebuie plantate toamna, înainte ca pământul să înghețe. Astfel, planta va avea timp să se înrădăcineze și să se pregătească de iarnă. Fertilizarea este indicată pentru a oferi astfel energie rădăcinilor tinerei plante. După plantare, acoperiți bulbii cu un strat de plante uscate sau mușchi din plante, pentru a menține astfel o temperatură constantă pe timpul iernii și pentru a preveni înghețul bulbilor. După ce înfloresc, fertilizați solul pentru a garanta înmulțirea bulbilor și creșterea florilor în următorul sezon, și eliminați florile ofilite. Nu îndepărtați însă fruzele, decât după ce au îngălbenit. Acest lucru va permite bulbilor de narcisă să atragă toți nutrienții din plantă pentru mai multă energie în primăvara următoare. Narcisele sunt plante rezistente care vor supraviețui pe timpul verii secetoase. De asemenea, sunt foarte rezistente la dăunători.
* Forsythia – Acesta este un arbust care face flori galbene, fiind supranumit şi „ploaia de aur“, graţie florilor sale vesele care înfloresc din martie şi până în aprilie. Forsythia sau Forsiția este un arbust ornamental din familia Oleaceae, destul de uşor de întreţinut, care poate fi plantat atât solitar, cât şi inclus în formarea unui gard viu. Dacă vreți să aduceți o pată de culoare în grădina dvs, mai exact una de galben intens, atunci această plantă nu trebuie să lipsească din peisaj. Coloritul senzațional face din Forsythia un arbust de o frumusețe rară. În lume există în jur de 11 specii de Forsythia, cele mai multe originare din Asia de Est. Denumirea plantei provine de la numele unui celebru botanist scoțian, William Forsyth. Forsythia crește foarte repede și într-un an se poate înălța cu aproximativ 60 de cm. Nu este un arbust pretențios, însă la fel ca toate celelelate plante, are nevoie de atenție din partea ”stăpânului”. Forsythia are frunze căzătoare și înflorește de obicei la sfârșitul iernii. Florile prezintă 4 petale dispuse în forma de stea. Dacă intenționați să creșteți Forsythia în grădină, trebuie să știți că această plantă este mare amatoare de soare, deci trebuie să-i alegeți un loc unde lumina soarelui bate cel puțin 6 ore pe zi. În privința solului, Forsythia nu are pretenții, deoarece poate crește în orice tip de sol, atât timp cât este bine drenat. În rest, nu prea aveți de ce să vă faceți griji pentru această plantă. Va crește de la sine fără să fiți nevoiți să o supravegheați. Nici măcar nu trebuie să vă gândiți că frumoasa dvs. plantă va fi atacată de boli sau dăunători, experții susținând că este o plantă rezistentă, total neinteresantă pentru insecte. Dacă, totuși, se întâmplă ca arbustul să aibă dăunători, puteți folosi un insecticid sau un fungicid. Este bine de știut că tăierea Forsythiei nu este obligatorie și nu îi afectează în niciun fel creșterea. Dacă sunteți multumiți de felul în care se dezvoltă arbustul, puteți sări peste etapa toaletării.
* Crăiţa – Crăiţele fac parte din familia Compositae, asemeni cârciumăreselor, fiind cel mai des folosite pentru a da culoare grădinilor, pentru realizarea unor borduri de flori sau pentru decorarea jardinierelor şi ghivecelor. Face parte din categoria florilor anuale de gradină, fiind îndrăgită pentru coloritul intens al florilor, dar şi pentru că are o perioadă lungă de înflorire, de la începutul verii şi până spre sfarşitul toamnei (iulie – octombrie). Planta ierboasă, originară din Mexic, a găsit și la noi condiţii potrivite de sol şi de climă, exceptând zona muntoasă. Crăiţa este o plantă cu flori galbene-portocalii de la care, în scop terapeutic, se recoltează florile fără receptacul, în perioada iunie-august. Florile de crăiţe sunt folosite drept aromatizant şi condiment. Sursă bogată de carotenoide şi antioxidanţi, crăiţele sunt folosite în medicina populară pentru proprietăţile lor medicinale şi pesticidale.
* Iasomie galbenă – Acest soi de viță de vie nativ din SUA poate fi adesea văzut cățărându-se pe garduri și de-a lungul balustradelor din pridvor, întrucât florile parfumate cu o durată lungă de viață și creștere ușoară, fac din ea o plantă extrem de populară. Atenție, însă: această plantă este toxică pentru oameni, dacă este ingerată; purtați mănuși atunci când o tăiați, deoarece seva poate irita pielea sensibilă. Înflorește mai ales vara și toamna. Florile se formează din luna iunie până în toamnă, răspândind în grădină un delicios aer mediteraneean. Are nevoie de un loc însorit și de un suport de cățărare. Puteți folosi bețe de bambus, sârmă sau cadru metalic. Frunzele sunt de un verde închis, contrastând excelent cu florile galbene. Nu o plantați prea adânc și udați-o după plantare. Asigurați-i un loc adăpostit și însorit în curte sau pe terasă și sol bine drenat. Se combină bine cu alte plante. Dacă o puneți în grădină, trebuie scoasă înainte de primele geruri și mutată în ghiveci la adăpost. După înflorire puteți s-o tundeți usor și să-i aplicați regulat îngrășământ. Este capabilă să reziste la frig moderat, dar nu va rezista la ger sever. Dacă este plantată în grădină, suportă cel mult -10˚C. Este o plantă veșnic verde, dar peste iarnă mai pierde din frunze. Cerința de apă este una moderată, dar, în schimb, tânjește după multă lumină.
* Iarba cu clopoței – Grandiflora Uvularia – Dacă unii grădinari caută o alternativă la narcise, sau la alte plante importante cu bulbi, pot lua în considerare iarba cu clopoței. Florile galben aurii, de aproximativ 5 cm, atârnătoare și în formă de clopoțel, înfloresc din mai până în iunie. Este ideală de plantat sub arbuşti şi arbori, întrucât preferă locurile cu semiumbră și umbră, umiditatea ridicată și pământul bogat. Rezistă la temperaturi scăzute de până la – 45 de grade Celsius. Cerința de apă este una moderată, perioada perfectă de plantare fiind primăvara sau toamna.
* Trandafirii cățărători (sau urcători) – Rosa banksiae – Originari din China, trandafirilor urcători le place să se extindă cât mai mult, creând în scurtă vreme o pată de culoare pe garduri sau ziduri. Această pată de culoare va continua să crească de la începutul verii până la primul îngheț, cu un efect uimitor. Trandafirii urcători sunt excelenți pentru împodobirea intrărilor, arcadelor și a pergolelor sau pentru crearea unor spații romantice în grădină. Trandafirii cățărători sunt cei care duc culoarea și frumusețea la înălțime. În perioada de înflorire atrag toate privirile deoarece explozia de culoare are loc atât pe orizontală cât și pe verticală. Trandafirii, în general, nu prea vin în versiuni care să nu necesite întreținere, dar trandafirul Zana sau Lady Banks este rezistent la boli și nu este foarte pretențios. În plus, este o specie de trandafiri fără spini! În fiecare primăvară, florile albe sau galbene, ușor parfumate și mici, își fac apariția în cea mai bună formă. Rezistă la temperaturi de până la – 10 grade Celsius, nu are pretenții de apă multă și nici nu-i place soarele din abundență.
* Tufișul californian – Californicum Fremontodendron – Are nevoie de mult spațiu, ajungând în cele din urmă și la înălțimi de 3-8 m, dar abundența de flori galbene merită toate eforturile. Originar din California și Arizona, acest arbust înflorește în mai – iunie, rezistă la temperaturi scăzute de până la – 10 (- 15) grade Celsius (pentru perioade scurte de timp), tolerează solurile secetoase, este sensibil la umezeală vara, preferând solurile alcaline, bine drenate și expunerea semi-umbrită sau umbrită. Nu are nevoie de apă în mod frecvent și poate fi plantat toamna.
* Calylophus Hartwegii – Calylophus hartwegii este o plantă perenă întâlnită în regiuni uscate precum Arizona, Texas și Mexic. Planta înflorește abundent, floarea deschizându-se de la apus până la prânz, ziua următoare. Floarea nu durează decât o zi, și are o culoare de portocaliu pal. Această plantă trebuie să fie crescută într-un loc plin de soare, într-un sol bine drenat și uscat, chiar sărac. Calylophus hartwegii face flori de la sfârșitul primăverii până la început de toamnă. Florile se taie iarna pentru a favoriza creșterea la începutul primăverii. Are o rezistență deosebită la temperaturi scăzute – 20 de grade Celsius, nu necesită prea multă apă și poate fi plantată primăvara sau toamna.
* Zinnia – Grandiflora Zinnia – Întâlnită cu precădere în Munții Stâncoși, Zinnia este o plantă foarte rezistentă. Nu este una dintre cele mai populare plante, dar grădinarii s-ar putea să o îndrăgească datorită aspectului său aerisit, care mai înmoaie grădinile aride, dar și pentru comportamentul său dur, care chiar se întețește la condițiile extreme. Înfloreşte din iunie până în septembrie sau octombrie, perioada de semănare fiind aprilie-mai. Este o plantă de grădină care se adaptează oricăror condiţii, chiar şi pe timp de secetă, dezvoltându-se foarte bine atunci când are parte de multă lumină şi căldură.
* Coreopsis – Coreopsis auriculata – Importate din America, sunt plante ideale pentru a crea borduri şi ronduri de flori, sau chiar de a le cultiva în ghiveci pe terase sau balcon, fiind rezistente la poluarea urbană şi la frig. Adusă din America în Europa în secolul al XVIII-lea, specia perenă Coreopsis auriculata, cu elegantele sale flori galbene, este foarte apreciate atât pentru uşurinţa cultivării şi regulile de întreţinere minime, cât şi pentru valoarea ei decorativă. Aparţine familiei Compositeae, forma florii cu petale ligulate radiale amintind de frumoasele margarete. Coreopsis nu sunt flori foarte precoce, acesta fiind unul din motivele pentru care nu sunt folosite pe scară largă la amenajarea grădinii. Pot fi utilizate pentru a aduce o pată de culoare pe terenurile dificile, sau pentru a ”întrerupe„ verdele gazonului cu o ”frontieră” de culori vii. Speciile de culoare galbenă, cele mai răspândite de fapt, sunt perfecte pentru a contrasta cu plantele de culoare roşie, ori cele portocalii. Caracteristica acestor flori este o foarte bună rezistenţă la fum, praf şi gazele de eşapament. Din acest motiv sunt indicate nu doar pentru grădini urbane, ci şi pentru borduri stradale cu trafic intens, unde intensitatea gazelor de eşapament este foarte mare. Pentru iubitorii de flori ce nu posedă grădini, coreopsis poate fi cultivat şi la ghiveci. Poziţia ideală pentru speciile de coreopsis este direct în soare, în zonele cele mai luminate din grădina dvs. Dacă le plantaţi în borduri alături de alte erbacee, este recomandat să le plantaţi la partea externă a bordurii pentru a nu fi umbrite sau dominate excesiv. Pentru a susţine o bună înflorire pe timpul verii este bine să le udaţi în fiecare zi, cu generozitate, doar în condiţia când aveţi un teren bine drenat, să nu stagneze apa. Pe terenurile grele și argiloase, bineînţeles, le veţi uda mai cu milă pentru a nu stagna apa. Substratul de pământ preferat de coreopsis este cel bine drenat, lejer, bogat în nisip, de fertilitate medie. Întreţinerea este relativ simplă, singura operaţie necesară fiind îndepărtarea florilor ofilite pentru a menţine plantele tinere şi pentru a favoriza o înflorire îndelungată. La jumătatea toamnei, când temperaturile sunt sub 10 grade Celsius puteţi tăia tufele la circa 4 cm înălţime. Dacă veţi proteja tufele prin acoperire pe timpul iernii, cu siguranţă în primăvară veţi avea din nou în grădină coreopsis.
* Ochi negru susan sau Margareta glorioasă – Rudbeckia Hirta – Este o plantă originară din estul și centrul SUA, fiind floarea statului Maryland. Rudbeckia este o plantă bienală, a cărei înălțime poate varia între 50-100 cm, cultivată mai ales pentru frumusețea florilor. Că tot veni vorba de flori, acestea au un diametru cuprins între 7 și 10 cm, cu petale de culoare galben-auriu și centru de culoare neagră, având aspect de margarete. Înflorirea are loc de vara până toamna (iulie – septembrie) și rezistă timp de 4 – 5 săptămâni. Pământul preferat este cel bine drenat și fertil, iar cerința de apă este una moderată, fiind niște plante tolerante la secetă. Trebuie așezată sub incidența directă a razelor de soare sau în spații semi-umbrite.
* Gaillardia – Aristata Gaillardia – Gaillardia aristata este o plantă perenă deosebit de atractivă, ideală pentru grădina de vară, întrucât face flori din iunie până în octombrie. Puteți folosi Gaillardia aristata pentru a contribui la aspectul frumos al grădinii sau pentru a folosi florile în ornamente naturale în vază. Planta se cultivă și se întreține ușor, având nevoie doar de mult soare. Dacă vă place floarea-soarelui, luați în considerare și posibilitatea de a crește Gaillardia aristata, o plantă înrudită, ce face parte, ca și surata ei, din familia Asteraceae. Gaillardia aristata mai este cunoscută sub numele de gaillardia, blanket flower, sau „fluturaș”, grație petalelor sale asemănătoare cu fluturii colorați. Planta erbacee perenă este originară din America de Nord și crește până la o înălțime între 20 și 60 cm, având o tulpină dreaptă și ramificată. Floarea are petale roșii cu vârfuri galbene, fiecare floare având un disc maroniu sau purpuriu, asemănător cu cel al florii-soarelui. Gaillardia aristata este o plantă care nu are nevoie de îngrijiri speciale, întrucât crește relativ ușor din semințe într-un mediu uscat și cald, având puțină nevoie de apă. Planta se propagă prin semințe în perioada martie-aprilie sau în septembrie. Cele mai recomandate zone pentru a crește Gaillardia aristata sunt cele de câmpie, însă planta se dezvoltă și în alte regiuni. Preferă un sol cald și uscat, preferabil nisipos, însă are capacitatea de adaptare și în alte tipuri de sol. Pentru a se dezvolta armonios, trebuie să vă asigurați că este așezată într-un loc foarte luminos, în plin soare. Când semănați florile, așezați-le la o distanță de 20 – 40 cm unele de altele. Pentru a germina, planta are nevoie de o perioadă cuprinsă între 12 și 45 de zile. Nu este obligatoriu să îndepărtați coroana florii odată ce s-a uscat, însă acest procedeu ajută planta să înflorească din nou. Planta nu necesită atenție deosebită pe timp de iarnă, Gaillardia aristata fiind utilă în grădină nu doar datorită frumuseții ei, ci și pentru că atrage păsările, insectele și fluturii.
* „Pălărie mexicană” – Columnifera Ratibida – O plantă perenă uimitoare, nu foarte întâlnită în Europa, originară din America de Nord. Are această denumire deoarece floarea seamănă cu un sombrero. Produce din abundență fermecătoare flori roșii și galbene, iar frunzele sunt verzi-albastre. Crește în locuri însorite și uscate. Este o plantă extrem de rezistentă la temperaturi ridicate, la secetă, dar și la cele foarte scăzute. Produce flori din aprilie până în octombrie. Florile tăiate rezistă aproximativ o săptămână. Trebuie așezată direct în soare, neavând cerințe de apă suplimentare.
* Crinul făclie – Kniphofia uvaria spp. – Este o plantă ornamentală de grădină, de origine africană, cunoscută și sub numele de „lanternă” sau „floarea făcliei”, datorită aspectului ei de torță aprinsă. Kniphofia face parte din regnul Plantae, familia Asphodelaceae, incluzând în jur de 70 de specii native din Africa. Planta este apreciată în special datorită faptului că își schimbă culoarea în funcție de anotimp, de la galben la roșu, portocaliu, verde lime și chiar crem. Floarea este utilizată adesea în aranjamente sau folosită pe post de fundal în straturi perene. Deși are origini africane, floarea făcliei este cultivată și în regiunile temperate. Înaltă și impunătoare, Kniphofia este o plantă vibrantă, intens colorată, ce imprimă un efect deosebit oricărei grădini care se respectă. Pentru un aranjament de grădină în culori tari, Kniphofia constituie una dintre cele mai potrivite alegeri. O altă modalitate inedită de a o integra în decorul grădinii este să o plantați pe un fond verde, de iarbă bogată, pentru a scoate în evidență linia verticală a florii și culorile sale vii. O calitate a Kniphofiei o reprezintă faptul că este o plantă nepretențioasă, care poate fi crescută destul de ușor, fără să aibă nevoie de udare în mod frecvent. Multe specii de Kniphofia sunt veșnic verzi, astfel încât vă puteți bucura de această plantă pe toată durata anului. Grație inflorescenței plantei, care este foarte deasă, crinul făclie atrage păsările care vin să se hrănească cu nectar. Florile sunt mici și tubulare, în nuanțe de roșu, portocaliu, galben sau crem. Perioada de înflorire a plantei este cuprinsă între lunile iunie – septembrie, iar cea de plantare, între lunile martie – noiembrie. Planta se așează în plin soare sau într-un loc parțial umbrit. Plantați-o într-un sol fertil, bogat în humus. Solul poate fi atât umed, cât și foarte bine uscat. Toamna, înlăturați compostul care se depune pe spicele florii și adăugați în jurul coroanei plantei un strat de mulci. Primăvara, reduceți dimensiunea plantei, astfel încât foliajul să fie unul cât mai proaspăt. Stropiți planta cu apă din când în când atât vara, cât și iarna, pentru a-i asigura un minim de umiditate. Dacă, însă, sunt ploi dese, apa trebuie drenată pentru ca planta să nu aibă de suferit. Deși este rezistent la îngheț, crinul făclie are nevoie de oarecare protecție împotriva frigului. Unele specii de Kniphofia mor iarna, însă cresc la loc la începutul verii.
* Lemnul Maicii Domnului sau Iarba-Domnului – Santolina Chamaecyparissus – Iarba-Domnului este o plantă perenă care provine din zona mediteraneană, cunoscută și cu alte denumiri – alimon, lemnus, lemnul-Domnului și lemn-sfânt – făcând parte din familia Asteraceae. Datorită aspectului său aparte Iarba-Domnului este cultivată în parcuri și grădini, în ghivece și jardiniere în aer liber, dar se utilizează și sub formă de buchețele în scop decorativ. Este cunoscută încă din Evul Mediu, când era considerată o plantă sacră, apreciată îndeosebi pentru proprietățile ei medicinale, curative. Planta crește până la aproximativ 20-60 cm și este foarte plăcut parfumată. Poate fi folosită și ca mirodenie, frunzele, mugurii și capetele florilor recoltându-se și uscându-se într-un loc bine aerisit, pentru ca mai apoi să fie păstrate în săculeți de hârtie și ferite de căldură și umiditate. Pe parcursul anului, pot fi utilizate în sertare, dulapuri și alte locuri din casă pentru alungarea insectelor, mai ales a moliilor, țânțarilor și fluturilor. Iarba-Domnului crește mai ales în locuri necultivate, pe dealuri aride și însorite. Are tulpinele stufoase cu frunze delicate și moi, liniare, aranjate în mod regulat, cu perișori deși, în nuanțe gri-vernil cu reflexii argintii. Florile micuțe, de culoare galbenă, sunt grupate în inflorescențe sferice aranjate fiecare în vârful unei tulpini. Este considerată o plantă aromatică veșnic verde care rezistă cu ușurință și la temperaturi de 0ºC, dar și la secetă. Înflorește în lunile de vară și este polenizată de albine și alte insecte. Cele mai importante insecte care afectează Iarba-Domnului sunt afidele (păduchii de plante), în rest este mai puțin predispusă la atacul altor dăunători comparativ cu alte plante de cultură.
* Floarea soarelui Maximilian – Helianthus Maximiliani – Este o plantă perenă din familia florii-soarelui, care se înmulțește prin rizomi, dar se poate înmulți și prin semințe. Formează mai multe tulpini verticale, înalte, cu o mulțime de flori galbene. Datorită faptului că este perenă, se pretează a fi plantată pe lângă gardurile din plasă pentru a vă feri de privirile indiscrete ale vecinilor. Oferă ”hrană” pentru polenizatori și alte insecte benefice într-un moment în care nicio altă plantă nu este înflorită, perioada de maximă dezvoltare fiind spre sfârșitul verii și toamna. Cerința de apă nu este mare, chiar dacă are nevoie de soare complet.
* Iasomie de iarnă – Jasminum nudiflorum – Peisajul grădinilor este dezolant iarna, dar există câteva plante care îl pot înveseli. Printre acestea se numără și iasomia de iarnă (Jasminum nudiflorum), originară din China. Orice grădină ar fi norocoasă să aibă acest arbust decorativ, rezistent la ger, care, spre sfârșitul iernii, bucură toate privirile cu o minunată inflorescență în formă de steluțe ce apar treptat. Iasomia de iarnă este o tufă cu frunze căzătoare, la maturitate putând atinge o înălţime de 3 metri. Florile cu şase petale pot fi nu doar galbene, ci și albe, cu un diametru de 1 cm. Este una dintre puținele plante cu flori rezistente la îngheț, care, pe o vreme blândă, înflorește prima dată în luna decembrie și continuă să înflorească până în luna aprilie. Planta este numită și ”grozama de iarnă”, datorită ramurilor puternice. Farmecul acestei plante de iarnă este că-și deschide florile galbene unele după altele, oferind o priveliște frumoasă pentru mult timp. Ca orice plantă cățărătoare, iasomia de iarnă necesită un suport pe care să se dezvolte: un spalier, o scară sau un alt arbust. Este deosebit de atractivă pe zidurile grădinii. Cea mai bună perioadă de plantare pentru iasomia de iarnă este primăvara, astfel încât aceasta să înflorească iarna viitoare. Deoarece florile rezistă doar un an, este recomandat să tăiați lăstari după înflorire cu aproximativ o cincime din lungimea lor. Toamna, când iasomia de iarnă își pierde frunzele, ramurile verzi salvează planta de un aspect golaș și plictisitor. Este interesant faptul că planta se propagă, cu ușurință, prin înmugurire. În cazul în care este scoasă din pământ, își formează într-un timp scurt noi rădăcini și, mai târziu se poate despărți de planta mamă. În plus, iasomia de iarnă poate fi plantată într-un ghiveci și poate deveni rapid punctul de atracție de pe balconul sau terasa dvs. Plantele din ghivece pot fi plantate în grădină în orice perioadă a anului, mai puțin după ce a dat gerul și pământul e înghețat. Solul trebuie bine drenat, iar distanța minimă de plantare este de 1 m. Iasomia de iarnă nu are nevoie de îngrijiri speciale și, în general, se dezvoltă pe cont propriu. Prin urmare, este considerată o plantă ușor de întreținut, robustă și de lungă durată. Este bine de știut că planta nu este predispusă la boli și dăunători. Ar trebui să fie plantată în loc semi-umbros și protejată de vântul puternic. Preferă pământul calcaros bogat în nutrienți. Nu este necesară fertilizarea. O dată la 1-3 ani se poate efectua o tăiere pentru rărirea sau modelarea ramurilor. Pentru o formă compactă e necesar să i se taie ramurile imediat după înflorire. Albinele apreciază această sursă timpurie de nectar, iar păsările își pot face cuib din ramurile sale mai groase.
* Mahonia media Charity – Mahonia este un arbust decorativ cu frunzis veșnic verde, ce nu crește mai înalt de 1 metru, însă are tendința să se extindă. Deci, aveți grijă unde îl plantați! Mahonia are flori galbene, multe și mărunte, plăcut parfumate, sub formă de buchețele, pline de albine și bondari în zilele însorite. Frunzele ei pot avea diverse nuanțe – de la verde crud (cele tinere) până la verde foarte închis (cele mature), dar nu va lipsi niciuneia luciul deosebit. Frunzele de la soare au tente roșiatice pe întreaga suprafață sau sunt presărate cu pete ruginii din loc în loc. Iarna, culoarea frunzelor se schimbă din nou, acestea devenind verzi-bronzate sau ruginii. Deși Mahonia nu este o plantă pretențioasă, în primul an de viață are nevoie de udare constantă pentru dezvoltarea rădăcinilor. Nu îi place expunerea în plin soare, preferând mai degrabă semiumbră și chiar umbră, însă la umbră totală florile vor fi mai puține. Un teren bun pentru plantarea mahoniei trebuie să fie fertil, bine drenat și ușor umed. Mahonia poate fi plantată solitar, în grupuri, pe stâncării sau poate fi folosită ca și gard viu veșnic verde, de înălțime mică. Începe să înflorească încă din luna noiembrie și ține până în luna martie. Maximul de înălțime la care poate ajunge Mahonia media ”Charity” este de 3-5 metri, fiind o specie de talie medie. Rezistă la ger și temperaturi scăzute, drept pentru care face furori atunci când este plantată ca arbust decorativ în parcuri și grădini, în special iarna.
* Crin Hemerocallis Stella d’Oro – Este o plantă perenă atât de decorativă, încât, odată ajunsă în grădină, dorința de a avea din ce în ce mai multe soiuri, va fi de neînfrânat. Este nepretențioasă, foarte rezistentă la condițiile neprielnice, la ger și la uscăciune, la boli și la dăunători. Ca descriere generală, Hemerocallisul este o erbacee care crește formând tufe compacte, unele scunde (25-30 cm), altele de înălțime medie (45-55-65 cm), dar și înalte (70-150 cm), cu un frunziș verde crud sau intens, frunzele înguste, ușor ”căzătoare”, dând tufei un aspect de fântână arteziană. Tijele florale se înmulțesc an de an, și poartă pe ele zeci de boboci fiecare, ce se deschid zilnic. Florile, mici ca niște clopoței – unele, altele ca niște fluturi în repaus, medii, mari, gofrate, parfumate, ondulate, simple, dar maiestuoase și zglobii, fac deliciul grădinilor rustice, urbane și pretențioase deopotrivă. În fiecare dimineață, se nasc flori noi, iar seara se retrag. De aici și numele de „Crin de o zi”. Îngrijirea se reduce la amplasarea într-un loc foarte luminat, pentru că hemerocallisul iubește nespus soarele (și se pare că și soarele pe el), dar nu se va sfii să înflorească, ceva mai târziu ce-i drept, și într-un loc semiumbros. Pământul este de preferat să fie fertil, afânat, care să permită trecerea apei și a aerului. Este o plantă rezistentă la uscăciune, care este bine să fie udată din abundență, dar nu des, și să aveți grijă ca apa să nu băltească. Altminteri rădăcina va putrezi. Hemerocallis se pot înmulți prin divizarea tufelor. Plantarea se poate face și la sfârșitul lui martie – începutul lui aprilie, dar este de preferat să fie făcută toamna. Se pot planta individual sau în grupuri de 3-4. În grădină această plantă se simte bine în orice companie: atât cu coniferele și la poalele arborilor decorativi, pe marginea heleșteelor și lacurilor, cât și lângă fântâni, pe gazon, aproape în orice combinație doriți.
* Kerria japonica (Teișor) – Este un arbust decorativ originar din Japonia și China, care face parte din familia Rosaceae. Arbustul este una dintre cele mai bune alegeri pentru grădină, grație rezistenței sale și a nevoilor medii de îngrijire. Planta este cunoscută și sub numele de ”trandafir domnesc” sau ”trandafir boieresc”, având formă de tufă și prezentând lăstari arcuiți cu frunze verzi, ovale și mici, zimțate pe margini. Frunzele au o culoare de un verde strălucitor și o textură crocantă. Acestea rezistă până toamna târziu, după care cad fie verzi, fie îngălbenite. Planta înflorește de două ori pe an, în mai-iunie și august-septembrie. Florile mici, galbene și bătute sunt dispuse în vârful lăstarilor. Când arbustul este înflorit, are un aspect deosebit de frumos, care atrage toate privirile datorită ramurilor sale ușor arcuite, crescute în toate direcțiile și a florilor ca niște ciucuri mici și galbeni. Cea de-a doua înflorire este mai puțin abundentă decât prima. Iarna, crengile plantei pot avea o culoare galben-verde. Arbustul poate fi plantat într-un sol normal, în semiumbră, într-o zonă a grădinii în care beneficiază de lumină naturală filtrată. Nu este recomandat ca planta să fie crescută în plin soare, întrucât florile și lăstarii se vor usca. Pentru o creștere armonioasă, este recomandat să fie udat constat cu puțină apă, pentru a menține solul umed, fără să exagerați, însă. Kerria japonica este o plantă perenă cu creștere rapidă, cu necesități minime de îngrijire. Planta rezistă foarte bine la frig, astfel încât nu este nevoie să-i asigurați protecție pe timp de iarnă. Kerria japonica are nevoie periodic de tundere pentru a preveni extinderea tufei. Ramurile uscate trebuie și ele să fie îndepărtate. Puteți folosi Kerria japonica ca un punct de atracție în grădina dvs., arbustul fiind ideal pentru locurile umbroase, pentru delimitarea spațiilor sau ca plantă pentru grădina de iarnă, întrucât își păstrează crengile verzi.
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.gardendesign.com/flowers/yellow.html
https://www.provenwinners.com/yellow-flowers
https://www.thespruce.com/yellow-themed-flower-garden-ideas-4063850
https://www.allaboutgardening.com/yellow-flowering-trees/
https://www.countryliving.com/gardening/garden-ideas/g25716277/yellow-flowers/
