La 5 aprilie 2023 se împlinesc 119 ani de la înființarea Automobil Clubul Român. Acesta este unul dintre primele 14 cluburi din mișcarea automobilistică mondială. La 5 aprilie 1904, la București, 20 de pasionați ai motoarelor înființează Automobil Clubul Român (ACR), asociație de automobilism care își propunea îmbunătățirea drumurilor, întocmirea legislației rutiere (apare primul Regulament de Circulație a Automobilelor), înființarea unor școli de mecanici auto, înființarea unor ateliere de reparații auto. Între 1910 și 1943 este singura instituție care se ocupă de confecționarea și instalarea semnalizării rutiere, în conformitate cu prevederile europene.
Printre membrii fondatori ai ACR au fost: George Valentin Bibescu, Mihai Suțu și George Assan. La data înființării, ACR se număra printre primele 10 cluburi de automobilism din Europa și printre primele 14 din lume. Prima cursa organizată în România a fost București – Giurgiu – București. Cea mai mare victorie a automobilismului românesc: câștigarea Raliului Monte Carlo, de către Petre Cristea și Ion Zamfirescu.
Context
România a fost una dintre primele zece ţări din lume în care au circulat automobile, înainte să devină şi producătoare de automobile. Dumitru Văsescu (1860-1909) a fost un inginer român pasionat de mecanică. În 1880, la vârsta de 20 de ani, a construit un automobil cu aburi, cu care a circulat pe străzile din Paris, unde era student. Mai târziu a adus acest automobil în Bucureşti.
În 1895 au început să circule două automobile cu aburi produse de Gardner Serpollet, renumită companie franceză producătoare de automobile cu aburi. Unul dintre acestea poate fi văzut la Muzeul Tehnic ”Profesor inginer Dimitrie Leonida din Bucureşti. O altă „trăsură motorizată” care a circulat în România a fost produsă de compania Peugeot şi avea un motor de 4 cai putere. Aceasta a fost importată în 1889 de către Barbu Bellu din Bucureşti şi vândută şapte ani mai târziu. În 1895, trei locuitori ai oraşului Craiova au adus în ţară trei „trăsuri motorizate” cu motoare de 12 CP, de tip Benz. Un an mai târziu, alte trei „trăsuri motorizate” au fost aduse în diverse oraşe: un Peugeot în Bucureşti, un Rochet-Schneider în Tecuci şi un triciclu Bollee în Fălticeni.
În 1906 a fost importat de la Paris, de către Dimitrie Leonida, primul automobil electric (un coupe de patru locuri pentru pasageri şi două locuri în faţă pentru şofer şi „asistent”). Dimitrie Leonida (1883-1965) a fost o personalitate a învăţământului tehnic românesc, fiind fondatorul primei şcoli de electricieni şi mecanici din România.
În 1900 nu exista un birou de înmatriculare naţional. Înregistrarea formală a automobilelor era făcută de către primării. Astfel, numărul 1-B a fost atribuit unui automobil cumpărat de către Gheorghe Basil Assan, fiul celui care a construit prima moară cu aburi din România. Automobilul avea un motor Panhard de 15 CP fiind fabricat de FN Herstal în Liege, Belgia. Până în 1906 au fost importate în România peste 150 de automobile. Printre cele mai răspândite erau: De Dion-Bouton, Mercedes şi Panhard. Acest număr a crescut la 233 în 1907, 447 în 1909 şi 850 în 1912.
Primul examen formal pentru acordarea permisului de conducere a avut loc în 1908. La data de 10 ianuarie 1908, din ordinul prefectului Poliţiei Capitalei. Brevetul se obţinea după absolvirea unei probe de viteză în timpul căreia ofiţerul examinator arunca în faţa maşinii o perna, conducătorul trebuina să –şi demonstreze abilităţile printr-o frânare instantanee.
Cursurile primei şcoli de soferi au început la 10 ianuarie 1910. Dimineaţa se învaţa teorie, iar după amiaza se făcea practiăa. Teoria avea două capitole importante: „Omorârea de oameni” şi „Scoaterea de fum a maşinilor”. În 1914 parcul auto al României depăşea 1000 de automobile. Mai mult de două treimi dintre acestea au fost distruse în Primul Război Mondial. După terminarea războiului, parcul auto a crescut prin importuri de la producători străini.
Dimitrie Văsescu, George Constantinescu , Aurel Persu sunt inginerii şi deopotrivă inventatorii cei mai fertili din domeniul auto în România interbelică. Aurel Persu (1890-1977) a construit în 1924 primul automobil cu formă aerodinamică cu roţile introduse în caroserie pe care l-a brevetat în Germania şi în alte ţări europene. În 1926 erau înregistrate în Romania 11.300 de autoturisme, iar zece ani mai târziu se ajunsese la 25.876 automobile, peste 73,5% fiind importuri americane, dar şi de la filiala Ford – România. Uzina Ford România din Bucureşti a început să monteze în anul 1935 autoturismul Ford tip 1935, echipat cu motor V8 de 60 CP. Maşina putea transporta şase persoane. Pe lângă acesta, au mai fost fabricate utilitare şi camioane.
Modele importate frecvent : Ford T; Chevrolet Superior – automobil popular, construit în 1921; Nash Four – construite din1922; Renault 12CV – construit în 1921; Morris Cowley – realizat în 1920, montat în Anglia cu motoare americane Continental; Austin Baby – fabricat în 1924; Fiat 501 – produs în 1919 şi versiunea Torpedo din anul 1924 ce era o imitaţie a lui Ford T; Opel din 1911; Chrysler 50 – construită în 1927; Overland Four din SUA, construite în 1926; Studebacker Erskine din anul 1927; limuzinele Packard Super Eight din anul 1928; Mercedes 770 din anul 1930; Graham Streak din 1932; La Salle din 1932; Auburn SC din 1935; Citroen 7A din 1934; Fiat Balilla – autoturism popular din anul 1932; DKW F1 500 – cu motoare in doi cilindri din anul 1931.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, producţia autoturismelor a fost inexistentă până la apariţia autoturismelor Dacia. Totuşi, unele prototipuri şi chiar producţie în serie mică au existat. În anul 1945, ing. Radu Manicatide a realizat în cadrul uzinelor IAR un micro-automobil denumit M.R. tip 1945. Echipat cu motor de motocicletă modificat cu doi cilindri, acesta furniza 11.5 CP la o turație de 4.000 rpm. Construcţia era tip totul în spate, fără diferenţial. Caroseria era aerodinamică, decapotabilă cu parbrizul rabatabil, nu avea aripi, roţile fiind incluse în interiorul caroseriei. Viteza maximă era de 100 km/h, consumul de benzină fiind de 4,5 l/100 km.
În anul 1946, un grup de ingineri şi tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. şi Malaxa din Bucureşti şi IAR din Brasov, conduşi de ing. Petre Carp, a construit prototipul unui automobil popular denumit Malaxa. Automobilul era echipat cu un motor cu trei cilindri în stea (preluare după motoarele de la avion), cu răcire forţată de aer, 30 CP, şi era construit după soluţia totul în spate. Între plafon şi acoperiş era lăsat un spaţiu pentru canalizarea aerului necesar răcirii motorului. Autoturismul avea 6 locuri şi atingea o viteză de 120 km/h, consumul de benzina fiind de 10 l/100 km.
Cât costau automobilele?
Dacă la începutul secolului un automobil costa între 5 mii şi 7 mii de lei, în perioada apropiată celui de-Al Doilea Război Mondial, acestea erau de 40 de mii la mâna a doua şi 70 de mii, un exemplar nou, însă se putea cumpăra şi pe credit. Salariul unui profesor universitar era în jur de 40 de mii de lei pe lună, însă muncitorii nu aveau acces la aceste sume și, implicit la automobile.
Automobil Club Român
La 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Boulevard din Bucureşti (clădire existentă şi în prezent), un grup de automobilişti, constituiţi în Adunarea Generală, a hotarât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră: Automobil Club Român. Automobil Club Român se înscrie, astfel, în primele 10 cluburi centenare din Europa şi în primele 14 cluburi centenare din întreaga lume.
Câteva repere ACR:
– 8 decembrie 1905. ACR a fost primit ca membru al Asociaţiei Internaţionale a Automobil Cluburilor Recunoscute de la Paris, devenită ulterior Federaţia Internaţională a Automobilului (FIA).
– 15 decembrie 1906. Prinţul George Valentin Bibescu, Preşedintele ACR, participă, pentru prima dată, la Şedinţa Asociaţiei Internaţionale a Automobil Cluburilor Recunoscute, ţinută la Paris.
– IANUARIE 1909. RECUNOAŞTEREA OFICIALĂ A AUTOMOBIL CLUB ROMÂN DE CĂTRE STATUL ROMÂN. Monitorul Oficial din 13 martie 1909 publică LEGEA cu articol unic: ”Se recunoaşte Societăţii Automobil Club Român, din Bucureşti, calitatea de persoană morală, pe baza alăturatelor statute…”, în conformitate cu hotărârea Camerei Deputaţilor din 22 ianuarie 1909 şi a Senatului din 19 februarie acelaşi an.
– Anul 1914. Automobil Club Român îşi schimbă statutul în Automobil Club Regal Român (ACRR), iar timp de 33 de ani Regii României au deţinut funcţia de preşedinţi de onoare ai ACRR.
– 5 ianuarie 1921. Adunarea Generală a ACRR introduce un nou capitol în Statut (capitolul 6) privind autorizarea cluburilor regionale. Primul club regional a fost înfiinţat la 8 septembrie 1921, la Cluj. Printre membrii lui de onoare s-a numărat Octavian Goga.
– 22 martie 1924. George Valentin Bibescu a solicitat înlocuirea sa din funcţia de Preşedinte al ACRR, fiind ales ca preşedinte al Federaţiei Aeronautice Internaţionale, cu sediul la Paris. În locul său a fost ales ca Preşedinte al ACRR Ion M. Mitilineu.
– ANUL 1925. ACRR s-a afiliat la Consiliul Central al Turismului Internaţional, cu sediul la Paris.
– ANUL 1926. Alexandru Berlescu realizează, în premieră, înconjurul României pe un Oldsmobile, parcurgând 2.447 km în 50 de ore.
– ANUL 1926. Are loc, de asemenea, în România, prima cursă Bucureşti – Paris şi retur, fără – oprire, performanţă realizată de Henry Manu, însoţit de N. Constantinescu, pe o maşină Buick.
– ANUL 1927. Este înfiinţat Automobil Club Regional Moldova de Sus, Cernăuţi, potrivit Statutului ACRR.
– ANUL 1928. Este editat GHIDUL DRUMURILOR din România, sub direcţiunea lui Ion Cămărăşescu, vicepreşedinte al ACRR.
– ANUL 1929. Automobil Club Regal Român devine membru fondator al CERCULUI DE SPORTURI BĂNEASA (Country Club), cu denumirea actuală de Clubul Diplomatic Bucureşti.
Primul raliu în România
Competițiile automobilistice au început în România încă de la debutul industriei auto.
De fapt, România se poate mandri că este una dintre primele 6 țări la nivel mondial care a organizat curse de motorsport, alături de Franța, Statele Unite, Anglia, Germania și Italia. La câteva luni de la înființare, Automobil Club Român (ACR) organiza, în premieră în România, mai exact la 22 septembrie 1904, un raliu automobilistic, pe ruta București-Giurgiu și retur. Această cursă a fost considerată mulți ani prima competiție automobilistică din Romania, dar documente de arhivă au relevant că înaintea ei a fost cel puțin altă cursă organizată pe un circuit stradal în București.
O informație despre acele vremuri ne arată că pe străzile bucureștene circulau aproximativ 70 de automobile. Cu toate acestea, primul raliu (provenit din termenul rally – 1907 Monte Carlo Rally) a fost în 1904, el fiind diferit de o cursă pe străzile din oraș. Membrii fondatori ai ACR, care erau de fapt afaceriști bogați, antreprenori și „băieți de bani gata” din familii aristocrate, au decis să-și etaleze noile vehicule cumpărate, organizând o competiție.
Așa a luat naștere cursa București – Giurgiu – București, în care s-au înscris primii membri ai ACR. Astfel, la start s-au aliniat 9 mașini, cu câte doi ocupanți. Ruta a fost aleasă pentru că, la acea vreme, granițele Romaniei se opreau la Carpați, iar drumurile de munte erau presărate cu gropi și șanțuri, din cauza carelor și căruțelor.
Singura șosea, neasfaltată, dar dreaptă și fără pericol de a se inunda, era în sud, spre Dunăre. Evenimentul a fost mediatizat prin răspândirea a 20.000 de afișe, iar șoseaua a fost stropită cu un liant special preparat de o fabrică de ulei, pentru a limita ridicarea prafului.
Dintre cele 9 automobile înscrise, numai 6 au reușit să ia startul.
Echipajele care au reușit să ia startul:
- George Valentin Bibescu / Martha Bibescu – MERCEDES
- Leon Leonida – MERCEDES
- Niculescu Iarca – CUDELL
- Vidal – GOBRON
- Prager – OLDSMOBILE
- Alexandru Darvari – FIAT
Celelalte 3 nu au putut pleca din cauză că, la acea vreme, mașinile aveau probleme cu pornirea, din diferite cauze: lipsa mecanicilor, carburantul inadecvat, lipsa de experiență la volan și lipsa filtrelor de aer. Chiar si asa, din cele 6 echipaje care au reușit să pornească, 4 au încheiat tot traseul. Startul s-a dat la ora 10:30, la un interval de cinci minute, de-a lungul traseului fiind amplasați jandarmi călare. Între bornele kilimetrice 7 și 8 și, respectiv 8 și 9, arbitrii au cronomertat participanții, structurând astfel ceea ce specialiștii numesc prima probă „pe kilometru lansat” din istoria automobilismului romanesc, doi concurenți, Bibescu si Leonida, înregistrând același timp, 48 de secunde. Primii sosiți la Giurgiu au fost Bibescu și Leonida, care au parcurs traseul de 63 de km in 58 de minute, urmati de Vidal (113 minute), Niculescu Iarca (120’), Darvari și Prager (152’).
După o pauză de trei ore s-a dat startul pe traseul de retur, doar patru echipaje terminând cursa. Niculescu a pierdut radiatorul prin hârtoapele drumului, iar Vidal a ramas în comuna Jilava în pana de cauciuc și cu probleme la cutia de viteze. Mașina sa a fost transportată noaptea în Capitală cu una dintre căruțele pregătite special de organizatori. Câștigătorul cursei, George Valentin Bibescu, a realizat la bordul unui Mercedes de 16 cp, o medie orară de 66 km/h parcurgând traseul în 108 minute, urmat de Leon Leonida, cu media de 63 km/h (120 de minute). Jurnalele vremii consemnau că „astfel cursa aceasta năprasnică, în care și-au riscat viața atâția oameni, s-a încheiat cu bine, fără niciun accident, numai că o cioară rătăcită s-a lovit în zbor de unul din cursanți, rănindu-l la cap.” Pe 21 mai 1939, Petre Cristea, alături de copilotul Ionel Zamfirescu și miticul BMW 328 câșttigau cursa Eifelrennen, pe Nürburgring, în Germania. O cursă legendară, pe unul dintre cele mai dificile și mai faimose circuite din lume. Și cum victoria nu era de ajuns, pilotul român a realizat și record de circuit, cu o viteză de 115 km/h.
Automobil Club Român în prezent
La 1 ianuarie 1948, Automobil Clubul Regal Român primeşte denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR), iar în 1958, a fost reorganizat, sub denumirea de Asociaţia Automobiliştilor din România (AAR), revenind, în 1967, la denumirea de Automobil Clubul Român (ACR). În anul 1985, atelierele ACR au fost „naţionalizate”, Automobil Clubul Român, ca organizaţie neguvernamentală, fiind redus la statutul unei federaţii.
În anul 1990, prin Decretul nr. 85/1 februarie 1990 privind Restabilirea regimului de funcţionare al Automobil Clubului Român, ACR-ului i-au fost redate toate drepturile şi bunurile materiale pe care le deţinuse iniţial. În 20 martie 2007, la sediul Comisiei Europene din Bruxelles, a avut loc evenimentul de semnare de către Automobil Clubul Român a Chartei Securităţii Rutiere Europene, document multinaţional promovat de Federaţia Internaţională a Automobilului (FIA) şi Comisia Europeană, iar în luna decembrie 2007, Automobil Clubul Român a primit Premiul de Excelenţă al Comisiei Europene pe anul 2007.
În ceea ce priveşte siguranţa rutieră, ACR s-a aliniat proiectelor promovate la nivel internaţional de instituţiile şi organismele abilitate. În prezent, ACR este condus de Constantin Niculescu, alături de Comitetul Executiv.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.acr.ro /despre-noi
https://momenteistorice.ro /petre-cristea/
https://www.rador.ro/2022/09/22 /automobilism-in-romania/
Federația Română de Automobilism Sportiv https://fras.ro/
