”Finlanda a devenit în mod oficial cel de-al 31-lea membru al NATO, un moment de cotitură pentru Alianța Nord-Atlantică”, titrează Le Figaro, amintind că Helsinki a depus cererea de aderare după invadarea Ucrainei de către Rusia. O schimbare majoră în peisajul securității din nordul Europei, consideră și CNN, subliniind că prin adăugarea celor aproximativ 1.300 de kilometri de graniță ruso-finlandeză, Alianța își dublează frontiera pe care o are cu Rusia. În replică, autoritățile de la Kremlin transmit, potrivit publicației ruse Gazeta, că Rusia va fi nevoită să ia măsuri de răspuns, atât tehnico-militare, cât și de altă natură, pentru a-și asigura securitatea națională. Însă chiar dacă Moscova s-a angajat să-şi întărească forţele din apropierea graniţei finlandeze în anii următori, va fi nevoie de ani de zile pentru a-și reconstitui capacitățile distruse în Ucraina, remarcă La Libre Belgique, subliniind că Finlanda este ”un atu pentru NATO în faţa Rusiei”. Alianţa caută de ani de zile să-i protejeze pe cei trei aliaţi baltici – Estonia, Letonia şi Lituania – contra unui eventual atac rusesc, iar acum, cu Helsinki în NATO la mai puţin de 70 km de capitala estonă Tallinn s-a deschis un nou drum pentru furnizarea rapidă de întăriri, explică ziarul belgian. Puzzle-ul va fi însă complet atunci când şi Suedia, care a cerut să adere în acelaşi timp cu Finlanda, dar este blocată de Turcia și Ungaria, se va alătura, la rândul ei, Alianţei Nord-Atlantice, mai remarcă La Libre Belgique. ”NATO se consolidează, în vreme ce Rusia dă greș”, titrează The Telegraph, constatând că ”Vladimir Putin s-a dovedit a fi cel mai bun agent de recrutare pentru Alianța Nord-Atlantică” întrucât a determinat două țări anterior neutre – Finlanda și Suedia – să solicite aderarea. ”Dacă eșecul spectaculos al armatei ruse în a înfrânge Ucraina este un memento zilnic al nebuniei care a declanșat agresiunea Kremlinului, se poate argumenta că expansiunea NATO constituie o lovitură chiar mai puternică suferită de credibilitatea conducerii ruse. Cum îi va explica Putin propriului popor acum, când războiul a produs efectul opus celui scontat, că moartea a mii de tineri poate fi cumva justificată?”, se întreabă The Telegraph.
Vizita comună pe care președintele francez Emmanuel Macron și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o întreprind începând din 5 aprilie la Beijing este văzută de un grup de senatori francezi drept ”o oportunitate de a transmite un mesaj ferm autorităților chineze”, constată Le Monde. ”Intențiile repetate ale președintelui chinez Xi Jinping de a prelua controlul asupra Taiwanului și de a-l face parte integrantă a teritoriului Republicii Populare Chineze sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Intimidările de tot felul, în special încălcări ale spațiului terestru și maritim continuă să se înmulțească”, iar ”situația pe care o trăiește Hong Kong-ul de trei ani încoace este o bună ilustrare a dorinței de extindere a Imperiului de Mijloc, care sfidează tratatele ratificate anterior”, avertizează ziarul francez. „Un exercițiu diplomatic de acrobație la înălțime”, consideră Le Figaro, comentând că în fața „a doi giganți (China și Rusia) hotărâți să își unească forțele pentru a stabili o nouă ordine mondială debarasată de preceptele morale și politice ale Occidentului”, ”este îndoielnic că Emmanuel Macron, în postura de dresor, flancat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, îl va impresiona prea mult pe tigru”. Chiar dacă ”va dori să liniștească UE pentru a nu fi privat de piața europeană într-un moment în care este deja supus sancțiunilor americane”, Beijingul ” nu se va abate de la traiectoria sa, care urmărește să stabilească dominația modelului său autocratic în întreaga lume” avertizează Le Figaro, constatând că ” tot ce speră europenii este să pună o frână în această cursă” a Chinei.
În Statele Unite, fostul președinte Donald Trump s-a prezentat marți la biroul procurorului districtual din Manhattan pentru a fi pus sub acuzare, devenind astfel în mod oficial primul preşedinte (fost sau în funcţie) din istoria Statelor Unite care se confruntă cu acuzaţii penale, notează CNN. Trump se confruntă cu acuzația că ar fi utilizat fonduri de campanie pentru a cumpăra, înaintea alegerilor din 2016, tăcerea actriței de filme pentru adulți Stormy Daniels, care susține că a avut relații sexuale cu fostul președinte, amintește Washington Post. Cotidianul american relatează că Trump a postat pe rețelele de socializare deplasarea spre tribunal, calificând experiența ca fiind una ”ireală” și exclamând „WOW, mă vor ARESTA! Nu pot să cred că se întâmplă asta în America!”. Potrivit New York Times, o serie de experți în drept se arată sceptici față de dosarul din Manhattan, iar impactul politic al scandalurilor sexuale este și el discutabil, de aceea ”problemele juridice ale lui Trump și alegerile din 2024 sunt marcate de mari incertitudini”, conchide New York Times.
La nivel european, ”sistemele medicale încep să-și resimtă vârsta”, constată Bloomberg. ”Nu mai demult de anul 2000, Franța, Italia și Spania figurau într-un clasament cu cele mai bune sisteme medicale din lume. Două decenii și o pandemie mai târziu, acest tablou s-a schimbat. Finanțarea insuficientă, combinată cu creșterea costurilor îngrijirii unei populații îmbătrânite înseamnă că sistemele medicale ale Europei nu-și mai pot îndeplini acum promisiunea de a oferi servicii corecte și echitabile din leagăn până la mormânt” detaliază Bloomberg, adăugând că ”în viitorul apropiat s-ar putea să existe chiar și mai puține cadre medicale care să poată corecta această traiectorie”. De aceea ”țările cu venituri mai mici din UE au devenit sursă de forță de lucru pentru vecinii lor mai bogați, pregătind noi medici și asistente doar pentru a-i pierde ulterior în favoarea unor piețe cu salarii mai mari”, mai scrie Bloomberg. Publicația americană îl citează pe Tomas Zapata, consilier al Organizației Mondiale a Sănătății, care a invocat exemplul României, o țară care produce cei mai mulți absolvenți de școli medicale per capita din UE, cu peste 25 la 100.000 de locuitori, însă are o densitate a cadrelor medicale sub medie. Aceasta înseamnă că mulți medici emigrează din România, iar o destinație deja tradițională este Germania unde medicii români constituie cel mai mare grup de imigranți, într-o țară în care peste 10% din medici sunt străini, mai constată Bloomberg.
Carolina Ciulu, RADOR
