Opera Națională București prezintă publicului, începând cu 31 martie 2023, spectacolul „Fantoma de la Operă”, de Andrew Lloyd Webber, cel mai longeviv musical de pe Broadway. Este prima dată când această producție complexă a genului este realizată la Opera Naţională, în regia lui Răzvan Ioan Dincă, scenografia fiind semnată de Gary McCann.
Gary McCann: Pentru „Fantoma de la Operă”, cred că designul decorurilor şi al costumelor rerezintă unul dintre componentele majore ale proiectului şi mai mult decât în cazul unei alte producţii de operă, sau chiar al unui musical. Cred că oamenii asociază „Fantoma de la Operă” cu „spectacol”, aşadar, dacă ne gândim la producţia emblematică de acum 35 de ani, a cărei scenografie a fost creată de Maria Björnson, oamenii se gândesc automat la imaginea spectacolului, se gândesc la spaţiu, la decor, la personaje şi costume şi cred că totul se îmbină în amintiri, nu numai din perspectiva muzicii, dar şi a imaginii şi a spectacolului. Aşadar, călcând pe aceste urme, a fost o oportunitate intimidantă şi incitantă. Am cunoscut-o pe Maria Björnson, am urmărit-o ca asistent al ei. Nu am lucrat la spectacolul original cu Fantoma, dar am lucrat cu ea înainte de moartea ei, cu aproximativ 15 sau 18 ani în urmă, şi am lucrat ca asistent pentru mai multe spectacole de operă. Am avut aşadar o perspectivă unică din interior asupra procesului ei de lucru, a modului ei de gândire, a modului în care îşi aborda lucrul. Iată, în 2023 am ocazia să creez eu însumi „Fantoma de la Operă”, cu decorurile şi costumele mele şi a fost… am menţionat, cred, într-un alt interviu, este puţin ca un Everest al scenografiei. Îmi place să mă provoc, îmi plac aceste proiecte mari şi este un proces de descoperire. „Oare ce voi crea?” Ceea ce este o parte incitantă a procesului. Deci cam acesta este contextul. Legat de ce am făcut cu acest proiect, simt că mi-am pus amprenta pe el dar, în acelaşi timp, pare o producţie emblematică şi recognoscibilă cu „Fantoma de la Operă”. Oamenii au multe aşteptări legate de acest spectacol, vin aşteptându-se să vadă un bal, cu toate costumele, vin aşteptându-se să vadă întreaga secvenţă pentru cântecul principal din „Fantoma de la Operă”, trecând apoi în următorul strat, pe barca de pe lac, în sălaşul fantomei, aşadar totul vine cu mari provocări. Iar ce a fost incitant şi interesant şi dificil a fost să găsesc modul în care să pun în scenă aceste secvenţe. Şi nu este chiar uşor, pentru că încercăm să construim pe scenă o lume care permite toate aceste contexte şi decoruri diferite, dar care funcţionează de asemenea ca o maşinărie scenografică, în care o scenă duce la următoarea şi fiecare scenă este pregătită în spatecele celei anterioare. Aşadar, a fost un proiect destul de provocator şi complicat. Şi, în ce priveşte imginea lui, am lucrat cu inteligenţa artificială, care este o tehnologie nouă, care este disponibilă tuturor, designerilor, celor care doresc să creeze imagini sau idei, să îşi vizualizeze ideile. Când mi s-a oferit „Fantoma de la Operă”, lucram toamna trecută la scenele pentru ea şi atunci a apărut această tehnologie pentru publicul general şi eu foloseam un program numit Midjourney. Nu crea decoruri, dar l-am folosit ca unealtă pentru a crea decorurile. Cu siguranţă, în ce priveşte crearea motivelor stilistice şi elemente stilistice i-am indicat să folosească art nouveau şi baroc. Am considerat că ar reieşi un stil interesant, ele fiind diferite, dar nu complet opuse, dar am simţit că ar fi un mod interesant de a împinge aspectul spectacolului de la un fel de extravaganţă a secolelor XVII-lea şi a XVIII-lea către o referinţă sensibilă de Art Nouveau puţin mai modernă de început de secol XX. Deci dacă vă uitaţi la schiţele iniţiale, veţi vedea îngeri, măşti, elemente ornamentale care creează o abundenţă de ornamentaţie. Fiecare dintre aceste elemente a fost creat de inteligenţa artificială şi apoi mi-am folosit abilităţile obişnuite de design şi modelarea 3D Photoshop pentru a compune avanscena, folosind toate aceste elemente generate cu inteligenţa artificială. Şi cred că arată chiar interesant, deoarece dă o senzaţie uşor nepământeană. A fost parţial creat de o maşinărie. O maşinărie care încearcă să îmi ofere ceea ce îi cer. Dar cu tehnologia apar tot felul de erori, tot felul de ciudăţenii, lucruri uşor bizare, trupuri care par să aibă un membru în plus sau mai multe degete. Şi am îmbrăţişat complet aceste ciudăţenii în creaţie, pentru că simt că îi oferă avanscenei o imagine uşor bizară. La prima vedere pare normală, dar apoi dacă o studiezi vezi că îngerii sunt puţin diformi, există sugestia unui al treilea membru în anumite locuri, feţele sunt puţin distorsionate. Astfel, am împins imaginea spectacolului în această direcţie, combinând aceste stiluri şi folosind această nouă tehnologie./aionita/dsirbu/cionescu/ilapadat
RADOR (5 aprilie)
