Context
Theodor Rogalski s-a născut la 11 aprilie 1901, la Bucureşti.
Încă de mic a fost în contact cu muzica, mama lui cântând la pian lucrări de Franz Liszt și Frederic Chopin. A făcut școala primară „Clemența”, apoi s-a înscris la Seminarul Pedagogic. Familia sa nu ținea neapărat ca el să devină artist, deoarece muzicienii nu erau o categorie profesională bine plătită. Astfel, a studiat mai mult singur muzica, fără îndrumări sistematice.
La vârsta de 15 ani, în primăvara anului 1916, a luat lecții de pian cu Emilia Saegiu, însă va studia doar trei luni, deoarece la sfârșitul verii, România a intrat în război, iar el a fost înrolat ca cercetaș.
În anul 1918, compune „Sonată pentru pian”, lucrare distinsă, trei ani mai târziu, cu mențiunea I, a Premiului de compoziție „George Enescu”.
Viața și opera
A studiat la Conservatorul din Bucureşti (1919-1920), cu reputați muzicieni ca Gheorghe Cucu (teorie-solfegii), cu Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct şi compoziţie) şi cu Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, istoria muzicii ). Apoi, a continuat la „Leipziger Konservatorium fur Musik” (1920-1923) cu Siegfried Karg Elert (teorie-solfegii, compoziţie şi dirijat) şi la „Schola Cantorum” din Paris (1924-1926) cu Vincent d’Indy (compoziţie şi dirijat) şi Maurice Ravel (orchestraţie). Fiind un student strălucit, Dimitrie Cuclin solicită Ministerului Instrucțiunii – acordarea, după primul an, a diplomei de absolvire. Între anii 1920-1923, studiază la Conservatorul din Leipzig (Leipziger Konservatorium für Musik), cu Siegfried Kalg-Elert (teorie-solfegiu, compoziţie, dirijat), iar în perioada 1923-1926, studiază la Schola Cantorum din Paris, unde este discipolul lui Vincent d’Indy (compoziție, dirijat) și al lui Maurice Ravel (orchestrație).
În anul 1926, obține Premiului I la Concursul național de compoziție „George Enescu”, cu lucrarea „Cvartet de coarde în fa major”. Tot atunci se lansa în programele de concert ale Filarmonicii cu „Două dansuri pentru suflători, pian și baterie” (1927) și „Două schițe simfonice” (1930), lucrare a cărei valoare de excepție l-a determinat pe George Enescu să o selecteze pentru concertul susținut la Expoziția Internațională de la New York din 1939. La începuturile carierei sale artistice a fost pianist corepetitor la Opera Română, în perioada 1 septembrie 1927 – 1 iunie 1930. Tot aici a fost și regizor de culise. I-a fost încredințată o singură premieră ca dirijor, „Bastien și Bastienne”, de Wolfgang Amadeus Mozart. Rogalski a participat la evenimentele tinerei Societăţi a Compozitorilor Români (fondată în 1920), al cărei membru devine din anul 1928.
În 1930 este solicitat să ajute la transcrierea melodiilor culese și depozitate în Arhiva de folclor a aceleiași instituţii, o „operaţie foarte migăloasă, care pretindea specialiști cu înaltă pregătire și cu un auz perfect”, după cum se arăta în Adunarea Generală a Societatății Compozitorilor Români, din 11 mai 1930.
A urmat o perioadă în care Rogalski s-a focalizat pe activitatea dirijorală.
În 1930, este chemat de Mihail Jora să participe la alcătuirea Orchestrei Simfonice Radio. Va fi dirijor și director peste 20 de ani (dirijor din 1930 până în 1954, director între 1939 și 1944). Când avea 29 de ani s-a implicat în realizarea programelor muzicale transmise pe unde radiofonice, contribuind ca nimeni altul la ridicarea ștachetei la cotele profesionalismului și la echilibrarea repertorială universal-naţional. De asemenea, a fost dirijor al Filarmonicii de stat „George Enescu” din Bucureşti (1950-1954), director muzical la Radio Bucureşti (1939-1954), profesor de orchestraţie la Conservatorul din Bucureşti (1950-1954).
Ca dirijor, susținut numeroase turnee în străinătate, dar a avut şi o intensă activitate concertistică şi în postura de pianist, realizând înregistrări pentru casele de discuri Odeon, Pathe, His Master’s Voice, Columbia. De asemenea, a transcris şi a prelucrat folclor, potrivit Lexiconului muzicienii români – compozitori şi muzicologi, de Viorel Cosma, apărut la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, în 1970. A fost distins cu o menţiune şi un premiu de compoziţie „George Enescu”, în 1919 şi respectiv, 1926. În 1953, a devenit Maestru Emerit al Artei din România.
A compus muzică de balet („Frescă antică” – 1923), muzică simfonică şi vocal-simfonică („Două capricii pentru orchestră – 1923; „Iancu Jianu” – 1940; „Toma Alimoş” – 1940; „Micu Copilul” – 1940), muzică de cameră şi instrumentală („Sonata pentru pian” – 1919 şi „Cvartet de coarde”) dar şi coloana sonoră a filmului „Viaţa învinge”. De numele lui Theodor Rogalski sunt legate, între altele, şi debutul solistic al lui Dinu Lipatti, la 21 martie 1933, cu „Concertul pentru pian și orchestră nr. 1” de Fr. Chopin, și debutul dirijoral al lui Constantin Silvestri, la 3 martie 1935, cu cele „Patru capricii” proprii în primă audiţie. În 1950, Rogalski compune suita simfonică „Trei dansuri românești” – dintre care cel mai cunoscut rămâne „Jocul din Ardeal”, primul din serie – , ce constituie un reper al creației școlii românești din epocă.
În 1953, Rogalski a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română. A murit la 2 februarie 1954, la vârsta de 52 de ani, la Zürich, în Elveția. Un bust al său, realizat de sculptorul Ion Jalea, este expus în holul Studioului de concerte „Alfred Alessandrescu” al Societății Române de Radiodifuziune.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
http://czb.ro/articol/6683/
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/muzica-dans-arte/portret-theodor-rogalski-personalitate-muzicala-de-exceptie-fost-dirijor-al-orchestrei-radio-120-de-ani-de-la-nastere-id27507.html
https://carturesti.ro/muzica/theodor-rogalski-compozitor-si-interpret-212144
