La 6 aprilie 1913, prin Legea semnată de regele Carol I și publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 13 aprilie 1913, s-a înfiinţat, la Bucureşti, prima instituţie de învăţământ economic superior din România (în prezent Academia de Studii Economice). Inițiativa i-a aparținut lui Nicolae D. Xenopol, ministrul Industriei şi Comerţului, iar el a fost sprijinit de un grup de tineri economişti formaţi la universităţi prestigioase din Germania, Franţa şi Anglia. Denumită inițial Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), avea trei secţiuni: comerţ, bancă, asigurări; industrie; administraţie economică-consulară. A început să funcţioneze la 15/28.IX.1913. Primul rector a fost matematicianul Anton Davidoglu.
Scurt istoric
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza arăta, într-un mesaj din decembrie 1859: „Starea de azi a României şi viitorul ei cer numaidecât o facultate de ştiinţă economică şi administrativă, precum şi o facultate de ştiinţă agronomică, industrială şi comercială”. Un document legislativ a inclus primii pași în acest sens: Legea P. P. Carp, din anul 1893, care se referea la reorganizarea învăţământului comercial, nu a prevăzut înfiinţarea învăţământului superior de specialitate, dar în programa facultăţilor de drept s-au introdus discipline din domeniul economic.
La 22 octombrie 1912 s-a format o comisie, condusă de Nicolae D. Xenopol (fratele istoricului A.D. Xenopol), ministrul de atunci al Industriei şi Comerţului. Comisia avea misiunea să pregătească proiectul de lege pentru înfiinţarea unei Academii Comerciale. Din comisie făceau parte: Stanislas Cihoschi, profesor la Şcoala de Ştiinţe de Stat, considerat unul dintre iniţiatorii legii, Ion Răducanu, M. Brătilă, directorul Şcoalei Superioare de Comerţ din Bucureşti, G.I. Juvara, directorul Comerţului din Ministerul Comerţului şi Industriei, D. Hagi-Teodoru, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, Ch.D. Stoicovici, secretarul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, D. Comşa, fost director la Banca Naţională, A. Blank, directorul Băncii Marmorosch Blank, Gh. Taşcă, Mirinescu, secretarul general al Ministerului Industriei şi Comerţului, D.R. Ioaniţescu, Anton Davidoglu şi alţii.
La 20 februarie 1913, Senatul României a dezbătut şi adoptat proiectul de Lege pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, iar la 20 martie 1913 proiectul a fost adoptat şi de Camera Deputaţilor. La 3 aprilie 1913, Senatul a aprobat definitiv, cu anumite modificări făcute de Camera Deputaţilor, Legea de înfiinţare a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Instituţia a fost subordonată Ministerului Industriei şi Comerţului.
La 6 aprilie 1913, devenită ziua oficială a ASE, Regele Carol I al României a promulgat Legea de înfiinţare a instituţiei economice de învăţământ, prin Decretul Regal nr. 2978, care a fost publicată, la 13 aprilie 1913, în Monitorul Oficial nr. 12.
La 1 septembrie 1913, în Monitorul Oficial nr. 128, a fost publicat primul Regulament pentru organizarea şi administrarea AISCI. Din iunie până în noiembrie 1913, au fost angajaţi profesorii necesari desfăşurării cursurilor primului an de studiu. La 1 noiembrie 1913, au fost inaugurate cursurile la AISCI, cu cei 698 de studenţi înscrişi. Şedinţa festivă de deschidere a avut loc la Amfiteatrul Clădirii din Calea Victoriei, cuvântul de deschidere revenindu-i primului Rector, prof.dr. Anton Davidoglu. Din 1913 şi până în 1926, AISCI a funcţionat într-un spaţiu închiriat situat pe Calea Victoriei, la nr. 102, în apropierea Bibliotecii Centrale Universitare. Actualul Palat al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, situat în Piaţa Romană nr. 6 şi Căderea Bastiliei nr. 2-10, a fost construit în trei etape.
În 1917, din cauza Primului Război Mondial, cursurile au fost întrerupte, iar între 1917 şi 1918, o parte dintre studenţi şi profesori s-au refugiat la Iaşi. Grupul profesorilor era format din Stanislas Cihoski, Spiridon Iacobescu, Vasile Stoicovici, Gheorghe Arghirescu şi I.G. Diamandescu. În 1920 apare primul cămin studenţesc al AISCI, în clădirea din strada Cuza Vodă nr. 100.
Primul doctorat este la 18 aprilie 1924 și îi aparține lui Iosif Gârbacea.
În 15 ianuarie 1927, în clădirea din strada Cuza Vodă nr. 100, se deschide prima cantină studenţească a instituţiei. În 1926 a fost dat în folosinţă Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale – Corpul 1, construit între anii 1924-1926, în Piaţa Lascăr Catargiu, astăzi Piaţa Romană, şi pe strada Cometa (actuala stradă Căderea Bastiliei). Între anii 1932-1933, în Aula Magna a Palatului a fost realizată celebra frescă a Ceciliei Cuţescu-Storck, „Istoria comerţului românesc” (sau „Istoria negoţului românesc”).
În 1935, a fost inaugurată „Clădirea Bibliotecii” – Corpul 2, pe strada Cometa, în continuarea aripii Corpului 1. În 1940 a fost dată în folosinţă „Clădirea Muzeului Comercial şi Biroului Comercial” (Corpul 3).
La 15 decembrie 1931, este angajat la AISCI profesorul Nicolae Iorga. El activa la Catedra de Istorie Generală cu dezvoltări asupra Istoriei Contemporane şi Istoriei Diplomatice (pe 4 noiembrie 1931 este recomandat de Ion Răducanu în Consiliul profesoral, Decretul Regal de numire nr. 62 este din 8 ianuarie 1932, care îl titularizează din 15 decembrie 1931).
Din 1 ianuarie 1935, are loc trecerea AISCI din subordinea Ministerului Comerţului şi Industriei în cea a Ministerului Instrucţiunii Publice. La 27 noiembrie 1940, sunt asasinaţi de către legionari profesorii Virgil Traian N. Madgearu (în pădurea Snagov) şi Nicolae Iorga (în pădurea Strejnic – Ploieşti). În aprilie 1944 sunt întrerupte studiile din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial; studenţii sunt evacuaţi din cămine. În luna iunie a aceluiaşi an, are loc evacuarea bunurilor, arhivei şi altor documente ale AISCI, împreună cu unii funcţionari, din sediul de la Bucureşti la Şcoala din comuna Ciulniţa, judeţul Muscel. La 30 septembrie 1944, este închis dispensarul studenţesc din strada N. Filipescu nr. 8 (actualmente Tudor Arghezi nr. 6 ). Clădirea a fost preluată de Comandamentul Armatei URSS.
La 7 august 1947, intră în vigoare Legea 299/1947 de fuzionare a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale cu Academia de Studii Cooperatiste. AISCI îşi schimbă numele în Academia de Ştiinţe Comerciale şi Cooperatiste. Noua structură are două facultăţi: Ştiinţe comerciale şi Ştiinţe cooperatiste. Durata studiilor era de patru ani.
La 2 august 1948, are loc Reforma învăţământului, concretizată prin apariţia Decretului 175 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române. Academia de Ştiinţe Comerciale şi Cooperatiste (fosta AISCI) şi-a schimbat, prin Decretul 175/1948, numele în Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare (ISEP). ISEP avea următoarele facultăţi: Economie generală (4 ani), Planificare şi administraţie economică (3 ani), Finanţe (3 ani). ISEP pierde dreptul de organizare a doctoratului.
În 1950, ISEP a recăpătat dreptul de a acorda titlul de doctor în ştiinţe, adoptând modelul sovietic de organizare. Persoanele care urmau pregătirea doctorală se numeau aspiranzi, iar cei care îşi finalizau cu succes teza deveneau candidaţi în ştiinţe. În 1952, ISEP capătă numele V.I. Lenin. În anul 1957, durata studiilor la zi a devenit cinci ani, pentru toate facultăţile, iar în anul 1958, Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare şi-a schimbat denumirea în Institutul de Ştiinţe Economice (ISE). ISE avea următoarele facultăţi: Economie generală, Finanţe-credit şi evidenţă contabilă, Comerţ.
În 1967, Institutul de Ştiinţe Economice şi-a schimbat denumirea în Academia de Studii Economice (ASE). ASE avea următoarele facultăţi: Economia producţiei, Calcul economic şi cibernetică economică (nou înfiinţată), Comerţ (cu o nouă secţie: Economia comerţului exterior), Finanţe, Contabilitate, Economie generală. În anul 1969, sunt construite căminele C1 şi C2 din Compexul Agronomie; are loc dotarea Centrului de Calcul Economic şi Cibernetică Economică cu primul calculator de mare putere din România – IBM 360. În 1975, sistemul doctoratului s-a închis şi a devenit atent controlat de organele de partid. Au fost ani mulţi în care nu s-a organizat concurs de admitere. Atunci când a existat, s-a cerut avizul de partid pe dosarul candidatului.
În primul an de după evenimentele din decembrie 1989, are loc reorganizarea structurii învăţământului din ASE. În 1990, în semestrul al II-lea au funcţionat următoarele facultăţi: Comerţ, Cibernetică, Statistică şi Informatică economică, Economia industriei, construcţiilor şi transporturilor, Economia producţiei agricole şi alimentare, Finanţe, bănci, contabilitate. Are loc, în acelaşi an, o nouă organizare a ASE, pe următoarele facultăţi: Management, Finanţe, bănci şi contabilitate, Comerţ, Cibernetică, Statistică şi Informatică economică, Economia producţiei agricole şi alimentare. Durata studiilor era de cinci ani (la zi) şi de şase ani (la seral şi fără frecvenţă). S-a înfiinţat Departamentul de ştiinţe economice, cu două specializări cu predare integrală în limbile franceză, respectiv engleză. Departamentul s-a transformat în Departamentul Internaţional de Studii Internaţionale şi, apoi, în Facultatea de Studii Economice în limbi străine.
O nouă organizare a învăţământului de lungă durată din ASE are loc în 1993, când s-au reînfiinţat facultăţile de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori şi Gestiune şi Contabilitate, prin divizarea Facultăţii de Finanţe, Bănci şi Contabilitate; Facultatea de Economia producţiei agricole şi alimentare şi-a schimbat numele în Economia şi gestiunea producţiei agricole şi alimentare. ASE a admis studenţi la taxă, în plus faţă de cei finanţaţi de la bugetul de stat.
După un an, în 1994, se introduc studiile aprofundate (un an, după licenţă), începând cu anul universitar 1994-1995.
În 1997, ASE a devenit Instituţie Organizatoare de Doctorat (IOD). La 26 martie 2013, preşedintele Traian Băsescu a conferit Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” – în grad de Comandor Academiei de Studii Economice din Bucureşti „cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiinţare, pentru profesionalismul de excepţie şi abnegaţia manifestate de cadrele didactice în procesul de afirmare şi dezvoltare a învăţământului, ştiinţei şi culturii economice din România”.
În prezent, Academia de Studii Economice este cea mai importantă instituţie de învăţământ economic superior din România. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.rador.ro/ 2023/03/31/academia-de-studii-economice-din-bucuresti-la-110-ani-de-excelenta-academica/
management.ase.ro/istoric/
https://historia.ro/sectiune/general/academia-de-studii-economice-din-bucuresti-de-a-572291.html
